Pensie întreţinere. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 2429/297/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 305 A
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I. H.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul-reclamant Z. Ș. C. PRIN AV. B. D. și pe intimatul-pârât Z. F., având ca obiect pensie întreținere împotriva sentinței civile nr. 288 din 20.03.2013 a Judecătoriei Săveni.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av.B. V. pentru intimat, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la patrulea termen de judecată .
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Reprezentantul intimatului arată că își menține punctul de vedere precizat prin întâmpinare. Solicită respingerea apelului ca nefundat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra motivelor de apel de față:
Prin sentința civilă nr. 288/2014 a Judecătoriei B. s-a respins, ca nefondată, acțiunea, având ca obiect „majorare pensie de întreținere” pentru perioada 25.03.2011 – 25.12.2011, formulată de reclamantul Z. Ș.-C. în contradictoriu cu pârâtul Z. F..
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, având ca obiect „majorare pensie de întreținere” începând cu data de 26.12.2011 pană la terminarea studiilor universitare, formulată de reclamantul Z. Ș.-C. în contradictoriu cu pârâtul Z. F..
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere solicitat de reclamant având ca obiect obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat în cuantum de 1.000lei, conform chitanței nr. 193/13.03.2014.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.11.2013, pe rolul Judecătoriei Săveni sub nr._, reclamantul Z. Ș.-C., în contradictoriu cu pârâtul Z. F., a solicitat instanței să dispună majorarea pensiei de întreținere, stabilită în favoarea sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că solicită majorarea pensiei de întreținere la ¼ din veniturile lunare ale pârâtului, dar nu mai puțin de 500 $, cu obligarea acestuia la plata retroactivă începând cu data de 25.03.2011 până la terminarea cursurilor universitare pe care le urmează.
S-a mai reținut că cererea a fost motivată în drept, potrivit disp. art. 499, 524, 528, 528, 530 Cod civil, art. 114 și art. 132 alin. 2 Cod proc. civilă iar în dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
S-a arătat că pârâtul a formulat întâmpinare, și s-a prezentat la ultimul termen arătând că reclamantul nu mai frecventează cursurile școlare și a abandonat școala, fiind exmatriculat datorită frecvenței reduse la cursuri în timp ce reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care menționează că pentru a susține bacalaureatul și admiterea la Facultatea de Teologie a abandonat școala profesională solicitând depunerea de către pârât a contractelor de navigare încheiate în perioada martie 2011 – decembrie 2013, acestea fiind depuse la primul termen de judecată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar iar la primul termen de judecată pârâtul prezent a solicitat ca reclamantul să depună la dosar dovada înscrierii la Facultatea de Teologie din cadrul Universității „A. I. C.” Iași.
Din probele administrate prima instanță reține că prin sentința civilă nr. 508/27.05.2011, pronunțată de Judecătoria Săveni, privind divorțul pârâtului, acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere, către reclamant, de 150 lei lunar începând cu data de 25.03.2011 și până la majoratul reclamantului, rezultând că acesta a devenit major la data de 25.12.2011.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că este student la Facultatea de Teologie din cadrul Universității „A. I. C.” Iași.
S-a mai reținut că potrivit prevederilor art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, iar potrivit art. 499 alin. 3 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar să dea întreținere copilului devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În cazul de față, instanța constată că reclamantul Z. Ș.-C. a devenit major la data de 25.12.2011, însă a continuat studiile, începând cu luna octombrie 2013, în cadrul Facultății de Teologie din cadrul Universității „A. I. C.” Iași.
Pe fond, raportat la cererea reclamantului, instanța are în vedere dispozițiile art. 532 alin. 2 Cod civil, potrivit cu care pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară introducerii cererii, dacă introducerea acesteia a fost întârziată din culpa debitorului/pârât or, în speță, nu se poate reține nici o culpă în sarcina reclamantului pentru perioada 25.03.2011 – 25.12.2011 (data majoratului reclamantului) și respinge, ca nefondată, acțiunea, având ca obiect „majorare pensie de întreținere” pentru perioada 25.03.2011 – 25.12.2011.
S-a reținut în continuare faptul că potrivit art. 531 alin. 1 Cod civil, instanța poate mări cuantumul pensiei de întreținere dacă se ivește o schimbare în nevoile celui care o primește însă, în speță, începând cu data de 26.11.2013 pensia de întreținere stabilită în favoarea reclamantului prin sentința civilă nr. 508/27.05.2011, pronunțată de Judecătoria Săveni, a încetat de drept iar a dispune majorarea pensiei de întreținere, conform dispozițiilor art. 531 Cod civil, cu privire la o pensie care a încetat de drept ar fi neîntemeiată, în opinia instanței, reclamantul nefăcând nici o dovadă privind calitatea de student în cadrul Facultății de Teologie din cadrul Universității „A. I. C.” Iași pe parcursul procesului și respinge acțiunea și pentru celălalt capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel recurentul – reclamant Z. Ș. –C. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând disp. art.476,477,480 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu disp. art.499, 524, 528, 529, 530 cod civil .
În fapt, a arătat că în mod netemeinic instanța a respins cererea sa considerând că pensia datorată de pârât a încetat de drept la împlinirea majoratului, fără a ține cont de faptul că și după această vârstă a continuat studiile, urmând cursurile Școlii Postliceale „F.E.G.” – Filiala D., iar începând cu anul universitar 2013 este student al Universității „A.I.C.” –Facultatea de Teologie Ortodoxă, cursuri de zi, situație în care obligațiile pârâtului subzistă în continuare.
O altă critică adusă hotărârii pronunțate de Judecătoria Săveni constă în aceea că, în mod eronat s-a reținut că nu a făcut dovada faptului că este student la Facultatea de Teologie din cadrul Universității „A. I. C.” din Iași, în condițiile în care înscrisurile depuse dovedeau susținerile sale, calitatea sa de student fiind confirmată chiar și de pârât.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat cu modificarea hotărârii în sensul de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile lunare ale acestuia până la finalizarea studiilor, dar nu mai puțin de 500 USD/lunar precum și la plata retroactivă a diferenței de valoare de 500 USD datorată și suma de 150 lei, achitată începând cu data de 25.03.2011 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă ( f.20-23 ds.) intimatul Z. F. solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că prima instanță a dat o interpretare corectă normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt reținute în baza probelor administrate. Arată intimatul faptul că așa după cum s-a mai arătat, după terminarea liceului în vara anului 2012 reclamantul, în luna septembrie a aceluiași an, a încheiat contractul de studii pentru anul școlar 2012-2013 cu Școala Postliceală „ F.E.G. Education „ Filiala D., însă a fost exmatriculat probabil datorită frecvenței reduse, ulterior angajându-se la o firmă de pază.
În continuare pârâtul susține că din informațiile obținute de acesta de pe pagina de internet a facultății rezultă că apelantul datorită unui număr de absențe mai mare decât cel prevăzut de regulament nu a avut dreptul să se prezinte la examenele din sesiunea ianuarie 2014 și nici la sesiunea iunie 2014, sens în care depune două înscrisuri.
Se arată în continuare faptul că potrivit art.534 Cod civil pretenția acestuia de a primi pensie majorată pentru o perioadă anterioară este nefondată, obligația de plată a pensiei încetând la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în măsura în care reclamantul va face dovada frecventării cursurilor universitare pârâtul se declară dispus de a plăti acestuia pensia de întreținere corespunzătoare raportată la venitul mediu pe economie.
De asemenea, pârâtul arată faptul că nu contestă realitatea raporturilor contractuale temporare pe care le-a avut cu diverse firme cu profil naval însă veniturile nete obținute din aceste activități au fost de aproximativ 1000 USD / lună, dar în același timp declară că nu cunoaște dacă va mai primi oferte de lucru în perioada următoare fiind astfel incertă obținerea unor venituri similare, iar pentru motivele arătate în precedent solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe, solicitând și judecata în lipsă.
Intimatul anexează la întâmpinare o . înscrisuri.
În apel au fost încuviințate de asemenea, probe cu înscrisuri.
Examinând apelul Tribunalul, constată că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele:
Astfel, Tribunalul reține că, în esență, reclamantul se declară nemulțumit de faptul că prima instanță a respins cererea acestuia de obligare în continuare a pârâtului la plata obligației legale de întreținere pe motiv că acesta nu a făcut dovada că se află în continuarea studiilor după împlinirea vârstei de 18 ani.
În apel însă, în raport și de apărările formulate de pârât prin întâmpinare Tribunalul a ținut a se verifica aspecte legate de faptul participării efective a reclamantului la cursurile Facultății de Teologie ortodoxă pastorală sens în care dat fiind situația incertă invocată în legătură cu aspectul sesizat, instanța a pus în vedere reprezentantului apelantului să depună la dosar adeverința din care să rezulte că apelantul se află în continuarea studiilor și că a absolvit anul universitar 2013 – 2014 cât și să indice temeiul de drept privind cererea de obligare la plata pensiei și pentru perioada anterioară introducerii acțiunii.
Deși au fost acordate două termene consecutive în acest sens nici apelantul și nici apărătorul ales nu s – au mai prezentat în instanță pentru a depune înscrisurile solicitate, motiv pentru care instanța a trecut la judecarea apelului exclusiv în baza probelor deja administrate. Astfel, faptul că apelantul a prezentat o copie după un carnet de student care în opinia sa atestă faptul că acesta este student al Facultății de teologie Ortodoxă a Universității „Al. I. C.” Iași nu înseamnă automat că este îndreptățit a primi pensie de întreținere în lipsa dovezii unei participări efective la cursurile acestei instituții de învățământ pentru că numai în acest fel se realizează în concret și scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei obligații legale de întreținere și după împlinirea vârstei de 18 ani și dat fiind faptul că numai în acest fel se poate susține existența unei stări de nevoie din partea celui care reclamă.
Așa cum a stabilit și prima instanță în considerentele sentinței atacate cu prezentul apel în materia obligației legale de întreținere nu s-a putut identifica nici un temei în considerarea căruia instanța să oblige retroactiv pârâtul la plata pensiei de întreținere pentru o perioadă anterioară introducerii acțiunii, iar ipoteza prevăzută de art.532 alin.2 Noul Cod civil nu a fost dovedită în cauză, motive pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant și va păstra hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul- reclamant Z. Ș. – C., domiciliat în loc.Hănești, jud.B., în contradictoriu cu intimatul-pârât Z. F., cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr. 288/20.03.2014 a Judecătoriei Săveni pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. H. I. P. R.
Red.A.C./17.12.2014
Tehnored.P.R./18.12.2014
Ex.4
Jud.fond. B. S.
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 369/2014.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 263/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
