Partaj judiciar. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1017/193/2012
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA – I – CIVILĂ
DECIZIA NR. 208 A
Ședința publică din 09 septembrie 2014
Președinte - A. C.
Judecător - H. I.
Grefier - A. E.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta L. V. M., în contradictoriu cu intimații C. G., L. V., împotriva sentinței civile nr._/19.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 02 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil, de față;
Prin sentința civilă nr._ din 19.11.2013 Judecătoria B. a admis în parte cererea modificată având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta L. V., cu domiciliul procedural ales în mun. B., .. 17, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. G. cu domiciliul în mun. B., .. 50, jud. B. și pârâta L. V. cu domiciliul în ., jud. B..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul C. G..
Constată că părțile L. V. și C. G., au dobândit în timpul căsătoriei, în proprietate comună devălmașă:
- Imobilul apartament situat în mun. B., .. 1, ., . compus din 2 camere și dependințe (hol, baie, balcon) cu o valoare actuală de circulație de_ lei.
- C. de ½ din imobilul teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . cu o valoare de 5000 lei.
- Bunurile mobile: mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, dulap, masă de sticlă și 4 scaune (1500 lei); aragaz cu patru ochiuri și hotă (1000 lei); robot de bucătărie (500 lei); televizor LG (500 lei); canapea (700 lei); combină frigorifică (1300 lei); garnitură mobilă de dormitor compusă din pat dublu, noptieră și comodă (1200 lei); televizor color (700 lei); mobilă de sufragerie compusă din mai multe corpuri de bibliotecă,
vitrină și o comodă (1300 lei); canapea cu două fotolii (1500 lei); mașină de spălat (1000 lei) în valoare totală de_ lei.
Constată că părțile au contribuit în cote egale la dobândirea bunurilor mobile și imobile supuse partajului.
Dispune încetarea stării de coproprietate devălmașă, prin formarea și atribuirea de loturi și echivalent după cum urmează:
- Atribuie reclamantei L. V. în integralitate cota de ½ din imobilul teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . cu o valoare de 5000 lei.
- Atribuie pârâtului C. G. imobilul apartament situat în mun. B., .. 1, ., . compus din 2 camere și dependințe (hol, baie, balcon) cu o valoare actuală de circulație de_ lei și bunurile mobile în valoare de_ lei.
Obligă pârâtul C. G. să achite reclamantei L. V. sulta corespunzătoare cotei acesteia din bunurile atribuite în natură peste cota de 50% respectiv suma de_ lei.
Compensează în parte cheltuielile de judecată.
Obligă pârâtul C. G. să plătească reclamantei L. V. suma de 959,5 lei cu titlu de diferență cheltuieli de judecată.
Se reține că prin acțiunea înregistrată la data de 24.01.2012 sub numărul de mai sus reclamanta L. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. G. partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cotă de 100% având în vedere contribuția sa la dobândirea bunului și atribuirea acestuia cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 2002 – 2008 iar prin Sentința civilă nr. 940/27.02.2008 a fost desfăcută căsătoria dintre părți, că în anul 2003 a achiziționat imobilul apartament situat în mun. B., .. 1, ., . compus din 2 camere și dependințe (hol, baie, balcon) cu veniturile obținute în Japonia, unde a lucrat ani de zile, fiind în permanență ajutată de către părinți iar pârâtul nu a contribuit cu nimic la dobândirea imobilului și la îmbunătățirile aduse acestuia.
Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză.
Se arată că, legal citat, pârâtul C. G. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a învederat că este de acord cu acțiunea de partaj bunuri comune formulată de fosta soție, prin care se solicită ieșirea din indiviziune în ceea ce privește bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei dar avându-se în vedere partajarea lor în cote egale și solicită includerea în masa de partaj pe lângă imobilul apartament situat în mun. B., .. 1, ., jud. B. compus din 2 camere și dependințe (hol, baie, balcon), cota de ½ din imobilul teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . și bunurile mobile: mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, dulap, masă de sticlă și 4 scaune (1500 lei); aragaz cu patru ochiuri și hotă (1000 lei); robot de bucătărie (500 lei); televizor LG (500 lei); canapea (700 lei); combină frigorifică (1300 lei); garnitură mobilă de dormitor compusă din pat dublu, noptieră și comodă (1200 lei); televizor color (700 lei); mobilă de sufragerie compusă din mai multe corpuri de bibliotecă, vitrină și o comodă (1300 lei); canapea cu două fotolii (1500 lei); mașină de spălat (1000 lei) în valoare totală de_ lei.
Pârâtul susține că reclamanta nu a indicat corect valoarea apartamentului și că dorește să-i fie atribuit apartamentul având în vedere faptul că reclamanta și părinții săi au încercat prin metode frauduloase să sustragă partajului acest imobil, că în realitate părțile au cumpărat apartamentul cu banii realizați la nuntă și că a lucrat în străinătate unde a economisit o sumă importantă iar îmbunătățirile aduse imobilului au fost realizate cu munca și banii săi solicitând administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinarea-reconvențională reclamanta a arătat că susținerile pârâtului privind cota de contribuție sunt nereale având în vedere că acesta nu a obținut venituri iar dosarele în care au fost implicați nu reflectă realitatea.
În ceea ce privește cererea reconvențională, contestă existența bunurilor și arată că centrala a fost cumpărată de tatăl său, iar la termenul din data de 05.09.2012 reclamanta, a arătat că este de acord cu aducerea la masa de partaj a cotei de ½ din imobilul teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . atașând o . înscrisuri ce dovedesc cheltuielile cu nunta dintre soți, veniturile realizate și locurile de muncă, dovada achiziționării de către L. D. a centralei termice.
La termenul din data de 13.02.2013, la cererea reclamantei a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, L. V. care nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța a admis proba cu înscrisuri, audierea a câte doi martori pentru fiecare parte și expertiza tehnică în construcții civile, iar pârâtul a depus la dosar o . înscrisuri.
Din probele administrate instanța constată că masa de împărțit este constituită din:
- Imobilul apartament situat în mun. B., .. 1, ., . compus din 2 camere și dependințe (hol, baie, balcon) cu o valoare actuală de circulație de_ lei conform răspunsului la obiecțiunile raportului de expertiză formulate de reclamanta L. V..
- C. de ½ din imobilul teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . cu o valoare de 5000 lei. În ceea ce privește valoarea de 5000 de lei instanța constată că aceasta a fost indicată de către pârâtul C. G. și acceptată, în ședința din data de 10.06.2013, de către reclamantă.
- Bunurile mobile: mobilă de bucătărie compusă din corpuri suspendate, dulap, masă de sticlă și 4 scaune (1500 lei); aragaz cu patru ochiuri și hotă (1000 lei); robot de bucătărie (500 lei); televizor LG (500 lei); canapea (700 lei); combină frigorifică (1300 lei); garnitură mobilă de dormitor compusă din pat dublu, noptieră și comodă (1200 lei); televizor color (700 lei); mobilă de sufragerie compusă din mai multe corpuri de bibliotecă, vitrină și o comodă (1300 lei); canapea cu două fotolii (1500 lei); mașină de spălat (1000 lei) în valoare totală de_ lei.
Instanța mai reține că bunul imobil teren, în suprafață de 8800 mp, situat în p.c. 314/32 sola 30 din intravilanul satului Tocileni, . este stăpânit de către foștii soți împreună cu pârâta L. V. iar față de situația că părțile au solicitat doar atribuirea cotei de ½ din imobil, fără individualizarea acesteia, instanța s - a rezumat doar la atribuirea ideală a cotei uneia din părți.
Având în vedere documentele depuse de către părți la filele 53-59, 75-79, 94 – 125, în special extrasele de cont depuse de pârâtul C. G. la filele 97-98 și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că bunurile au fost cumpărate de către părți împreună, cu banii obținuți din darurile comune de nuntă și din munca prestată în țară și străinătate de ambele părți, că ambele părți au fost plecate în străinătate în perioada în care au fost căsătorite și au achiziționat bunurile supuse partajului, având astfel cote egale de contribuție.
În ceea ce privește centrala termică, instanța constată că aceasta a devenit bun imobil prin destinație conform art. 468 C.civ. și că a fost avută în vedere ca îmbunătățire la momentul evaluării apartamentului.
În ce privește atribuirile instanța are în vedere solicitarea pârâtului, de atribuire în natură a apartamentului (și disponibilitatea acestuia de a achita aproximativ suma ce a reieșit și din evaluarea expertului pentru atribuirea acestui bun ) dar și atitudinea reclamantei care a încercat prin mijloace frauduloase să sustragă comunității de bunuri apartamentul cu concursul părinților săi.
În ceea ce privește cota de ½ din imobilul teren, instanța are în vedere faptul că reclamanta a solicitat atribuirea în natură și că L. V. (deținătoarea celeilalte cote de ½ din imobil) este sora acesteia și dispune încetarea stării de coproprietate, prin atribuirea de bunuri și echivalent, așa cum s –a arătat în precedent.
Instanța obligă pârâtul C. G. să achite reclamantei L. V. sulta corespunzătoare cotei acesteia din bunurile atribuite în natură peste cota de 50% respectiv suma de_ lei și compensează cheltuielile de judecată, în parte obligând pârâtul C. G. să plătească reclamantei doar suma de 959,5 lei cu titlu de diferență cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe declară apel reclamanta L. V. M. criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței apelate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul ca instanța să constate contribuția majorată a apelantei la dobândirea bunurilor, să atribuie în lotul său imobilul apartament situat în municipiul B., .. 1, scara B, etaj 2, ., fiind în măsură să achite pârâtului – reclamant o sultă corespunzătoare raportat la cota pe care instanța o va aprecia că i se cuvine – chiar și cea stabilită de instanța de fond, respectiv 52.107 lei.
Consideră că instanța de fond, în mod greșit a constatat o contribuție egală a părților la achiziționarea imobilului, pronunțând o soluție surprinzătoare sub aspectul cotei, dar și a modalității de atribuire, fără a avea în vedere aportul real și efectiv al părților la achiziționarea și conservarea bunului imobil, sens în care ar fi trebuit să aibă în vedere nu numai veniturile părților, dar și contribuția acestora efectivă la achiziționarea bunurilor mobile și imobile, investițiile efectuate în apartament, și să observe că cel care a urmărit doar un interes material a fost pârâtul – reclamant C. G..
Susține apelanta că singurele dovezi în ceea ce privește cota de contribuție a pârâtului – reclamant sunt acele extrase de cont pe care le –a reiterat la fiecare termen și la judecata în fond, neavând relevanță din punctul său de vedere atâta timp cât și ea a lucrat în străinătate înainte de căsătorie și ulterior evenimentului.
Cu privire la sumele de bani despre care face vorbire pârâtul – reclamant că ar fi fost singurul care a contribuit la plata prețului și la lucrările de amenajare și dotare a apartamentului, apelanta solicită a se observa că pârâtul – reclamant nu a muncit o zi în viața lui înainte de căsătorie și mult timp nici după, neavând nici un contract sau vreun înscris care să ateste acest fapt și că în lipsa unor dovezi contrare și concrete, este prezumat că sumele aflate în conturi înaintea căsătoriei au fost folosite în comun de foștii soți, fiind de fapt sume de bani trimise de către aceasta din Japonia, iar dovadă sunt acele vize înscrise pe pașaport începând cu anul 10.12.2001 și până în 2006, sume de bani pe care ulterior căsătoriei, părțile le –au folosit tot în comun, astfel încât rezervele și economiile despre care face vorbire pârâtul – reclamant că le –ar fi deținut sunt doar simple născociri ale acestuia.
Cu privire la stabilirea cotei de contribuție, se solicită a se avea în vedere că în perioada cât a fost plecată în Japonia, apelanta a adus acasă sume importante de bani, că inițial s –a întors cu echivalentul a 8.000 de dolari, existând un schimb valutar în 19.05.2003 înainte de a achiziționa apartamentul, înscris pe care însă nu l –a mai păstrat.
În privința banilor de la nuntă, susține că părinții săi au fost cei care au contribuit în totalitate, însă de pe urma evenimentului nu au rămas sume importante, aspect confirmat și de pârâtul – reclamant, că așa cum atestă înscrisurile depuse la dosar (fila 44 – 45 dosar) rezultă că a fost ajutată și de către părinții săi care aveau o situație materială foarte bună, contribuind cu sume de bani, o casă și teren doar pentru ca soților să nu le lipsească nimic.
Susține că deși pârâtul – reclamant i –a făcut o ofertă în sensul că este de acord ca să – i achite suma de 50.000 lei, aceeași ofertă este în măsură să o facă și apelanta.
Mai mult, apelanta susține că este cea care a avut grijă de apartament și în perioada în care fostul soț a plecat în străinătate, a achitat taxe și impozite, cheltuielile aferente întreținerii și așa după cum rezultă din adresa de la fila 123 din dosar, nici o persoană nu a locuit în apartament din anul 2008, astfel încât pârâtul – reclamant nu are nevoie de locuință.
Arată, în continuare, că în prezent nu deține o altă locuință, că părinții refuză să o mai primească acasă, reproșundu – i că au ajutat – o suficient și că la vârsta sa ar fi trebuit să aibă o casă, astfel încât nu înțelege care au fost criteriile prevăzute de art. 673 indice 9, în condițiile în care a solicitat și ea atribuirea bunului imobil – apartament, că încercările sale de a înstrăina apartamentul nu pot fi considerate frauduloase, ci mai degrabă disperarea sa de a obține proprietatea exclusivă a apartamentului având în vedere că este în mare parte singurul bun ca urmare a muncii prestate de aceasta.
Apreciază că a fost sancționată suficient pentru faptele sale, întrucât a achitat cheltuieli de judecată ca urmare a anulării actelor încheiate la notariat, restituind totodată și sumele de bani familiei P., astfel încât solicitarea de atribuire a apartamentului este întemeiată, așa încât nu poate fi de acord că acest fapt ar trebui să fie un criteriu de at ribuire, respectiv „mijloacele frauduloase” pe care le –a avut instanța de fond în vedere atunci când a atribuit apartamentul fostului soț, având și disponibilitate financiară de a achita sulta în caz de atribuire.
Cu privire la îmbunătățirile despre care pretinde pârâtul – reclamant că le –ar fi făcut în apartament, roagă să se observe că acestea nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, astfel încât nu pot fi reținute nici sumele de bani pe care acesta pretinde că le –ar fi investit.
În dovedire, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, solicitând totodată obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul reclamant C. G. depune întâmpinare față de apelul declarat solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În fapt, se arată în întâmpinare că, recurenta a formulat motive de apel confuze, a făcut trimitere la probe ce nu există la dosarul cauzei și a adoptat aceiași atitudine procesuală lipsită de credibilitate pe care a avut – o în prezenta cauză, precum și în celelalte procese în care părțile s –au judecat pentru anularea vânzărilor frauduloase ale apartamentului în litigiu.
În primul rând, pârâtul a solicitat să se rețină ca la căsătorie reclamanta nu avea nici un leu, nu lucra și nici nu a cunoscut că a fost în Japonia anterior căsătoriei.
Se arată că, reclamanta nu a depus nici un fel de înscrisuri cu care să probeze susținerile din motivele de apel, că martorii audiați la solicitarea sa, din care unul în serviciul familiei sale, nu au reușit să pună sub semnul îndoielii extrasele bancare depuse de pârât cu sume dobândite anterior căsătoriei, precum și depozițiile martorilor ce au confirmat aportul substanțial al pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
Arată acesta, că sunt total nesincere susținerile reclamantei, în sensul că pârâtul nu a muncit și nu a economisit veniturile în depozite bancare, depozite care datează din august 2002 și sunt rulate numai de pârât.
De asemenea, mai arată pârâtul C. G., că reclamanta în motivarea apelului încearcă să susțină cel mai mare neadevăr, respectiv că banii economisiți anterior căsătoriei de pârât, din care a folosit la plata prețului apartamentului, ar fi fost trimiși din Japonia fostului soț, despre care presupune că ar fi avut acces la conturile sale.
Mai arată pârâtul că susținerea privind accesul acestuia în perioada anterioară căsătoriei la pretinsele conturi ale reclamantei este formulată pentru prima dată în apel și necombătută cu nici un înscris.
În concluzie, arată că a dovedit cu probe concludente, înscrisuri și martori, faptul că a folosit la cumpărarea apartamentului bani din economiile făcute cu mult timp înainte de căsătorie, că a muncit în timpul căsătoriei câte 7 – 8 luni în Italia și a adus bani în familie pentru achiziționarea de bunuri și amenajarea apartamentului.
În privința modalității de atribuire, pârâtul susține că în mod corect instanța i-a atribuit imobilul acestuia având în vedere că reclamanta l –a purtat ani de zile în judecată pentru redobândirea proprietății acestui bun
Examinând apelul Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele:
Chiar în condițiile în care se dovedește adevărat faptul că reclamanta a lucrat în străinătate atât înainte de căsătorie cât și după acest moment acest fapt, în sine, nu poate susține o prezumție de contribuție majorată a acesteia la dobândirea bunurilor comune fără ca această susținere să fie probată și comparată cu cea a pârâtului – intimat, rezultată evident tot din probatoriu.
În primul rând, sub aspect probatoriu, este de observat faptul că depozitele bancare despre care face vorbire reclamanta în motivele sale de apel de natură a susține și pretenția sa majorată datează din anul 2002, chiar anterior încheierii căsătoriei și au fost încheiate pe numele exclusiv al pârâtului – intimat C. G. în calitate de titular.
În măsura în care, așa cum s –a susținut în cadrul dezbaterilor de către apelantă, prin avocat, acesta ar fi avut doar calitatea de împuternicit, această calitate specială se impunea cu precădere a fi specificată pe contract, nefiind cu putință ca pe un contract de depozit să apară doar împuternicitul și să nu fie menționat titularul, concluzia care se trage de aici fiind tocmai aceea că persoana menționată pe acel înscris nu poate avea decât calitatea de titular de cont.
În altă ordine de idei, Tribunalul mai reține că nu poate fi primită nici susținerea conform căreia toate acele sume menționate în actele de depozit în care titular apare pârâtul – intimat ar fi fost în realitate trimise de către reclamanta – apelantă din perioada în care lucra în străinătate, situație care deși nu pare ca fiind imposibilă, ea se impunea a fi cu prisosință dovedită cu probe concludente de natură să răstoarne mențiunile de pe acele înscrisuri în care titular de cont apare exclusiv pârâtul și care fac dovada deplină a celor consemnate, cel puțin până la proba contrară, probă care nu a fost făcută cu caracter de concludență, în cauză, apelanta făcând afirmații pe care însă nu le –a susținut cu elemente concrete de probatoriu.
S-a afirmat, la un moment dat, în cadrul dezbaterilor de fond din partea pârâtului (fila 92 dosar fond) faptul că până la momentul încheierii căsătoriei pârâtul avea în cont peste 63.000.000 lei vechi că în octombrie 2002 avea_ lei, că la 2 mai 2003, pârâtul avea în depozite bancare_ lei iar la 20 mai 2003 retrage o sumă de 40.200.000 lei necesară ca diferență la constituirea prețului pentru apartament.
În continuare deși se afirmă că pârâtul nu a realizat nici un fel de venituri înainte și după căsătorie, susținerea este în mod evident contrazisă de depozițiile martorilor Biliovschi M., Șuhanea M. și Șuhanea Ș., date prin declarație autentică în fața autorităților italiene (fila 94 dosar fond) declarație care confirmă apărarea pârâtului – intimat legată de perioadele relative de timp în care acesta a lucrat în Italia, respectiv în anii 2003 – 2008, în diferite intervale.
Concludentă în cauză este și declarația martorei C. O., (fila 176 dosar fond) din cuprinsul căreia se relevă aspecte importante legate de perioadele în care pârâtul a muncit efectiv în străinătate, martora menționând în concret în declarația acesteia faptul că pârâtul a lucrat și înainte de căsătorie în G. dimpreună cu soțul său, de unde a economisit o sumă importantă de bani, circa_ lei vechi, că a plecat acolo în anul 1999 și a stat aproape doi ani iar după nuntă a plecat periodic până în 2007 iar din 2007 a plecat definitiv.
Toate aceste dovezi vin să contrazică flagrant susținerile reclamantei – apelante cum că pârâtul nu ar fi lucrat niciodată înainte de căsătorie și nu ar fi realizat venituri din muncă, iar ce este mai important fac dovada deplină a faptului că prezumția de participare comună și egală la dobândirea bunurilor căsătoriei nu a fost răsturnată în cauză, așa cum pretinde apelanta.
Vizele înscrise pe pașaportul apelantei privind plecările în străinătate nu sunt de natură prin ele însele să facă dovada faptului că sumele menționate în conturile deschise pe numele pârâtului, anterior căsătoriei, provin în realitate de la aceasta, fiind puțin credibil aspectul potrivit căruia apelanta trimitea sume de bani viitorului soț încă dinainte de căsătoria cu acesta pentru a le economisi exclusiv pe numele său, în lipsa unor dovezi evidente contrare.
Faptul că s –au achitat taxe și impozite pentru bunul imobil supus partajului nu înseamnă, de asemenea, că acest fapt este de natură a determina sporirea contribuției apelantei la dobândirea bunului iar, împrejurarea că nimeni nu a locuit în apartament din anul 2008 nu înseamnă că pârâtul – intimat nu poate fi îndreptățit la atribuire sau nu are nevoie de acest bun, așa cum se afirmă.
Susținerea apelantei legată de motivația gestului de a înstrăina prin fraudă apartamentul bun comun și de a – l scoate astfel din comunitate, pusă pe seama unei situații disperate în care se afla pentru a obține proprietatea exclusivă asupra bunului ca efect al pretinsei contribuții exclusive, nu poate reprezenta o justificare nici legală și nici morală a demersului întreprins și nici nu se poate constitui într – un argument juridic în vederea atribuirii bunului către aceasta din urmă, Tribunalul stabilind astfel că prima instanță a apreciat corect asupra modalității de atribuire atunci când a luat de referință și atitudinea de bună - credință a părților față de bunurile comunității, evident în lipsa unor alte criterii concrete de opțiune care să pledeze sau nu în favoarea unuia sau altuia dintre coindivizari, acestea nefiind identificate în cauză.
În ceea ce privește susținerea din finalul motivelor de apel legată de îmbunătățirile făcute la imobil, Tribunalul constată că, în primul rând, contrar susținerilor apelantei, probele cu martori administrate în cauză au demonstrat aspectul conform căruia pârâtul s –ar fi ocupat cu precădere de aceste îmbunătățiri iar în al doilea rând constată că motivul formulat este și lipsit de interes în condițiile în care hotărârea primei instanțe nu se face vorbire nici un moment și nu se stabilește în legătură cu așa – zisele îmbunătățiri în mod distinct, ci se stabilește doar valoarea apartamentului în care, evident, au fost incluse și îmbunătățirile făcute în timpul căsătoriei și care, ca atare, au căpătat același caracter de bun comun, motivul invocat fiind astfel lipsit de relevanță sub aspectul cauzei în condițiile în care toate îmbunătățirile aduse apartamentului au fost raportate, evident, la aceeași cotă egală de contribuție.
Pentru toate aceste motive Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă apelanta să plătească intimatului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta L. V. M. cu domiciliul ales în municipiul B., .. 17, scara D, etaj 1, . și în comuna Stăuceni, . împotriva sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei B. pe care o păstrează, în contradictoriu cu intimatul – pârât C. G. cu domiciliul în municipiul B., .. 50, ., județul B. și în municipiul B., . B20, ..
Obligă apelanta să plătească intimatului C. G. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată din apel.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.09.2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
A. CristinaHrușcă IrinaAlexa E.
Red. A.C
Jud. B. P.
Tehnoredactat F.A-M/03.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 465/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
