Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 6826/193/2012
Dosar nr._ Partaj bunuri comune – Recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 369 R
Ședința publică de la 13 mai 2014
Completul compus din:
Președinte - A. M.
Judecător - A. C.
Judecător - C. M.
Grefier - A. E.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de recurentul M. M., în contradictoriu cu intimata M. L., împotriva sentinței civile nr. 7716/27.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 6 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. 7716 din 27 iunie 2013 Judecătoria B. a admis acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de către reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâtul M. M..
A anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de către pârâtul - reclamant M. M..
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, un apartament cu două camere situat în B., .. 19, ., jud. B., având suprafața utilă de 53,11 m.p.
A constatat ca valoarea masei de împărțit este de 51.052 lei.
A constatat că la dobândirea bunului reclamanta a avut o contribuție de 90%, iar pârâtul a avut o contribuție de 10%.
A constatat că echivalentul valoric al cotei de contribuție pentru reclamantă este de 45.946,80 lei, iar pentru pârât este de 5.105,2 lei.
A dispus lichidarea stării de indiviziune și atribuie reclamantei, în natură, apartamentul ce alcătuiește masa de partajat în valoare de 51.052 lei.
Pentru egalizarea loturilor, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.105,2 lei cu titlu de sultă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 309,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 502 din O.G. nr. 51/2008 a obligat reclamanta să achite în contul bugetului de stat suma de 1.461 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, pentru care instanța a acordat scutire, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri.
A obligat reclamanta să plătească expertului M. I. suma de 700 lei, cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.05.2012, sub nr._, reclamanta M. L. a chemat în judecată în calitate de pârât pe M. M., solicitând instanței să dispună partajul asupra imobilului bun comun (apartament) dobândit în timpul căsătoriei, cu reținerea unei cote majorate de 90 % în favoarea reclamantei și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1979, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința nr. 7569/17.11.1993 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 5355/1993 și că a dobândit cu pârâtul, în timpul căsătoriei un apartament situat la adresa din B., .. 19, ., compus din două camere și dependințe în suprafață totală de 51,25 m.p., că prețul apartamentului a fost de 113.397 lei, din care ea a plătit un avans de 11.696 lei, diferența urmând a fi plătită în 120 de rate. Referitor la aceste rate, s-a susținut că de pe statul de salariu al pârâtulului s-a reținut suma de 10.829 lei, iar de pe statul de salariu al reclamantei s-a reținut suma de 89.171 lei.
Se menționează că la un an după achiziționarea imobilului s-a pronunțat divorțul dintre părți, iar pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, lăsând reclamanta cu patru copii în întreținere, dar și cu responsabilitatea achitării ratelor, că pârâtul nu a contribuit cu nimic la plata ratelor, reclamanta fiind ce care a continuat să locuiască în imobil și să plătească ratele.
Se arată că, în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 36 C.fam., iar în susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Se arată că, pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței, arătând că nu este de acord cu admiterea acțiunii în modalitatea solicitată de reclamantă.
Se mai reține că pe rolul Judecătoriei B. au fost înregistrate două dosare în care M. L. și M. M. au solicitat partajarea bunurilor comune, astfel:
1 - cel cu nr._, în care M. L. are calitatea de reclamantă, iar M. M. are calitatea de pârât;
2 - cel cu nr._/193/2012, în care M. M. are calitatea de reclamant, iar M. L. are calitatea de pârâtă și prin urmare, dosarul nr._/193/2012 a fost conexat la prezenta cauză (_ ) prin încheierea de ședință din data de 06.11.2012.
Instanța mai constată faptul că pentru termenul de judecată din data de 07.12.2012, pârâtul din prezenta cauză - M. M., a semnat în mod personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 31 dosar), motiv pentru care acesta a primit termen în cunoștință, nemafiind citat pe parcursul judecății, iar în dosarul de față, pentru a lămuri cadrul procesual, instanța a calificat acțiunea pârâtului M. M. - dosarul nr._/193/2012 - ca fiind o cerere reconvențională, având în vedere că M. M. a solicitat partajarea altor bunuri decât apartamentul.
Pentru justa soluționare a cauzei a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza tehnică și proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că părțile din prezenta cauză sunt foști soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr. 7569/17.11.1993 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 5355/1993, iar din întreg probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța reține că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, un bun imobil situat la adresa din B., .. 19, ., jud. B., compus din două camere și dependințe în suprafață totală de 53,11 m.p.
Cu privire la valoarea totală a masei bunurilor comune, instanța constată că valoarea apartamentului este de 51.052 lei, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de M. I., reținând că pârâtul s-a arătat nemulțumit de faptul că citația a fost emisă de expert pentru un termen destul de scurt, însă, instanța constată că deși termenul scurs de la momentul citării pârâtului și până la efectuarea expertizei, a fost unul foarte scurt, sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității relative, nefiind dovedită vreo vătămare adusă acestuia. Apreciază instanța că singura nemulțumire a pârâtului vizează faptul că nu s-a prezentat la fața locului, pentru întocmirea expertizei și nu cu privire la însăși lucrarea întocmită de expert.
Față de probatoriul administrat, în temeiul art. 6735 C.pr.civ., instanța constată că la dobândirea bunurilor, părțile au avut o contribuție diferită, astfel că reclamantei i se cuvine o cotă de 90% din bunul ce formează masa de împărțit, iar pârâtului o cotă de 10%.
Pentru a stabili astfel, instanța a avut în vedere faptul că la scurt timp după achiziționarea apartamentului cele două părți au divorțat, reclamanta M. L. rămânând să locuiască în apartament și să plătească ratele restante, că până la momentul divorțului, din prețul apartamentului fusese achitat avansul de 11.696 lei de către reclamantă și reținut din statul de salariu al pârâtului ratele scadente de 10.829 lei, însă după ce pârâtul a părăsit domiciliul conjugal reclamanta a fost cea care a achitat diferența de preț de 89.171 lei, aspecte cu privire la care pârâtul nu a făcut vreo dovadă contrarie. În final se reține că, din prețul apartamentului reclamanta a achitat suma de 100.867 lei, iar pârâtul a achitat suma de 10.829 lei constatând că echivalentul valoric al cotei de contribuție pentru reclamantă este de 45.946,80 lei (90 %), iar pentru pârât este de 5.105,2 lei (10 %), raportat la valoarea imobilului stabilită de expert M. I..
Avându-se în vedere dispozițiile art. 728 C.civ., instanța dispune sistarea stării de devălmășie cu privire la bunul comun dobândit în timpul căsătoriei de către părți, în sensul că atribuie reclamantei, în natură, apartamentul, procedându-se astfel, deoarece reclamanta și-a exprimat dorința de a-i fi atribuit bunul, iar cota de contribuție la dobândirea bunului a fost majoritară.
Având stabilită masa de împărțit, precum și cotele care se cuvin părților, instanța în temeiul art. 6731 C.pr.civ. dispune lichidarea stării de indiviziune în care se găsesc părțile, în sensul că atribuie reclamantei, în natură, imobilul apartament cu două camere situat în B., .. 19, ., jud. B., având suprafața utilă de 53,11 mp., iar pentru egalizarea loturilor, în temeiul art._ C.pr.civ., obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.105,2 lei cu titlu de sultă.
Instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale (așa cum a calificat acțiunea pârâtului M. M., acțiune conexată la prezenta cauză), pe care o anulează ca netimbrată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de de 309,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în temeiul art. 522 din O.U.G. nr. 51/2008, obliga reclamanta să restituie către bugetul de stat suma de 1.461 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, pentru care a acordat scutire, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei și obligă reclamanta să plătească expertului M. I. suma de 700 lei, cu titlu de diferență onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în esență, pârâtul se declară nemulțumit de modul în care prima instanță a soluționat cererea reconvențioanlă, sens în care susține că în mod greșit instanța a anulat-o în condițiile în care acesta a achitat taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, dovadă fiind chitanța pe care a depus-o la serviciul registratură al instanței, duplicatul acestui document regăsindu-se la dosarul de fond.
Pârâtul arată în continuare că a fost evacuat din locuința proprietate în anul 1993 cu poliția, după care a fost internat în spitalul de psihiatrie, timp în care reclamanta a divorțat, iar bunurile menționate în reconvențională au rămas în locuința reclamantei, având obligația de a le aduce la masa de partaj deoarece s-a folosit de ele.
Pârâtul se declară, de asemenea, nemulțumit de evaluarea făcută de expertul M. I. în legătură cu apartamentul supus partajului despre care susține că a fost subevaluat și că valoarea reală a acestuia ar fi cea indicată de el, respectiv 25.000 – 30.000 euro.
De asemenea, arată că nu a fost înștiințat corect în ce privește condițiile de efectuare a expertizei, arătând în final și faptul că a fost obligat eronat la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 309,60 lei în condițiile în care reclamanta nu a plătit decât expertiza, recursul urmând a fi admis cu refacerea partajului potrivit celor arătate.
Intimata M. L. depune întâmpinare la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, arătând faptul că instanța de fond a apreciat corect contribuția fiecărei părți la dobândirea bunului comun, că recurentul a susținut în motivele sale lucruri neadevărate, că nu a mai existat un alt dosar pentru partajul bunurilor mobile, că starea apartamentului este deplorabilă, debranșat de la căldură și cu datorii la apă, asociație, impozit etc., cu executări silite și cu popriri pe pensia de boală, pârâtul fiind total dezinteresat de soarta celor patru copii ai părților, care au fost în permanență terorizați de comportamentul violent al tatălui lor, motive pentru care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat, motivat de următoarele:
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs invocat, Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală în privința cererii reconvenționale în condițiile în care pârâtul a fost încunoștințat asupra obligației de a achita taxa de timbru aferentă cererii pentru termenul din 15.01.2013 sens în care i s-a înaintat și o înștiințare sub acest aspect (fila 33 ds. fond) fără a se identifica vreun viciu procedural cu privire la comunicarea acesteia, însă pârâtul recurent nu a înțeles să achite taxa respectivă la termenul stabilit de instanță (15.01.2013) motive pentru care în mod corect prima instanță a trecut la soluționarea excepției invocate din oficiu referitor la nelegala timbrare a cererii reconvenționale, taxă pe care a achitat-o ulterior abia la 14.02.2013, după trecere a încă a unui termen de judecată față de cel la care s-a soluționat excepția. Ca atare, pentru termenul din 15.01.2013 când s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, această obligație nu fusese îndeplinită de către recurent, el aflându-se în culpă sub acest aspect.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către pârât, prin care se susține faptul că valoarea stabilită de expertul desemnat pentru bunul imobil supus partajului nu reflectă valoarea reală a acestui bun, care în opinia recurentului ar fi mai mare, aspectul nu poate fi reținut ca relevant în condițiile în care nu s-au produs dovezi concludente în susținerea acestui punct de vedere, ci s-au făcut doar afirmații lipsite de suport probatoriu. Mai mult decât atât, deși în recurs partea vorbește despre o contraexpertiză, aceasta nu a înțeles să conteste la fond expertiza efectuată, încuviințată și administrată de instanță pentru evaluarea bunului imobil, cu toate că i s-a înaintat o copie după lucrarea expertului. Simpla afirmație a pârâtului în sensul că apartamentul ce se partajează ar valora 25.000 – 30.000 euro nu poate combate o probă tehnică, cum este cea a expertizei judiciare și care are în vedere la evaluare un complex de criterii obiective, fundamentate științific. Așa cum just a reținut și prima instanță în considerentele sentinței atacate, primirea într-un termen scurt a înștiințării din partea expertului nu s-a dovedit a fi de natură a produce o vătămare părții pârâte, nulitatea fiind una relativă care eventual putea fi reevocată prin contestarea însăși a raportului de expertiză, ceea ce în cauză nu s-a realizat, partea însușindu-și implicit concluziile acestuia, încât și acest motiv de recurs, se dovedește a fi neîntemeiat.
Întrucât cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, instanța nu a mai putut lua în discuție cererea de partaj a bunurilor mobile ce făceau obiectul acesteia.
Tribunalul constată nefondate și criticile legate de modul de calcul al cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului recurent, sens în care constată că acestea au fost concret stabilite funcție de cota stabilită pentru fiecare copartajant, sens în care se are în vedere nu numai onorariul de expert în sumă de 1000 lei, dar și taxa judiciară de timbru aferentă cererii principale în sumă de 1461 lei., recursul urmând a fi respins pentru considerentele arătate, iar hotărârea primei instanțe menținută ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul recurent M. M. din Șerbăuți, județul Suceava, în contradictoriu cu intimata M. L. din B., .. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr. 7716/27.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. A. C., C. M. A. E.
Judecător aflat în C.O. semnează
Președintele instanței
Red. A.C./12.09.2014
Jud. M. C. C.
Dact.A.E.
ex. 2/12.09.2014
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 18-03-2014, Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
