Pensie întreţinere. Decizia nr. 495/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 495/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 3289/222/2012
Dosar nr._ pensie întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: U. M.
JUDECĂTOR: Ț. D.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 495 R
Pe rol judecarea recursului civil declarat de către pârâtul recurent D. A. M., în contradictoriu cu reclamanta intimată D. M. și autoritatea tutelară Primăria municipiului D., împotriva sentinței civile nr. 788 din 15.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. V. pentru reclamanta intimată D. M., lipsă, lipsă fiind și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care ;
Nefiind alte probe de administrat sau cereri de formulat s-a constatat cercetarea judecătorească terminată, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat F. V. pentru reclamanta intimată solicită respingerea și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că deși recurentul a invocat motive pentru reducerea cuantumului pensiei de întreținere faptul că nu deține bunuri imobile în proprietate, nu are loc de muncă și mai are doi copii minori în întreținere, instanța de fond a avut în vedere aceste aspecte la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, cuantumul maxim al pensiei de întreținere fiind de 238 euro pentru fiecare minor.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 788 din 15 aprilie 2014 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul D. A. M. și Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei mun. D., jud. B..
S-a majorat pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul D. A. M. prin sentința civilă nr. 1542 din 07.10.2009 a Judecătoriei D. în favoarea minorei D. A. M., născută la data de 11 august 1998, de la suma de 100 lei lunar la suma de 100 euro lunar, în echivalentul în lei de la data efectuării plății, începând cu data introducerii acțiunii 10.10.2012 și până la majoratul copilului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 464 lei cheltuieli de judecată.
Se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 10.10.2012, reclamanta D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. A. M. majorarea pensiei de întreținere stabilită pentru minora D. A. M., născută la data de 11.08.1998, prin sentința civilă nr. 1542 din 7.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D..
În motivare reclamanta a arătat că se impune majorarea pensiei de întreținere întrucât de la data pronunțării sentinței civile susmenționate au crescut nevoile minorei cât și veniturile pârâtului, care realizează venituri în Franța fiind angajat la o firmă.
In drept s-au invocat disp. art. 529 cod civil iar în dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și relații de la autoritățile din Franța cu privire la veniturile pârâtului.
Se arată că pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Din probele administrate instanța reține că prin sentința civilă nr. 1542 din 7.10.2009 a Judecătoriei D., pârâtul D. A. M. a fost obligat să achite minorei D. A. M., născută la data de 11.08.1998 o pensie de întreținere de 100 lei lunar începând cu data de 26.08.2009 și până la majorat.
Că, din relațiile comunicate de autoritățile franceze rezultă că pârâtul D. A. M. locuiește în Franța, mai are doi copii în întreținere în vârstă de 9 și respectiv 11 ani și nu are loc de muncă.
Că, potrivit art. 529 alin.2 cod civil când întreținerea este datorată de părinte pentru 3 sau mai mulți copii ea se stabilește până la o jumătate din venitul său lunar net și având în vedere că pârâtul nu este angajat în baza unui contract de muncă, însă este rezident pe teritoriul Franței și locuiește permanent acolo, că este tânăr și apt de muncă având astfel posibilitatea să realizeze venitul minim pe economie din această țară care este de 1430 euro, instanța a apreciat că au crescut nevoile minorei, sens în care a admis acțiunea majorând pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul D. A. M. prin sentința civilă nr. 1542 din 07.10.2009 a Judecătoriei D. în favoarea minorei D. A. M., născută la data de 11 august 1998, de la suma de 100 lei lunar la suma de 100 euro lunar, în echivalentul în lei de la data efectuării plății, începând cu data introducerii acțiunii 10.10.2012 și până la majoratul copilului.
Împotriva acestei sentințe, formulează apel, recalificat în cursul dezbaterilor ca fiind recurs, pârâtul D. A. M. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței primei instanțe în sensul de a se stabili o pensie de întreținere în sarcina sa și în favoarea minorei, până la nivelul sumei de 200 lei.
În motivele recursului pârâtul susține că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, iar cuantumul de 100 euro, la care a fost majorată pensia de întreținere este prea mare, instanța fiind obligată ca la stabilirea acesteia să aibă în vedere și mijloacele celui care datorează întreținerea, veniturile și bunurile acestuia dar și celelalte obligații ale debitorului.
Pârâtul susține că nu are în proprietate bunuri imobile sau alte bunuri de valoare, nici în țară, nici în Franța, că imobilul din Franța este proprietatea soției sale, că nu are loc de muncă, nu realizează venituri din muncă, încă din anul 2010, când a fost concediat, și mai are doi copii în întreținere din căsătoria actuală, cu vârste de 11 ani, respectiv 9 ani, iar singura sursă de venit din care se întreține familia lui este salariul soției.
Susține recurentul în continuare faptul că prețurile și costurile vieții sunt ridicate, că a avut probleme de sănătate, cu internări în instituții medicale, atât el cât și soția și că în același timp o sprijină cât este posibil și pe mama acestuia, care domiciliază în localitatea Hilișeu H., femeie în vârstă, văduvă, bolnavă, care necesită asistență medicală iar cheltuielile necesare depășesc cu mult pensia pe care o are.
Față de aceste aspecte, se solicită admiterea recursului, urmând a fi obligată la o pensie stabilită însă, într-un cuantum mai mic decât cea avută în vedere de prima instanță, apreciind astfel că poate să suporte în situația dată o pensie de până la 200 lei lunar.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 282 – 298 din vechiul Cod de Procedură Civilă, iar în dovedirea susținerilor înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând și judecata cauzei în lipsă.
Reclamanta D. M., legal citată, a fost reprezentată în instanță de avocat F. V., nu a depus întâmpinare asupra recursului, a formulat însă concluzii scrise prin care a susținut, inclusiv în cadrul dezbaterilor de fond respingerea recursului ca neîntemeiat.
Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria mun. D., legal citată, nu formulează un punct de vedere față de recursul declarat, însă transmite prin corespondență, o anchetă socială privind situația socio economică a familiei reclamantei D. M..
Părțile nu au depus înscrisuri noi în cadrul recursului.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat.
Astfel, se reține că apărările pârâtului recurent referitoare la faptul că în prezent nu are loc de muncă au fost, de altfel, analizate și de către prima instanță cu ocazia dezbaterilor de fond, stabilindu-se astfel lipsa de relevanță a susținerilor pârâtului sub acest aspect, în condițiile în care s-a reținut că acesta este apt de muncă, și este în măsură să realizeze venituri, cel puțin la nivelul venitului minim pe economie din Franța, unde este stabilit în prezent împreună cu familia. Mai mult decât atât, suma de 100 euro stabilită de prima instanță cu titlu de obligație de întreținere în sarcina pârâtului recurent nu poate fi considerată decât rezonabilă și în deplin acord cu nevoile concrete ale minorei A. M., acum în vârstă de 16 ani și care necesită cheltuieli adecvate pentru creștere, întreținere și educație.
Pârâtul recurent recunoaște în motivele sale de recurs faptul că în prezent o sprijină și pe mama acestuia, ce locuiește în localitatea Hilișeu H., care este în vârstă și bolnavă, aceeași stare de nevoie fiind reclamată, de altfel, și de către minora D. A. M., fiica acestuia, și care, în opinia Tribunalului, este îndreptățită a beneficia de aceeași susținere din partea tatălui său, cel puțin dintr-un considerent de ordin moral.
Lipsită de relevanță în cauză este și susținerea recurentului legată de situația juridică a imobilelor în care locuiește în prezent iar faptul că acestea sunt proprietatea soției și a mamei sale, nu este de natură a determina o diminuare a obligației legale ce-i revine în calitate de părinte.
Tribunalul constată de asemenea faptul că nici aspectele evocate de către pârât privind starea de sănătate a acestuia și cheltuielile legate de recuperarea sa medicală nu au fost susținute cu dovezi corespunzătoare deși s-a afirmat producerea unor dovezi în acest sens, care însă nu au mai fost înfățișate instanței.
Pentru aceste motive tribunalul constată că nici una din criticile formulate nu este de natură a determina schimbarea soluției pronunțate de prima instanță, va respinge ca nefondat recursul pentru motivele arătate și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă recurentul să plătească intimatei 200 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. A. M., în contradictoriu cu reclamanta intimată D. M. și autoritatea tutelară Primăria municipiului D., împotriva sentinței civile nr. 788/2014 a Judecătoriei D., pe care o păstrează.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iulie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. C. U. M. Ț. D. B. C.
Red.A.C./18.09.2014
Judec.C. N. C.
Dact.B.C./18.09.2014
2 exp.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 332/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
