Partaj judiciar. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 1099/297/2009
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: T. N.
JUDECĂTOR: A. D.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 30 A
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil declarat de către pârâții apelanți P. M. M., P. C. și B. I. I., în contradictoriu cu reclamanții intimați S. B. și F. E., împotriva sentinței civile nr. 96 din 30.01.2012 pronunțată în dosarul nr._/2009 al Judecătoriei Săveni, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din de 6 februarie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 14 februarie 2014, și apoi pentru astăzi, când;
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 31.03.2009, reclamantul S. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. M., B. I. I., P. C., F. E. ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 40 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008.
În motivarea acțiunii a arătat reclamantul că prin titlul de proprietate nr._/6.08.2008 eliberat pe numele său și al pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 40 ha teren ce au aparținut defunctului lor tată și respectiv bunic și că din acest teren îi revine o cotă de 1/3, în calitate de unic moștenitor al defunctului S. I., fiul lui S. V., pârâtei F. E. îi revine o cotă de 1/3 din suprafața reconstituită, în calitate de fiică a defunctului S. V., iar pârâților P. M. M., B. I. I. și P. C., fiii defunctei P. L. (fiica defunctului S. V. ) le revine, de asemenea, o cotă de 1/3.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus copia titlului de proprietate nr._/6.08.2008, acte de stare civilă și o expertiză tehnică de specialitate.
În data de 11.05.2009, pârâții P. C., B. I. I. și P. M. M. au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 40 ha teren înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, dar că pentru rezolvarea unitară a cauzei și lichidarea pretențiilor reciproce cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S. V. se impune partajarea tuturor terenurilor ce au aparținut acestui defunct, cu respectarea cotelor părți arătate în acțiunea introductivă.
Au învederat pârâții că au respectat cota fiecărui coindivizar din titlurile emise, atât la încasarea arenzii pentru suprafața de 40 ha teren, cât și a sumelor provenite din vânzarea suprafeței de 6 ha pădure înscrisă în titlul de proprietate nr. 6/10.05.2002 și solicită ca propunerea de lotizare să aibă în vedere suprafețe cât mai compacte și valori aproximativ egale, astfel încât nici un coindivizar să nu fie dezavantajat de mărimea suprafețelor, a valorii terenurilor și a categoriei de folosință.
Pe cale reconvențională pârâții au solicitat obligarea pârâtei F. E. să raporteze la masa de partaj suprafața de 20,50 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/23.11.2000 și suprafața de 10 ha teren situat pe raza aceleiași localități înscris în titlul de proprietate nr._/29.04.1999, terenuri cu care aceasta a fost înzestrată de către defunctul S. V., conform actului dotal nr. 238/19.02.1944 și care au fost reconstituite, în baza Legii nr. 18/1991, pe numele acesteia și a soțului ei, F. T., decedat în anul 1996.
De asemenea, au solicitat pârâții reconvenienți ca pârâta F. E. să le plătească c/val fructelor culese de pe partea ce a depășit cotitatea disponibilă din momentul eliberării titlurilor de proprietate și a arendării acestora.
În motivarea cererii reconvenționale, au arătat pârâții că sunt moștenitori rezervatari ai defunctului S. V., decedat la data de 11.12.1948, fost cu ultimul domiciliu în satul Borolea, ., alături de reclamantul S. B. și pârâta F. E. și că succesiunea defunctului nu a fost dezbătută, datorită evoluției cronologice a evenimentelor.
În data de 19.02.1944, defunctul S. V. a donat cu dispensă de raport cu ocazia căsătoriei fiicei sale, F. E., suprafața de 30 ha teren situat pe raza ., 250 acțiuni nominative la societatea „Moara Țărănească Valea Bașeului”din Săveni, bunuri mobile în valoare de 400.000 lei, la acea dată, averea imobiliară (terenuri) a defunctului S. V. fiind mai mare decât în anul 1948, după reforma agrară în patrimoniul defunctului rămânând doar suprafața de 50 ha terenuri agricole și 6 ha pădure.
S-a mai evocat faptul că în data de 11.12.1948, numitul S. V. a decedat în închisoare, iar pe data de 2.03.1949, în baza deciziei MAI nr. 83/1949 ceilalți copii ai defunctului, respectiv S. L., S. I. și S. E. au fost dislocați din satul Borolea, ., stabilindu-li-se domiciliul obligatoriu în orașul Fălticeni, jud. Suceava până în anul 1956, acești fii ai defunctului S. V. nebeneficiind de vreo liberalitate.
În data de 7.03.1949, în baza procesului verbal de evaluare și inventariere a patrimoniului, toată averea defunctului S. V. a trecut în patrimoniul statului.
Totodată au învederat pârâții că toți moștenitorii rezervatari au acceptat moștenirea defunctului S. V., inclusiv pârâta F. E., prin cererile formulate în temeiul Legii 18/1991 și care au fost validate de către Comisia locală și cea județeană și că rezerva lor a fost încălcată prin liberalitatea făcută în favoarea pârâtei F. E., aceasta obținând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 30 ha teren, în afară de care solicită și cota de 1/3 din suprafața de 40 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/6.08.2008.
În continuare au arătat pârâții că, în cazul în care se va solicita să se ia în considerare și suprafețele de teren înscrise pe titlurile de proprietate eliberate pe numele titularilor P. C., B. I. I., P. M. M., S. B. și M. E., trebuie avut în vedere faptul că pârâta F. E. a renunțat la cererea formulată în temeiul Legii 18/1991, conform adresei nr. 508/12.08.1992, astfel că ceilalți moștenitori sunt beneficiari ai dreptului de acrescământ.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare și cererea reconvențională, pârâții au depus copia actului dotal din data de 19.02.1944, copia titlului de proprietate nr._/23.11.2000, copia titlului de proprietate nr._/29.04.1999, acte de stare civilă, copia adresei nr. 12.702/23.05.1991 eliberată de Ministerul Justiției, copia adresei nr. 508/12.08.1992 eliberată de Consiliul Local al comunei Hănești, copia deciziei nr. 3164/28.09.1992 eliberată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B., copia titlului de proprietate nr._/31.12.1999, copia titlului de proprietate nr. 92.400/31.12.1999, copia titlului de proprietate nr. 92.401/31.12.1999, copia titlului de proprietate nr. 92.403/31.12.1999, copia HCJ nr. 318/5.04.2002, copia titlului de proprietate nr._/6.08.2008, copia titlului de proprietate nr. 6/10.05.2002, acte de stare civilă, copie contract de vânzare cumpărare, copia sentinței civile nr. 526/9.05.2007 a Tribunalului B., copia încheierii nr. 352/3.09.2007 a Tribunalului B..
Prin sentința civilă nr. 2700/14.05.2009 a Judecătoriei B., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni, reținându-se incidența disp. art. 13 Cod procedură civilă, potrivit cu care cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele, ori, în speță, terenul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune este situat pe raza ., localitate aflată în circumscripția acestei din urmă instanțe.
Prin întâmpinare și cererea reconvențională pârâta F. E. a arătat că este în principiu de acord cu acțiunea de ieșire din indiviziune, dar că nu este de acord cu cererea de reducere a donației făcută de către defunctul S. V. în favoarea sa, formulată pe cale reconvențională de către pârâții P. C., B. I. I. și P. M. M., dar și că
prin actul dotal încheiat la data de 19 februarie 1944 tatăl său, defunctul S. V., i-a constituit dotă cu prilejul căsătoriei, printre alte bunuri, și suprafața de 30 ha teren arabil, donația fiind făcută cu dispensă de raport, dat fiind faptul că, la data întocmirii actului dotal, averea deținută de către autorul său era îndestulătoare pentru a-i permite să dispună în acest fel, nefiind încălcate drepturile moștenitorilor rezervatari.
A învederat totodată pârâta că cererea de raportare a donației a fost formulată tardiv în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât nu a fost formulată în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii defunctului.
Pe cale reconvențională a solicitat pârâta F. E. obligarea pârâților P. C., B. I. I. și P. M. M. la plata drepturilor care i se cuvin raportat la terenurile care îi vor fi atribuite din titlul de proprietate nr._/2008, reprezentând contravaloarea arenzii pe ultimii trei ani, așa cum este prevăzut în contractul de arendă încheiat de pârâți.
A menționat pârâta F. E. că pârâții sus menționați au fost în posesia originalului titlului de proprietate nr._/2008 și au arendat terenurile înscrise în acesta, imediat după reconstituirea dreptului de proprietate, încasând în fiecare an sume importante cu titlu de arendă, că nici ea și nici reclamantul S. B. nu au primit partea cuvenită din aceste sume, deși figurează ca titulari ai dreptului de proprietate, ulterior, pârâta reconvenientă F. E. precizându-și cuantumul daunelor, în sensul că a solicitat obligarea pârâților P. C., B. I. I. și P. M. M. la plata sumei de 7.700 lei reprezentând arendă încasată necuvenit în anii 2009 – 2010, constând în diferența dintre cota de 1/5 încasată conform contractului de arendă nr. 19/18.02.2009 și cota de 1/9 ce li se cuvine conform legii, precum și la plata sumei de 1.469,74 lei reprezentând cota parte din subvenția ridicată de pârâtul P. C. pentru suprafața de 19,40 ha pășune înscrisă în titlul de proprietate nr. 133.234/6.08.2008, în baza contractului de arendă nr. 31/27.04.2007. Astfel, pârâții au încasat necuvenit în anii 2009, 2010 arenda pentru 11 ha teren, respectiv câte 5.500 kg grâu în fiecare an, prețul mediu al grâului fiind de 0,70 lei/kg, pârâtul P. C. încasând arenda pentru suprafața de pășune înscrisă în titlul de proprietate nr. 92.370/18.12.2002, în baza contractului de arendare nr. 31/27.04.2007 ( fila 142, dosar ).
Pârâții P. C., B. I. I. și P. M. M. au depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta F. E. prin care au solicitat respingerea acestei cereri, arătând că în urma cererilor depuse la Primăria . dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului S. V., s-a eliberat titlul de proprietate nr._/18.12.2002 prin care suprafața de 40 ha teren le-a fost atribuită pe raza . pe vechiul amplasament situat în satul Borolea, ..
Totodată au evocat faptul că prin sentința civilă nr. 1041/1.10.2003 a Judecătoriei Săveni, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/18.12.2002 și obligarea Comisiei Locale Hănești să întocmească documentația necesară în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren situat pe raza satului Borolea, ., în tarlaua Saivane și că între timp, terenul înscris în titlul de proprietate nr._/18.12.2002 a fost arendat către .. Mihălășeni, în baza contractului de arendare nr. 35/10.04.2003, pe care l-au reziliat în luna ianuarie 2007, întrucât arendașul nu a respectat modalitățile și termenele de plată stabilite în contract, ulterior, în luna februarie 2007, încheind un nou contract de arendare cu numitul B. Gianin Loredan.
Au arătat în continuare pârâții că, în baza contractului de arendare nr. 35/10.04.2003, numita F. G., fiica pârâtei F. E., și reclamantul S. B. au primit în data de 10.01.2006 câte o treime din totalul arenzii cuvenite pentru anul agricol 2004 – 2005, în valoare de 1500 lei fiecare, conform chitanțelor anexate la dosar și că pentru anul agricol 2005 – 2006, nu au primit arenda pe motiv că a fost an calamitat, deși în realitate, arendașul nu a mai făcut lucrările de prașilă și nu a realizat nimic, context în care au reziliat contractul de arendare, dar cu toate acestea, din câte cunosc, arendașul le-a achitat reclamantului S. B. și numitei F. G. câte 300 lei cu titlu de arendă.
S-a mai arătat și faptul că în data de 1.02.2008, pârâtul P. C., după ce a încasat de la arendaș contravaloarea arenzii în sumă de 6000 lei, a trimis prim poștă suma de câte 1960 lei numitei S. I., mama reclamantului S. B. și către F. G., echivalentul unei treimi din totalul sumei primite cu titlu de arendă pentru anul agricol 2006 – 2007, pentru suprafața de teren arendată, de 40 ha, înscrisă în titlul de proprietate nr._/18.12.2002, conform chitanțelor anexate la dosar și că în primul semestru al anului 2008, titlul de proprietate nr._/18.12.2002 a fost anulat, eliberându-li-se noul titlu de proprietate nr._/6.08.2008 prin care suprafața de 40 ha teren le-a fost atribuită tot pe raza . pe vechiul amplasament, conform sentinței civile nr. 1041/1.03.2003 a Judecătoriei Săveni.
În luna februarie 2009, arendașul a înștiințat și a invitat toți titularii înscriși în titlul de proprietate să se prezinte în localitatea Mihălășeni pentru finalizarea plății arenzii și pentru încheierea unui nou contact de arendă, prilej cu care S. B. și F. E. nu s-au prezentat, aceștia neridicându-și nici până în prezent cota ce li se cuvenea din arendă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâții au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă în data de 17.12.2009 în legătura cu cererea reconvențională formulată de pârâta F. E., pârâții P. M. M., B. I. I. și P. C. au precizat că dispensa de raport este valabilă doar atunci când cotele moștenitorilor rezervatari sunt egale, ori ei nu au cunoscut conținutul actului dotal și nici anul căsătoriei mătușii lor, F. E..
În legătură cu suprafața de 10 ha teren reconstituită pe raza . că numita F. E. a renunțat la acest drept, conform adresei nr. 508/12.08.1992, anulându-se în consecință poziția 57 din anexă, întrucât aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de proprietar al suprafeței de 30 ha teren la Primăria .-i soluționată favorabil.
În data de 29.01.2010, pârâta F. E. și-a completat cererea reconvențională în sensul că a solicitat ca reclamantul S. B. și pârâții P. C., B. I. I. și P. M. M. să aducă la masa de partajat suprafețele de teren înscrise în titlurilor de proprietate nr. 92.400/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr. 92.402/31.12.1999, nr._/31.12.1999, în total 10 ha teren.
În cauză, s-a solicitat și s-a depus de către Primăria . a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/1999, nr._/1999, nr._/1999 și nr._/1999.
Judecătoria Săveni, prin sentința civilă nr. 96 din 30 ianuarie 2012 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul S. B., în contradictoriu cu pârâții: P. M. M., P. C., B. I. I. și F. E. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta F. E..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâții P. M. M., B. I. I. și P. C. privind raportarea de către pârâta F. E. a suprafeței de 30,50 ha teren situat pe raza ., înscrisă în titlurile de proprietate nr._/23.11.2000 și nr._/29.04.1999 ca prescrisă, iar capătul de cerere privind obligarea aceleiași pârâte la plata de daune ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de pârâta F. E. pe cale reconvențională privind aducerea la masa de partaj a suprafeței totale de 10 ha teren situat pe raza ., înscrisă în titlurile de proprietate nr. 92.402/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr. 92.401/31.12.1999 și nr. 92.403/31.12.1999 ca neîntemeiată.
A constatat că părțile sunt în indiviziune asupra suprafeței de 40 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, reclamantul S. B. și pârâta F. E., deținând fiecare o cotă indiviză de 1/3, pârâții P. M. M., B. I. I. și P. C., deținând cealaltă cotă de 1/3.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 40 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, conform variantei a II – a de partajare cuprinsă în schița anexă nr. 2B la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic D. F., în sensul că a atribuit pe tulpini reclamantului S. B. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 13,3334 ha teren situat în extravilanul ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, din care 2,84 ha teren situat în p.c. 315/6, delimitat în schița anexă 2B ( fila 417, dosar ) prin punctele 1, 2, 3, 4, C, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 10,4934 ha teren situat în p.c. 189, 190, 207/10, 206/2, 210/92, 191/1, 192/1, 188/1, delimitat în aceeași schiță anexă prin punctele B, 11, 30, 18, 19, 21, 22, 23, în valoare de 33.075,40 lei, pârâților P. M. M., B. I. I. și P. C. suprafața totală de 13,3332 ha teren situat în extravilanul ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, din care 12,1312 ha teren situat în p.c. 191/1, 192/1, 217, 218, delimitat în schița nr. 2B (fila 417, dosar ) prin punctele 24, 25, 26, 27, 28, A și 1,2020 ha teren situat în p.c. 310/13, 311/8, 314/2, delimitat în aceeași schiță anexă prin punctele 6, 7, 8, 9, E, D, în valoare de 30.819,80 lei și pârâtei F. E. suprafața de 13,333 ha teren situat în extravilanul ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, din care 12,9454 ha teren situat în p.c. 191/1, 192/1, 217, 188/1, 210/92, delimitat în schița anexă nr. 2 B, prin punctele A, B, 11, 31, 29, 28 și 3880 mp teren situat în p.c. 310/13, 315/6, delimitat în aceeași schiță anexă prin punctele E, 10, 11, C, 5, D, în valoare de 36.244,80 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâta F. E. să plătească reclamantului S. B. suma de 304,60 lei cu titlu de sultă și pârâților P. M. M., B. I. I., P. C. suma de 2560,20 lei cu același titlu.
A obligat pârâții P. M. M., B. I. I., P. C. să plătească pârâtei reclamante F. E. suma de 7.700 lei cu titlu de daune, câte 2566,5 lei fiecare.
A obligat pârâtul P. C. să plătească pârâtei reclamante suma de 1470 lei cu titlu de daune, a compensat în parte cheltuielile de judecată, a obligat pârâții P. M. M., B. I. I., P. C. să plătească reclamantului S. B. suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, câte 133 lei fiecare iar pe pârâții P. M. M., B. I. I., P. C. să plătească pârâtei reclamante F. E. suma de 2632 lei reprezentând cheltuieli de judecată, câte 877 lei fiecare.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond că autorul părților, defunctul S. V., fost cu ultimul domiciliu în satul Borolea, ., a decedat la data de 11.12.1948, acesta fiind căsătorit cu defuncta S. Ralița, decedată la data de 7.09.1936.
Copiii rezultați cin căsătoria celor doi au fost F. E., S. I., decedat în 14 octombrie 1980, cu moștenitor reclamantul S. B. în calitate de fiu, P. L., decedată în 3 se4ptembrie 1996, cu moștenitorii P. M. M., B. I. I. și P. C., și M. E., decedată în 9.10.1997, unicul moștenitor fiind soțul supraviețuitor, M. Necolae, (cei doi neavând copii)
Prin actul dotal transcris sub nr. 238/19.02.1944, defunctul V. S. i-a constituit dotă fiicei sale F. E., cu prilejul căsătoriei sale cu numitul F. T., printre alte bunuri și suprafața de 30 ha teren arabil situat în tarlaua „Hrițeni” pe raza comunei M., jud. B., acest teren fiind înscris în registrul agricol al . 1948 – 1950, pe numele soțului pârâtei, F. T. ( fila 25, dosar ) fiindu-i reconstituit defunctului în acțiuni o suprafață de 10 ha. conform deciziei nr. 2182/13. 04.1992 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și ulterior eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/29.04.1999 pe un teren situat în ..
De asemenea s-a constatat de prima instanță că și pârâtei F. E. i fost reconstituit dreptul de proprietate pentru diferența de 20,50 ha teren situat pe raza ., fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._/23.11.2000.
Instanța a mai reținut că averea defunctului S. V. era compusă din suprafața de 56 ha teren situat pe raza satului Borolea, ., din care 26 ha teren arabil, 15 ha pășune, 3 ha fânețe, 2 ha livezi, 1 ha vie, 6 ha păduri, 2 ha iazuri și 1 ha teren aferent conacului, teren ce a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949, conform formularului de inventariere și evaluare a patrimoniului și a procesului verbal întocmit de Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat 7.03.1949.
În baza Legii 18/1991, moștenitorii acestui defunct, respectiv F. E., P. L., M. E. și S. B. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren arabil ce a aparținut autorului lor, stabilindu-se că prin decizia nr. 3164/28.09.1992 emisă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., pe numele titularilor P. L., M. E. și S. B. s-a stabilit dreptul de proprietate în acțiuni pentru suprafața de 10 ha teren în echivalent arabil aflată în administrarea ., în condițiile în care pârâta F. E. a renunțat la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, conform cererii înregistrate la Primăria .. 1574/6.04.1992, deși a fost validată în anexa 19, poziția 57, în calitate de moștenitoare a defunctului S. V., astfel cum reiese din adeverința nr. 508/12.08.1992 eliberată de Consiliul Local Hănești.
S-a arătat în considerente că pentru terenul în litigiu s-au emis următoarele titluri de proprietate:
- titlul de proprietate nr._/31.12.1999 eliberat pe numele P. C. pentru suprafața de 1,11 ha teren situat pe raza .;
- titlul de proprietate nr._/31.12.1999 eliberat pe numele P. M. M. pentru suprafața de 1,11 ha teren situat pe raza .;
- titlul de proprietate nr._/31.12.1999 eliberat pe numele B. I. I. pentru suprafața de 1,11 ha teren situat pe raza .;
- titlul de proprietate nr._/31.12.1999 eliberat pe numele M. E. și S. B. pentru suprafața de 6,67 ha teren situat pe raza ..
În ce privește terenul în suprafață de 6,67 ha teren înscris în titlul de proprietate nr._/31.12.1999, s-a arătat că acesta a fost partajat de către cei doi titulari, conform actului de partaj autentificat sub nr. 727/2004 de către BNP V. P., moștenitorul defunctei M. E., numitul M. Necolae înstrăinând suprafața de 33.350 mp teren arabil situat în extravilanul . pârâtei F. E., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 728/1.06.2004 de către BNP V. P..
S-a arătat în continuare că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/19.12.2008 de către N. Public R. A., reclamantul S. B. a înstrăinat pârâtei F. E. suprafața de 33.350 mp teren arabil situat în extravilanul ., dobândită de vânzător în baza titlului de proprietate nr._/31.12.1999 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 727/1.06.2004 de către BNP V. P..
În ce privește cererea de raportare a donației instanța de fond a apreciat că dreptul de acțiune începe să curgă de la data emiterii Deciziei nr. 3164/28.09.1992 emisă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. pe numele P. L., M. E. și S. B. și a Deciziei nr. 2182/13.04.1992 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. emisă pe numele F. T. pentru suprafața de 10 ha teren, ce reprezintă parte din suprafața constituită ca dotă de către defunctul S. V. în favoarea fiicei sale, F. E..
Instanța a reținut ca dată a nașterii dreptului la acțiune data emiterii celor două decizii, dat fiind faptul că moștenitorii defunctului S. V. au fost în imposibilitatea de a dezbate succesiunea autorului lor, în condițiile în care, în data de 2.03.1949 au fost dislocați din satul Borolea, stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu în orașul Fălticeni, jud. B., astfel cum reiese din adresa nr._/23.05.1991 eliberată de Ministerul Justiției, dată la care, de altfel, averea defunctului S. V. a trecut în proprietatea statului, situație în care instanța a considerat că, în cauză, sunt aplicabile disp. art. 13 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind suspendarea cursului prescripției, însă cum de la data emiterii deciziilor sus menționate, au trecut mai mult de trei ani, a apreciat incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta F. E..
În legătură cu suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999 și nr._/31.12.2999, instanța a reținut că acestea nu au constituit obiectul unor liberalități, de vreme ce aceste terenuri se regăseau în patrimoniul defunctului S. V. la data decesului său, ci un mod aparte de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut acestui defunct în favoarea moștenitorilor acestuia, a apreciat neîntemeiată cererea de raportare a donațiilor, reprezentând o suprafață de teren, înscrisă în titlurile de proprietate nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999, nr._/31.12.1999 și nr._/31.12.2999.
În final, instanța a reținut că în masa de partajat intră doar suprafața de 40 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008 eliberat pe numele titularilor P. M. M., B. I. I., P. C., F. E. și S. B., teren ce a aparținut defunctului S. V. și reconstituit în proprietatea moștenitorilor acestuia conform Legii 169/1997.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, instanța a avut în vedere varianta a II-a de partajare, cuprinsă în schița anexă 2 B raportul de expertiză D. (f. 417 ds.), astfel ca reclamantului să-i fie atribuit lotul lotul nr. 3, pârâtei F. E. să-i fie atribuit lotul nr. 2, iar lotul nr. 1 să fie atribuit pârâților P. M. M., B. I. I. și P. C..
În ceea ce privește daunele solicitate de pârâta reconvenientă F. E., instanța a avut în vedere în primul rând faptul că prin contractul de arendare nr. 19/18.02.2009, pârâții P. M. M., B. I. I. și P. C. au arendat fiecare către . Mihălășeni cota de 1/5 din suprafața de 40 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr._/6.08.2008, valoarea arenzii fiind de 500 kg grâu/ha, respectiv câte 8 ha teren fiecare, deși erau îndreptățiți să arendeze fiecare doar cota de 1/9 din suprafața de 40 ha teren, respectiv câte 4,44 ha teren fiecare, încasând în plus cantitatea de 5.500 kg grâu/an, creându-i, astfel, reclamantei un prejudiciu total de 7.700 lei.
Întrucât fructele și veniturile bunurilor succesorale sporesc masa indiviză, judecătorul fondului a arătat că acestea se cuvin coindivizarilor și se cuvin coindivizarilor conform cotelor ce le revin fiecăruia din moștenire și reținând că între părți nu a intervenit o înțelegere cu privire la folosința terenului indiviz, a obligat pârâții P. M. M., B. I. I., P. C. să plătească pârâtei reclamante F. E. suma de 7.700 lei cu titlu de daune, câte 2566,5 lei fiecare.
Împotriva sentinței, pârâții P. M. M., P. C. și B. I. I. au declarat recurs în termen legal, în motivele căruia au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau modificarea sentinței în sensul înlăturării obligării recurenților la plata daunelor în cuantum de 7700 lei și de 1470 lei, inclusiv la plata cheltuielilor de judecată.
S-a criticat și modul în care s-au dispus atribuirile terenurilor către părți, care ar fi trebuit făcută prin tragere la sorți, individual și nu pe grupuri, precum și modul în care s-a realizat egalizarea valorică a terenurilor între părți, arătându-se că nu reflectă diferența de preț dintre terenurile extravilane: arabil și pășune, cele arabile având o valoare de piață de 1400 euro/ha., iar cele cu pășune, de 500 euro/ha.
În motivele petiției de recurs s-a evocat faptul că pentru anul 2007 s-a achitat fiecărui recurent contravaloarea unei cote de 1/3 din totalul sumei de 6000 lei (4000 lei arendă și 2000 lei subvenție conform chitanțelor depuse la dosar, iar pentru anul 2008 nu a fost încasat niciun ban din arendă sau subvenție.
În ceea ce privește anii 2009, 2010 și 2011 s-a arătat că arenda încasată a fost corespunzătoare cotei de 1/9 la care este îndreptățit fiecare dintre moștenitorii recurenți, astfel, 2009 1333,33 lei fiecare, total 4000 lei, 2010 - 1333,33 lei fiecare, total 4000 lei, 2011 - 1551,85 fiecare, total 4655,55 lei.
Totodată au solicitat recurenții să se constate că valoarea arendei încasată de aceștia pentru suprafața de 13,33 ha. arendată în cei trei ani, 2009, 2010, 2011 a fost mai mică decât restul pretențiilor pârâtei pentru 11 ha.
Prin încheierea de ședință din data de 6 februarie 2014 Tribunalul B. a calificat calea de atac ca fiind apel dat fiind valoarea masei partajabile și disp. art. 2821 Cod proc. civilă, de 100.140 lei, potrivit cărora sunt supuse apelului hotărârile primei instanțe al căror obiect au o valoare peste 100.000 lei inclusiv.
În întâmpinarea la apel (f. 91-103 ds.) s-a solicitat de către F. E. respingerea apelului, aceasta arătând în motivele cererii că arendarea de către apelanți, conform contractului de arendă nr. 19 a unei cote de 1/5 deși fiecare era îndreptățit să primească la partaj o cotă de 1/9 (deci în total 1/3) este abuzivă și a prejudiciat-o indiferent de suma pe care aceștia pretind că ar fi încasat-o în final, întrucât prin încheierea acestui contract a fost împiedicată să se folosească de dreptul său la întreaga cotă de 1/3 din terenul autorului comun.
S-a mai arătat că P. C., fără a avea procură din partea celorlalți moștenitori, înscriși în titlul de proprietate a intrat în posesia originalului actului de reconstituire a dreptului de proprietate a celor 40 ha., astfel că a arendat cele 40 ha. și a încasat subvenția, suma de 1470 lei dispusă de prima instanță reprezentând o sumă infimă în raport de cota la care este îndreptățită.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 2631 lei s-a arătat faptul că acestea se compun din onorariu avocat, cheltuieli de transport pentru 9 termene de judecată de la depunerea cererii reconvenționale și până la primirea încheierii de admitere în principiu din 28 aprilie 2010, cheltuieli cu deplasarea la efectuarea expertizei în teren (fiind singura prezentă) plata contravalorii acestei lucrări.
În ceea ce privește varianta de partaj, aleasă de instanță, intimata a evocat că recurenții au manifestat total dezinteres față de lucrarea expertului, în sensul că nu s-au deplasat în teren, în . de 13 iunie 2011 la momentul efectuării expertizei, deși au fost convocați și aveau astfel posibilitatea să vadă personal calitatea terenului și amplasamentul celor 40 ha., să formuleze obiecțiuni pertinente și documentate, că nu au achitat onorariul expertului, în plus la alegerea variantei de expertiză s-a avut în vedere opțiunea lui P. M., care i-a spus la telefon că nu poate achita sulta și dorește să-i fie atribuit lotul 1 din varianta a doua a ultimului raport de expertiză.
Apelul declarat este întemeiat, în parte, pentru cele ce urmează:
După autorul comun al părților, defunctul S. V., decedat la 11 decembrie 1948 și S. Ralița, decedată la 7 septembrie 1936 au rămas patru copii F. E., S. I., decedat și moștenit de reclamantul S. B., în calitate de fiu, P. L., decedată și având ca moștenitori, pârâții P. M. M., B. I. I. și P. C. și M. E., decedată, dar care neavând copii, soțul său M. N., neputând veni la moștenirea socrilor săi prin reprezentare și în plus M. E. nefiind titulara vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Așa fiind, cota la care sunt îndreptățiți moștenitorii defuncților, este de 1/3 pentru fiecare tulpină, aspect de altfel necontestat.
O primă problemă a fost aceea a suprafeței de teren arendată de către pârâții apelanți, intimata F. E. criticând că prin arendarea unei cote de 1/5 de fiecare, deși aceștia toți erau îndreptățiți la o cotă de 1/3 din averea succesorală i s-a încălcat, dreptul de a arenda diferența, respectiv cota de 1/3, care i s-a cuvenit conform partajului.
Pârâții apelanți au susținut că suprafața arendată a fost de 13,33 ha. pentru toți cei trei moștenitori, chiar dacă în contractul de arendă nr. 19/18 februarie 2009 cu S.C. Agrara Corporation S.R.L. (f. 47 ds. apel) s-a înscris la CAP. II pct. 1 „proprietarul pune la dispoziția arendașului o suprafață de 1/5 din 40 ha. teren agricol”.
Din relațiile comunicate de către S.C. Agrara Corporation S.R.L.(f. 109 ds.)rezultă că plățile ce s-au făcut în anii 2009, 2010, 2011 și 2012 au fost corespunzătoare unei suprafețe totale de 13,33 ha. teren agricol, respectiv o cotă de 1/3 din 40 ha. din titlul de proprietate.
Pe de altă parte, chiar calculând sumele care s-au achitat anual apelanților instanța observă că ele reprezintă valoric contravaloarea cantității de grâu cuvenite pentru o suprafață de 13,33 ha., respectiv cantitatea totală de 6665 kg.,(500 kg. grâu/ha.), care la un preț al grâului de 0,67 lei conform datelor comunicate pentru prețul unui kg. de grâu de către Institutul de S., înseamnă o valoare totală de 4465,55 lei, sumă recunoscută de pârâta F. E. și dovedită ca fiind primită de către apelanți.
În ceea ce privește contravaloarea subvenției de care a fost lipsită intimata F. E., întrucât s-a susținut de aceasta că ar fi fost încasată de către P. C., B. I. I., P. M. M., pentru întreaga suprafață de 40 ha., întrucât P. C. a fost cel care a intrat în posesia originalului titlului de proprietate, aceasta este infirmată de adresa nr. 103/10 ianuarie 2014, emisă de APIA (f. 141 ds.) în care se arată că cei trei nu figurează în baza de date cu cereri SAPS, prin care să fi solicitat sprijin financiar în campaniile 2007-2013,încât motivul de critică vizând soluția instanței de fond de obligare a acestora la plata către intimată a sumei din subvenție de care nu a beneficiat este întemeiată.
Mai mult decât atât, intimata deși a susținut pe parcursul judecății de fond că a fost în imposibilitate să-și arendeze sau să-și administreze cota sa de 1/3, respectiv diferența de 13 ha., din cauza faptului că pârâții apelanți au închiriat o cotă de 1/5 fiecare din cele 40 ha., toți aceștia fiind îndreptățiți la o cotă de 1/3 ce a aparținut autorului lor, nu a administrat nici un fel de probe din care să rezulte că a fost nevoită să arendeze o suprafață mai mică.
De altfel, Tribunalul B. reține că inclusiv pârâta F. E. cunoștea încă din anul 2005, că pârâții au arendat o cotă de 1/5 și nu de 1/3 astfel cum rezultă din împuternicirea pe care a dat-o împreună cu S. B. lui I. I. (f.354 ds. fond), pentru a încasa contravaloarea cotelor lor de 2/3 din prețul arendei, ce au apreciat că li se cuvenea în calitate de coindivizar.
Cu toate că le-a imputat atunci pârâților apelanți că nu au încunoștințat-o de încheierea contractului de arendă, de la acel moment și până la introducerea acțiunii în 2009, nu au inițiat nici un demers pentru a lămuri situația administrării terenului indiviz, altfel ar fi putut afla că drepturile achitate în temeiul contractului au respectat cotele fiecărui coindivizar.
În ce privește modul în care s-a realizat atribuirea loturilor, instanța de fond în mod corect a avut în vedere opțiunea pârâtei F. E. și a reclamantului S. B., atribuindu-le loturile 2 și 3 învecinate ,colorate cu galben și portocaliu în schița expertiză D. F. de la f. 417 ds. fond, criteriul tragerii la soți nefiind prevăzut de art. 673 ind. 9 Cod porc, civilă.
Critica conținută de petiția de recurs vizând diferența de valoare dintre terenurile extravilane agricole și cele extravilane cu pășune este tardivă, întrucât, la termenul care a urmat datei de 28.11.2011, când a fost depus răspunsul la solicitările pârâtei F. E. (f. 336 ds. fond), vizând inclusiv evaluarea acestora,pârâții apelanți nu au formulat vreo critică referitor la acest aspect.
În plus, astfel cum a arătat expertul la obiecțiunile de la fila 402 ds. fond, toate loturile au atât terenuri de folosință arabil, cât și terenuri de folosință fâneață sau pășune, iar referitor la terenurile arabile s-a constatat de către expert că au soluri slab fertile, puternic afectate de factori de degradare, sărăturare, exces de umiditate, întreaga suprafață de teren fiind de slabă calitate.
Mai mult, valoarea loturilor atribuite pe tulpini este apropiată, iar împărțirea parcelei cadastrale 191/1 în două loturi prin trasarea unei linii de demarcație din punctul 24 spre dreapta, pe o distanță de 280 metri, și din punctul 23 spre stânga spre aceeași distanță (schiță f. 417 ds. fond), ar determina formarea unor terenuri în unghiuri în . de exploatat și nejustificat, de vreme ce din punct de vedere calitativ, toate terenurile au fost apreciate slab productive, aspect necontestat de apelanți prin obiecțiunile de la f. 424 ds. fond.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, va admite apelul și va modifica sentința atacată numai în ceea ce privește soluțiile capetelor de cereri privind daunele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de B. I. I., domiciliată în mun. Suceava, . D., nr.8, ., ., jud. Suceava, P. C., domiciliat în mun. Suceava, Calea Burdujeni nr. 3 ., ., și P. M. M., domiciliată în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. B., domiciliat în mun. București, ., nr. 4, ., sector 3, și F. E., domiciliată în mun. București . ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 96/30.01.2012 a Judecătoriei Săveni.
Schimbă în parte, sentința apelată în sensul că respinge cererea de plată a daunelor reprezentând contravaloare arendă,încasată necuvenit (2009 și 2010) și subvenția APIA (2008).
Obligă intimații S. B. și F. E. să achite statului câte 804,5 lei fiecare cu titlu cheltuieli din apel, reprezentând taxă timbru pentru care apelanții au obținut scutire.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate necontrare prezentei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. T. D. A. C. B.
Red.D.A./11.06.2014
Judec.L. A. L.
Dact.C.B./13.06.2014
5 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 272/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul... → |
|---|
