Revendicare imobiliară. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 9401/193/2009*
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 318 R
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte - C. M.
Judecător - A. M.
Judecător - A. C.
Grefier - A. E.
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții reclamanți M.-P. Tănțica, M.-P. I., în contradictoriu cu intimații pârâți A. A., A. M., împotriva sentinței civile nr._/13 decembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 13 martie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., inițial, sub nr._, la data de 22.07.2009 și precizată ulterior, reclamanții M. P. Tantica și M. P. I. au chemat în judecată pe paratele A. A. și A. M., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate să le lase în deplină proprietate suprafața de 850 m.p. situată în extravilanul Mun. B. –
cartier Tulbureni, dobândită în urma partajului după M. G., și din care familia A. a ocupat o lățime de aproximativ 3 metri.
Reclamanții nu au indicat temeiul de drept, iar în dovedire au depus la dosar înscrisuri și memorii, au solicitat efectuarea unei expertize tehnice agricole, și au formulat obiecțiuni la expertiza cadastrală întocmită la cererea părții adverse.
Pârâta A. A. a formulat întâmpinare (fila 15), prin care a invocat excepțialipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a susținut că nu deține în proprietate teren care să fie situat în extravilanul municipiului B., în vecinătatea proprietății reclamanților, respectiv în tarlaua Podiș, conform Certificatului de atestare fiscală privind taxele și impozitele locale nr._ din 21.09.2009 emis de Direcția de Impozite și Taxe B. și Contractului de vânzare cumpărare 595/14.03.1974, din care reiese faptul că ea figurează împreună cu soțul său A. D. cu teren intravilan respectiv curte și gradină, dar la adresa ., unde locuiește, în suprafață de 680 mp.
A mai precizat pârâta că reclamanții fac referire la p.c.362/9, sola 37 din tarlaua Podiș în suprafață de 5650 mp care face obiectul Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 838/28.03.2003 încheiat între moștenitoarea legală a defunctului M. G., unchiul reclamantei, respectiv între fiica acestuia Veziniuc S. și fiica sa A. M., proprietar de drept al acestui teren, și că, atât în caietul de măsurători al Primăriei, întocmit cu ocazia punerii în posesie, cât și în schița efectuată cu ocazia expertizei tehnice ocazionată de ieșirea din indiviziune solicitată de M. G., .. 362/9, sola 37 din tarlaua Podiș figurează cu o lățime de 39,50 m, iar după ieșirea din indiviziune, acest teren a fost împărțit în două parcele egale cu lățimi de 19.75 m, din care una aparține în prezent fiicei sale, iar una reclamanților, în prezent însă fiica sa deține un teren cu o lățime de aproximativ 18 m în loc de 19,75 m conform schiței.
In vederea susținerii afirmațiilor făcute a depus la dosar înscrisuri (filele 17-20).
Pârâta A. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 28), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. P. loan, acesta neavând calitate de moștenitor al defunctului M. N., care a fost bunicul reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a susținut că începând din data de 28 martie 2003, în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 838/28.03,2003 încheiat între ea și Veziniuc S., moștenitoarea legală a defunctului M. G. (Certificat de moștenitor nr. 25/16.05.2002) a devenit proprietar de drept al lotului în suprafață de 5650 mp, p.c . 362/9, sola 37 din tarlaua Podiș, pe care l-a posedat continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar până în prezent.
Pârâta a mai arătat că, la data cumpărării, terenul era delimitat de proprietățile vecine prin linii de hotar vizibile, nebornate, dar individualizate prin modul de cultivare, pe care le-a respectat până în prezent, ea deținând o suprafața mai mică decât cea menționată în actul de vânzare-cumpărare cu aproximativ 500 mp, lățimea indicată în schiță fiind de 19,75 m, iar în fapt fiind diminuată la 18 m.
Totodată, a mai precizat că pe toată perioada posesiei a avut relații pașnice și de buna vecinătate cu proprietarii vecini, iar de la data constituirii dreptului de proprietate asupra terenului nu a modificat limita de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamanților, menținându-și și în prezent amplasamentul ocupat la data cumpărării, iar grănițuirea a fost făcută anterior de vecini.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 29-33) și memorii, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză agricolă, a cerut audierea martorilor H. T. și C. B., precum și efectuarea unei expertize cadastrale.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta A. M. a solicitat obligarea reclamantei la plata de daune morale în valoare de 10.000 lei pentru stresul psiho-emotional cauzat de proces, care i-a agravat starea de sănătate.
Deși instanța a pus în vedere pârâtei-reclamante necesitatea achitării taxei de timbru în cuantum de 711 lei, aceasta nu a depus nicio dovadă în acest sens.
Pentru justa soluționare a cauzei, a fost încuviințată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii H. T. (fila 94) și C. B. (fila 103), proba cu expertiza agricolă (filele 54-61), proba cu expertiza topo-cadastrală (filele 122-132) și din oficiu, instanța a cerut relații de la Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 B. și a dispus atașarea dosarului nr. 4182/1994 al Judecătoriei B., la care se află atașate dosarele nr. 89/1995 al Tribunalului B. și 1973/1995 al Curții de Apel Suceava.
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2009 (fila 26), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.-P. I..
Prin sentința civilă nr.3801/08.06.2011, instanța a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamantul M.-P. I., pentru lipsa calității procesuale active, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. A., și a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.-P. Tănțica față de aceasta, ca inadmisibilă, a respins, ca nefondate și a respins cheltuielile de judecată solicitate de pârâta A. A..
Pe fond, prima instanță a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.-P. Tănțica, în contradictoriu cu pârâta A. M. și a obligat pârâta A. M. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 96 m.p. teren situat în extravilanul Mun. B. – cartier Tulbureni, în p.c. 362/9, individualizată prin punctele 2 – B – N în schița topografică anexă la Răspunsul din data de 16.05.2011 la obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză de către d-l expert C. M., a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 797 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză de către pârâta-reclamantă A., instanța a admis excepția netimbrării și a dispus anularea acesteia ca netimbrată.
Prin decizia civilă nr.139R/23.02.2012, Tribunalul B. a dispus admiterea recursurilor declarate de ambele părți, a casat sentința civilă nr.3801/08.06.2011 și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că se impune prioritar a se stabili corect granița dintre proprietățile din tarlaua în discuție, cu respectarea delimitărilor efectuate de Comisia de fond funciar la momentul atribuirii terenurilor și cu observarea dimensiunilor înscrise în registrul parcelar al loturilor.
La data de 28.06.2012, dosarul a fost reînregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei B..
În dovedire, reclamanta și-a completat probatoriul cu înscrisuri și memorii.
Având în vedere indicațiile instanței de recurs de a se stabili prioritar granița corectă dintre proprietățile din tarlaua în discuție, cu respectarea delimitărilor efectuate de Comisia de fond funciar la momentul atribuirii terenurilor și cu observarea dimensiunilor înscrise în registrul parcelar al loturilor, în ședința publică din data de 06.09.2013 (fila 111), prima instanță a pus în discuția părților necesitatea de a formula precizări, în sensul de a menționa dacă înțeleg să se judece cu toți proprietarii de teren din tarlaua „Podiș” pentru a se stabili corect granița dintre proprietățile acestora, sub sancțiunea suspendării cauzei conform art.1551 Cod procedură civilă.
Întrucât instanța a apreciat că părțile sunt în imposibilitate obiectivă să indice numele și domiciliul proprietarilor din tarlaua „Podiș” iar măsura suspendării cauzei pare ca fiind excesivă față de imposibilitatea invocată de reclamanți, a continuat judecata în același cadru procesual stabilit, inițial, de reclamanți.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța, din oficiu, a dispus completarea raportului de expertiză cu un nou obiectiv, respectiv de evidențiere în planul parcelar a situației punerii în posesie a părților în litigiu, a amplasamentului ce reiese din titlurile de proprietate și situația din teren, cu identificarea hatului dintre cele două proprietăți în litigiu, răspunsul fiind depus la filele 38-40, a solicitat expertului să precizeze dacă identificarea loturilor din p.c. 362 s-a făcut pe baza planului parcelar, răspunsul fiind depus la fila 53, a dispus emiterea unei adrese către Comisia Locală de fond funciar a mun.B. pentru a înainta procesul verbal de punere în posesie pentru toți proprietarii din p.c. 362, și a solicitat acesteia să efectueze noi măsurători în prezența proprietarilor, în p.c.362 și să comunice dacă au fost respectate amplasamentele de către aceștia, relațiile înaintate de comisie fiind atașate la filele 72-99), a dispus completarea probatoriului cu audierea în calitate de martor a numitei D. F., vecina părților (fila 57) și reaudierea martorului H. T. (fila 55), a administrat proba cu cercetarea locală (filele 66-67).
Ca urmare a răspunsului depus de expert, pârâta-reclamantă A. M. a formulat un nou capăt de cerere pe cale reconvențională, solicitând obligarea reclamantei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.455 m.p. teren din amplasamentul stabilit de Comisia Locală, câtimea acestuia fiind modificată la 2.600 m.p. în urma identificării acestei suprafețe de către expert (fila 129).
Prin sentința civilă nr._ din 13 decembrie 2013 Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. P. I. și a respinge acțiunea în revendicare formulată de acesta, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. A. și a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. P. Tănțica, în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. P. Tănțica, în contradictoriu cu pârâta A. M..
A obligat pârâta A. M. să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 96 m.p. teren situat în extravilanul mun. B. – cartier Tulbureni, în p.c. 362/9, individualizată prin punctele 2-B-N în schița topografică de la fila 171 (dosar inițial).
A admis excepția netimbrării capătului de cerere al cererii reconvenționale formulată de pârâta A. M., în contradictoriu cu reclamanta M. P. Tănțica, având ca obiect daune morale și a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat.
A admis capătul de cerere al cererii reconvenționale formulată de pârâta A. M., în contradictoriu cu reclamanta M. P. Tănțica, având ca obiect revendicare.
A obligat reclamanta-pârâtă M. P. Tănțica să lase pârâtei-reclamante, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 2.600 m.p. teren situat în extravilanul mun. B. – cartier Tulbureni, în p.c. 362/9, individualizată prin punctele 6-3-N în schița topografică de la fila 171 (dosar inițial).
A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1024 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. P. I., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. A., excepția netimbrării capătului de cerere reconvențională având ca obiect suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, precum și cererea principală și capătul de cerere reconvențional privind lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a pârâtei a suprafeței de 2.600 m.p., prin prisma probatoriului administrat, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 21.03.1993, a fost emis Titlul de Proprietate nr._/1993 pe numele lui M. G. și M. P. Tănțica (fila 4 ds.partaj), prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha 7533 m.p.pe raza mun. B., fiind înscrisă și suprafața de 11.300 m.p.teren arabil în tarlaua 37, p.c. 362/9.
Prin sentința civilă nr. 5669/1994 a Judecătoriei B., modificată prin decizia civilă nr. 272 A/1995 a Tribunalului B., această parcelă a fost partajată în mod egal între cei doi titulari, fiecăruia revenindu-i suprafața de câte 5.650 m.p. conform schiței anexate la raportul de expertiză, iar ulterior, prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 838/28.03.2003 la BNP A. Ț. (fila 18 ds.inițial), Veziniuc S. - moștenitoarea legală a defunctului M. G. (potrivit Certificatului de moștenitor nr. 25/2002) a vândut către pârâta A. M. lotul primit la partaj în suprafață de 5.650 mp, p.c . 362/9, reclamanta devenind vecină cu pârâta A. M..
Verificând expertiza întocmită în dosarul de partaj (fila 30 dosar partaj), prima instanța a constatat că terenul în suprafață de 11.300 m.p.din tarlaua Podiș, ce face obiectul prezentei acțiuni, a fost identificat de expert ca fiind un dreptunghi, cu lungimea perpendiculară pe drumul învecinat cu aceasta.
Cu ocazia administrării probei cu expertiza topo-cadastrală (fila 123 dosar inițial), domnul expert C. M. a procedat la efectuarea măsurătorilor conform celor realizate de Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991, consultând și planul parcelar, și a constatat că proprietarii din tarlaua Podiș nu dețin terenurile cu respectarea planului parcelar, existând diferențe în teren față de planul parcelar cu privire la lungimile parcelelor, iar poziționarea lungimilor nu este perpendiculară ci oblică pe drumul care se învecinează cu acestea.
Prin răspunsul înaintat la dosar (fila 38), expertul a învederat că toți proprietarii au haturile deplasate față de cele care figurează în planul parcelar, hotarul corect dintre cele două părți fiind dat de punctele 2 și 3 pe conturul punerii în posesie, conform planului parcelar.
Declarațiile martorilor audiați au confirmat afirmațiile expertului, respectiv că între terenurile părților nu există vreun semn de hotar, însă limitele terenurilor deținute se pot observa după culturile înființate, martorii relatând și că discuțiile dintre părți au apărut în momentul când pârâta A. M. a cultivat o porțiune de teren alăturat, în urma unei înțelegeri cu H. T. – cel care se ocupa de cultivarea respectivului teren, deoarece atunci când a crescut cultura de floarea-soarelui a pârâtei, în continuarea celei din terenul său, iar reclamanta a văzut cultivată o suprafață mai mare, a considerat că i-a fost ocupat terenul.
Potrivit susținerilor martorului D. F. (fila 57) și acesteia îi lipsesc aproximativ 3 metri din lățime, iar martorul N. C. a declarat că, în urmă cu 10 ani a ținut în arendă terenul reclamantei iar până în prezent nu a constatat să i se fi modificat amplasamentul și a mai precizat că, reclamanții au fost primii care și-au luat în stăpânire terenul poziționându-se după rândurile cu porumb.
În urma relațiilor solicitate Comisiei Locale de fond funciar a mun.B., prima instanță a constatat că nu a fost întocmit un proces verbal de punere în posesie a proprietarilor din tarlaua Podiș care să ateste punerea în posesie, în fapt, a tuturor proprietarilor din această . cadastrală înaintată (fila 76), rezultă că terenul părților are forma unui dreptunghi, cu lungimile perpendiculare pe drumul învecinat, în baza acestuia fiind completat și Registrul proprietarilor care dețin teren în această . și amplasamentele parcelelor, toate aceste înscrisuri fiind avute în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză.
Cu ocazia administrării probei cu cercetarea la fața locului, instanța a constatat că, în fapt, proprietarii din tarlaua Podiș nu dețin terenul conform dimensiunilor și amplasamentului evidențiat de planul cadastral și conform căruia, toate suprafețele de teren până la cea a reclamantei sunt paralele cu limita de plan și au lățimile egale, întrucât în partea dinspre pădure, lățimile adunate ale proprietarilor până la terenul reclamantei însumează 253,2 metri, iar în partea dinspre drum, doar 218,5 metri, deși conform dimensiunilor din planul cadastral și din Registrul proprietarilor, lățimile pe ambele laturi trebuiau să însumeze doar 225,5 metri.
Analizând întregul probatoriu administrat, prima instanță a reținut că părțile nu respectă amplasamentele atribuite la partaj, în baza planului parcelar, observându-se din schița expertului, planul cadastral și ortofotoplan că terenurile deținute în fapt nu mai sunt paralele cu limita de plan, așa cum ar trebui, și nici nu mai au dimensiunile din planul parcelar și de la partaj și totodată, a constatat că pârâta ține din terenul reclamantei suprafața de 96 m.p. individualizată prin punctele 2-B-N în schița topografică de la fila 171 dosar inițial și reclamanta ține din terenul pârâtei suprafața de 2.600 m.p., conform schiței de la fila 137 dosar.
În drept, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. P. I. prima instanță a apreciat că este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, întrucât reclamantul M. P. loan nu este succesor al defunctului M. N., iar prin sentința de partaj nu i s-a atribuit nicio suprafață de teren, bunul dobândit de soția sa M. P. Tănțica fiind un bun propriu conform art.31 lit.b Codul familiei (în vigoare la data deschiderii moștenirii) și nu bun comun.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. A., prima instanță a apreciat că este întemeiată și a admis-o deoarece, potrivit Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 838/28.03.2003 la BNP A. Ț. (fila 18 dosar inițial), depozițiilor martorilor și concluziilor experților, pârâta A. M. este proprietara și posesoarea terenului în litigiu, și doar aceasta întrunește condițiile legale de a sta în prezentul litigiu în calitate de pârâtă.
Pe fond, în temeiul art. 480 și 1169 Cod civil, prima instanță a admits în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.-P. Tănțica în contradictoriu cu pârâta A. M. și a obligat pârâta să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 96 m.p. teren situat în extravilanul Mun. B. – cartier Tulbureni, în p.c. 362/9, individualizată prin punctele 2 – B – N în schița topografică de la fila 171 dosar inițial.
Cu privire la cererea reconvențională, prima instanța a admis excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect daunele morale în cuantum de 10.000 lei, întrucât pârâta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 711 lei, iar cu privire la al doilea capăt de cerere, prima instanță l-a admis și a obligat-o pe reclamanta-pârâtă M. P. Tănțica să lase pârâtei-reclamante, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 2.600 m.p. teren situat în extravilanul mun.B. – cartier Tulbureni, în p.c. 362/9, individualizată prin punctele 6-3-N în schița topografică de la fila 171 ds.inițial.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, compensând costul expertizelor până la concurența sumei de 700 lei, pentru că au folosit la dovedirea pretențiilor și apărărilor părților, iar ambele părți au câștigat și au pierdut parțial, luând în considerare că pârâta A. M. mai trebuie să-și recupereze din costul expertizei suportate suma de 800 lei și taxa judiciară de timbru aferentă capătului reconvențional admis, în cuantum de 227 lei și că, proporțional cu pretențiile admise, reclamanta trebuie să-și recupereze suma de 13 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar, instanța a obligat-o pe reclamanta să plătească pârâtei suma de 1024 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs recurenții reclamanți M.-P. Tănțica, M.-P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat recurenții că prin hotărârea pronunțată nu le este respectată calitatea de proprietari și nu a fost luată în calcul expertiza Glasberg S., că prima instanță luând în considerare o expertiză care nu respectă vecinătățile reale din teren, nefiind adevărat faptul că ei ocupă suprafața de 2600 m.p. teren din proprietatea pârâtei A. M.. Că, prin hotărârea pronunțată li se diminuează proprietatea cu 2600 m.p. și astfel rămân cu mai puțin de jumătate din suprafața menționată în titlul de proprietate, fără a li se explica ce se întâmplă cu diferența de teren până la suprafața totală de 5650 m.p pe care ar trebui să o aibă în posesie și că instanța de judecată nu s-a pronunțat nici într-un fel pe chestiunile contradictorii din expertiza întocmită de expertul Glassberg și cea întocmită de C. M..
Legal citată, intimata A. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe., arătând în considerente că este proprietară de teren a lotului în suprafață de 5650 m.p. teren, situat în p.c. 362/9 sola 37, din tarlaua Podiș, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 838/28.03.2003 încheiat între ea și Veziniuc S., fostă M. înainte de căsătorie, pe care l-a posedat în mod continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar până în prezent. A mai arătat că instanța de fond a reținut în mod corect probatoriul administrat în cauză și a procedat în mod corect la grănițuirea și atribuirea în favoarea recurentei reclamante a suprafeței de 96 m.p. teren individualizată prin punctele 2-B-N și a obligat-o să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2600 m.p., individualizată prin punctele 6-3-N din schița topografică de la fila 171 dosar inițial și, prin urmare, recurenții reclamanți nu au motive de casare sau modificare din cele prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită respingerea recursului acestora.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că recursul declarat de recurentul reclamant M.-P. I. este nefondat, întrucât în mod corect a reținut prima instanță lipsa de calitate procesuală activă a acestuia, dat fiind lipsa calității de proprietar a terenului în litigiu, care aparține doar soției acestuia, M.-P. Tănțica, ca efect al atribuirii din hotărârea de partaj cu nr. 5669/1994 a Judecătoriei B., modificată prin decizia civilă nr. 217 A/1995 a Tribunalului B..
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta reclamantă M.-P. Tănțica, în contradictoriu cu pârâta A. M., Tribunalul va constata că acesta este întemeiat, motivat de faptul că prin sentința recurată a fost admisă cererea reconvențională formulată de către pârâtă în etapa procesuală a casării cu trimitere spre rejudecare, situație inadmisibilă întrucât art. 132 din Vechiul Cod de procedură civilă distinge între categoria de cereri, de întregire și de modificare a cererii, cea dea doua, respectiv de modificare, neputând fi primită fără acordul celeilalte părți, mai târziu de prima zi de înfățișare.
Astfel, capătul de cerere reconvențional formulat de către pârâta A. M., având ca obiect revendicarea suprafeței de 2600 m.p. teren în contradictoriu cu reclamanta M.-P. Tănțica, a fost introdus în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, realizată prin decizia civilă n r. 139 E din 23 februarie 2012 a Tribunalului B., iar judecata trebuia să se desfășoare în limite precis determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs.
Prin urmare, față de cele arătate, Tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către recurenta reclamantă M.-P. Tănțica, împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013 a Judecătoriei B. în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii reconvenționale formulată de pârâta A. M. în contradictoriu cu M.-P. Tănțica, având ca obiect revendicarea suprafeței de 2600 m.p. teren.
Având în vedere precizările făcute cu privire la modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării obligației recurentei reclamante M. P. Tănțica,
Tribunalul va constata că acesta nu mai este parte căzută în pretenții și prin urmare nu mai poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului proces.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M. P. I. din B., ., .. A, . și din B., Cartier Tulbureni, ., județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Admite recursul declarat de recurenta M. P. Tănțica din B., ., .. A, . și din B., Cartier Tulbureni, ., județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Modifică, în parte, sentința civilă nr._ din 13.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în sensul că respinge, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâta A. M., în contradictoriu cu reclamanta M. P. Tanțica, privind revendicarea suprafeței de 2600 m.p.
Înlătură dispoziția privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Menține restul dispozițiilor sentinței ce nu sunt contrare prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. M., A. C. A. E.
Pentru jud. C.M. aflat în C.O.
semnează Președintele instanței
Red. A.M./10.09.2014
Jud. P. A.-M.
Dact.A.E.
ex. 2/10.09.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 413/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
