Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 7914/193/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103 R
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător M. D.
Judecător M. A.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul-pârât P. P. și pe intimata-reclamantă A. A., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial împotriva sentinței civile numărul 6157/25.09.2012 a Judecătoriei B..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.02.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria B. reclamanta A. A. a chemat în judecată în calitate de pârât pe P. P., solicitând instanței să dispună partajul imobilului bun comun (garsonieră) dobândit în timpul căsătoriei, cu reținerea unei cote majorate de 80 % în favoarea reclamantei.
În motivarea acțiunii sa aratat că cei doi soți au fost căsătoriți în perioada 1991 - 2009 și au dobândit împreună în timpul căsătoriei - anul 1995 - prin cumpărare de la S.C. Rapsodia Conf S.A., garsoniera situată în B., .. 6, ..
Reclamanta a învederat instanței că a avut o contribuție majoritară de 80 % la dobândirea acestui bun, solicitând să îi fie atribuită ei în natură garsoniera.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 36 C.fam.
Investită cu soluționarea cauzei Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 6157 din 25.09.2012 a admis în parte acțiunea și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri în devălmășie în valoare totală a masei de împărțit de 35.535 lei. A constatat că la dobândirea bunurilor reclamanta –pârâtă a avut o contribuție de 60 %, iar pârâtul-reclamant a avut o contribuție de 40 %.
A mai constatat că echivalentul valoric al cotei de contribuție pentru reclamanta-pârâtă este de 21.321 lei, iar pentru pârâtul-reclamant este de 14.214 lei. A atribuit reclamantei-pârâte bunuri în valoare totală de 33.513 lei și pârâtului-reclamant bunuri în valoare totală de 2.022 lei.
Pentru egalizarea loturilor a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 12.192 lei cu titlu de sultă și a respins capătul de cerere privind constatarea pasivului succesoral.
Prima instanță a obligat pârâtul - reclamant în tem. art.18 din OUG nr.51/2008 să achite în contul bugetului de stat suma de 2.582,16 lei reprezentând taxă de timbru pentru care instanța a acordat scutire reclamantei. De asemenea, a obligat reclamanta –pârâtă în temeiul aceluiași act normativ să plătească în contul bugetului de stat suma de 246,48 lei reprezentând taxă de timbru pentru care instanța a acordat scutire pârâtului.
După compensarea cheltuielilor de judecată a obligat prima instanță reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 395,52 lei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în conformitate cu disp. art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Astfel, partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stăpânit în comun (în devălmășie) este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Principala modalitate de realizare a partajului, conform dispozițiilor art. 6735 C.pr.civ., este partajul în natură prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor. Această modalitate se impune pentru a da eficacitate dreptului de coproprietate al persoanei asupra unui bun, drept care îi permite să se bucure de folosirea efectivă a bunului.
Ținând cont de dispozițiile art. 728 C.civ., instanța a dispus sistarea stării de coproprietate cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei de către părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. P. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul înlăturări obligației recurentului de a achita bugetului de stat suma de 2582 lei reprezentând taxă de timbru pentru care intimata reclamantă a beneficiat de scutire sub forma ajutorului public judiciar iar în tem. Art. 103 alin.2 Cod proc.civ. raportat la art.301 Cod proc.civ. repunerea în termenul de recurs.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate și din dispozițiile aplicabile în materie tribunalul constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Termenul de recurs este un termen imperativ și el curge în principiu continuu fără posibilitate de întrerupere sau suspendare. Cu toate acestea se consideră că materia recursului sunt aplicabile dispozițiile art.285 și 286 Cod proc.civ. care consacră posibilitatea întreruperii termenului de apel prin moartea unuia dintre părți sau prin moartea mandatarului căreia i s-a făcut comunicarea. De asemenea termenul de recurs se întrerupe și în cazul în care partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac în termenul statornicit de lege.
Potrivit art.301 Cod proc.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii supusă recursului. Termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii întrucât principiul echivalenței actelor de procedură nu operează decât în cazurile prevăzute de lege iar singurul caz de aplicare a acestui principiu în privința comunicărilor hotărârilor este reglementat expres de art.301 alin.3 din Cod proc.civ. - declararea recursului împotriva unei hotărâri echivalând cu luarea la cunoștință - orice alt act din care ar putea rezulta că partea ar fi putut lua cunoștință de hotărâre nu are eficiență și nu poate fi luată în considerare ca punct de plecare în calculul termenului de recurs.
Întrucât principiul echivalenței actelor de procedură nu operează decât în cazurile prevăzute de lege și singurul caz de aplicare a acestui principiu în privința comunicării hotărârilor este reglementat expres de art.302 alin.3 Cod proc.civ. – potrivit căruia dacă o parte face recurs înainte de comunicarea hotărârii acesta se socotește comunicată la data depunerii cererii de recurs – declararea recursului împotriva unei hotărâri echivalând cu luarea ei la cunoștință, orice alt act din care ar putea rezulta că recurenții ar fi putut lua cunoștință de hotărâre nu are eficiență și nu poate fi luat în considerare ca punct de plecare în calculul termenului de recurs.
Văzând aceste dispoziții imperative termenul de introducere a recursului este de 15 zile de la comunicare și față de comunicarea făcută recurentului respectiv data de 09.07.2013 acesta a declarat recurs la data de 10.10.2013, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care instanța de control judiciar, față de cele prezentate mai sus va respinge ca tardiv recursul formulat recursul pârâtului P. P., în contradictoriu cu intimata A. A., împotriva sentinței civile nr.6157 din 25.09.2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat recursul pârâtului P. P., domiciliat în B., Al.P.Tineretului, nr.5, ., în contradictoriu cu intimata A. A., cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr.6157 din 25.09.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
În tem. art.274 Cod proc.civ. obligă recurentul să plătească intimatei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2014.
Președinte, G. B. | Judecător, M. D. | Judecător, M. A. |
Grefier, R. P. |
Red.B.G./12.03.2014
Tehnored.P.R./13.03.2014
Ex.2
Jud.fond M.C.C.
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 162/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
