Partaj judiciar. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 387/217/2013
Dosar nr._ recurs – partaj judiciar –
nulitate partaj
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 martie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: A. C.
Judecător: D. M.
Judecător: A. M.
Grefier: F. A. – M.
DECIZIA NR. 217 R
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul T. A. împotriva sentinței civile nr.449/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Darabani în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații N. I., N. V., N. D., M. L., O. M., N. Z., P. Adeta, M. F..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată că ;
Prin sentința civilă nr.449/21 mai 2013 a Judecătoriei Darabani a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul N. I., prin întâmpinare și, în consecință a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală acțiunea având ca obiect „partaj judiciar și daune”, formulată de pârâții N. I., N. V., N. D., M. L., O. M., N. Z., P. E. și M. F..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, potrivit art.673 ind.2 Cod procedură civilă reclamantul este obligat să arate în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeala, titlul pe baza căruia se cere împărțeala, toate bunurile supuse împărțelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.
Analizând existența titlului pe baza căruia se cere împărțeala, instanța a reținut că nu există un astfel de titlu din care să rezulte calitatea de coproprietar a reclamantului față de masa succesorală rămasă de pe urma fratelui său, defunctul T. N. și cum reclamantul nu este moștenitor sezinar, instanța a constatat că acesta nu poate cere partajul bunurilor lăsate de autor deoarece nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, acesta menționând că a solicitat instanței un nou partaj succesoral după defuncții T. N. și T. A., aceasta fiind singura modalitate acceptată în practica judiciară română în cazul în care s-a realizat un partaj succesoral soluționat prin hotărâre definitivă cu eludarea unor moștenitori.
Apreciază recurentul că în cazul în care s-a realizat un partaj succesoral cu eludarea unor moștenitori legali și nu sezinari, de vreme ce testamentul prin care T. A. l-a moștenit pe T. N. nu a fost fructificat prin certificat de moștenitor, într-un asemenea partaj instanța trebuia să introducă în cauză toți moștenitorii legali, după ambii soți, respectiv toți frații și surorile soților.
O asemenea procedură nu s-a efectuat în cauză fiind eludați toți moștenitorii după soț în partajul soluționat prin sentința civilă nr.-556/11.11.2009 dată în dosarul nr._ . Se arată că în acest dosar au fost introduși doar moștenitorii soției pe baza unui testament și în lipsa unui certificat de moștenitor. Apreciază recurentul că un astfel de partaj este nul și susține că în fapt bunurile s-au împărțit între moștenitori legali, că testamentul nu a fost valorificat de către T. A. în timpul vieții și că ea nu a rămas unica moștenitoare după defunctul T. N.. Afirmă recurentul că a aflat despre sentința de partaj în cadrul unei acțiuni în revendicare formulată de acela care a preluat bunurile succesorale, ceea ce a determinat promovarea prezentei acțiuni de partaj, cu motivarea că partajul anterior este inopozabil. Deși s-a invocat ca un aspect de excepție inopozabilitatea sentinței de partaj anterioare, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia și nici n-a pus reclamantului în vedere să achite taxă de timbru.
Se apreciază ca fiind greșită soluția în baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru lipsa calității acestuia de moștenitor sezinar, în condițiile în care astfel de moștenitori nu au existat, succesiunea urmând a fi atribuită moștenitorilor legali.
S-a mai reținut, arată recurentul, de către prima instanță lipsa calității de coproprietari, însă se critică această concluzie la care s-a ajuns tocmai prin înlăturarea apărărilor din acțiune privitoare la atribuirea succesiunii între moștenitorii legali.
În acest sens recurentul invocă art.970, 971 Cod civil, texte potrivit cărora soțul vine împreună cu rudele defunctului la moștenire, astfel că, în calitatea sa de moștenitor legal din clasa a II a de moștenitori, împreună cu frații săi, ar fi avut dreptul să fie introdus în cauza anterioară de partaj.
Se mai justifică această calitate a recurentului de moștenitor legal prin actele de dispoziție efectuate în privința bunurilor succesorale, respectiv indică acesta un act de vânzare – cumpărare întocmit pentru un teren.
La cererea de recurs s-au atașat înscrisuri – filele 7 – 21.
Intimatul N. I. s-a apărat printr-o notă de concluzii depusă la filele 31 – 32 prin care solicită să se respingă recursul reclamantului T. A., considerându-se că sentința atacată este legală și temeinică și trebuie să fie menținută.
Se dezvoltă aceste concluzii arătându-se că în mod corect la soluționarea cererii s-a reținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece acțiunea în partaj are ca obiect desființarea stării de coproprietate asupra unui bun sau a unei mase de bunuri, asupra cărora reclamantul își exercită dreptul de proprietate devălmașă ori indiviză, în conformitate cu disp. art.728 din vechiul cod civil și art.669 din Noul Cod civil, fiind deci de esența acțiunii de partaj dovedirea dreptului de proprietate indiviz ori devălmaș al proprietarului. În lipsa unei astfel de dovezi se apreciază că a fost corect reținută excepția lipsei calității procesuale active atât în privința bunurilor provenite de la defuncții T. N. și A. cât și în privința daunelor pentru nefolosința terenului.
Cu privire la criticile sentinței nr.449/21.05.2013 privind stabilirea calității sale de moștenitor după defuncții T. N. și A. și îndepărtarea sa greșită de la succesiune nu pot fi primite în calea de atac deoarece reclamantul nu a învestit instanța de fond cu cereri în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este învestită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motivele de nelegalitate reglementate la art.304 pct.9 Cod vechi împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia împărțelii judiciare reglementate de art.673 ind.1 – 673 ind.14 Cod procedură civilă.
Recursul este nefundat și va fi respins ca atare, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Pentru a decide astfel, instanța de control reține că s-a cerut instanței de fond prin acțiunea introductivă anularea partajului succesoral hotărât prin sentința civilă 556/11.11.2009, cu motivarea că au fost omiși moștenitorii legali – frații și surorile defunctului autor T. N., apreciindu-se că testamentul lăsat de acest autor soției sale supraviețuitoare T. A. nu produce efectul juridic de a-i transmite acesteia succesiunea lui și, prin urmare nici aceasta nu avea dreptul să transmită unor terți întreaga masă succesorală constituită din bunurile proprii și comune dobândite înainte și în cursul căsătoriei. Principalul răspuns dat de instanță acestei cereri a fost că reclamantul nu este moștenitor rezervatar, astfel încât nu poate critica ori reduce efectele testamentului, fiind un terț față de moștenirea dezbătută și neavând calitate procesuală activă în cauză.
Această soluție este legală și temeinică, respectând normele aplicabile atât în privința moștenirii testamentare, cât și în ceea ce privește moștenirea legală.
Cu privire la legea civilă aplicabilă în cauză instanța de control reține incidența art.3 din Legea nr.71/2011, conform căruia: „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, ori după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
În cauză atât întocmirea testamentului de către autor cât și decesul acestuia și al soției sale au avut loc la data anterioare datei de 1.10.2011 a intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv testamentul a fost autentificat sub nr.376/30 ianuarie 1996, iar autorii succesiunii au decedat la data de 25.12.1996 și 29.11.2008 conform filei 5 din dosarul de fond. De aceea în cauză sunt aplicabile regulile în materie de testamente și succesiuni din Codul civil vechi.
Potrivit art.650 Cod civil: „Succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament.”
Cum autorul T. N. a întocmit testament succesiunea lui nu putea fi transmisă prin lege, deoarece validitatea testamentului, respectiv a voinței autorului de a-și transmite către o altă persoană bunurile nu este condiționată de întocmirea ulterioară a unui certificat de moștenitor testamentar.
Împrejurarea că soția supraviețuitoare, unică moștenitoare a soțului ei le-a îngăduit fraților și surorilor soțului să intre în posesia succesiunii ei exclusive nu le conferă acestora nici un drept legal de natura sezinei, deoarece, conform art.653 Cod civil numai permisiunea justiției era de natură să legitimeze posesia astfel exercitată, în lipsa unei asemenea autorizări, ei acționând ca niște mandatari ai succesoarei testamentare, fără drepturi proprii.
Totodată, frații și surorile defunctului nefăcând parte din categoria moștenitorilor rezervatari nu pot cere reducerea legatului conform art.848, 852 și 893 Cod civil.
În ce privește nulitatea partajului acesta poate fi cerută numai pentru violență sau dol, conform art.790 Cod civil, sau numai pentru cazul că nu a cuprins pe toți descendenții conform art.797 Cod civil .
În cauză însă nu există nici un temei de înlăturare a testamentului, care, atunci când a fost invocat în fața justiției și-a produs toate efectele în sensul transmiterii succesiunii conform voinței autorului, care a fost diferită față de lege în sensul că a înlăturat pe frați și pe surori în favoarea soției, iar aceasta în mod legal și-a transmis bunurile moștenitorilor săi proprii. De aceea, moștenitorii legali ai autorului T. N., ce au fost îndepărtați de acesta de la succesiunea lui nu au nici o calitate procesuală, cum corect s-a reținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul T. A. împotriva sentinței civile nr. 449/21.05.2013 dată de Judecătoria Darabani, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
A. C.,D. M., A. MariaFetcu A. – M.
plecat în CM semnează prim-grefier
Red.D.M./09.04.2014
Jud.M. M. D.
Tehnored.C.L./09.04.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 465/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 325/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
