Ordin de protecţie. Sentința nr. 3359/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3359/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 3633/193/2014
Dosar nr._ ordin protecție
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliul din 27 mai 2014
Președinte - M. A.
Judecător – M. D.
Grefier - C. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. M.
DECIZIA NR. 131 A
La ordine judecarea apelului împotriva sentinței civile nr. 3359 pronunțate de Judecătoria B. la data de 3.04.2014 formulat de reclamanta apelantă P. M., în contradictoriu cu pârâtul intimat P. I., și P. de pe lângă Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, se prezintă reclamanta apelantă, asistată de avocat U. C. și pârâtul intimat, asistat de avocat C. A. și reprezentanta P. de pe lângă Tribunalul B., procuror C alimandruc M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile și că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului intimat.
Avocat U. C. pentru recurenta apelantă depune la dosar împuternicire și copie adresă nr._ din 21.02.2014, eliberată de I.P.J. B., Serviciul de Investigații Criminale și adresa I.P.J. nr. R/200.283 DIN 02.05.2013, arătând că apelanta s-a adresat poliției din cauza comportamentului necorespunzător al intimatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat U. C. pentru reclamanta apelantă solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar în rejudecare, să se admită un ordin de protecție împotriva pârâtului prin care să fie obligat la păstrarea unei distanțe de 500 metri față de reclamantă și minoră, să se dispună interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau prin corespondență cu reclamanta și minora și stabilirea domiciliul minorei la mama reclamantă. A arătat că prima instanța a dat o interpretare greșită probatoriul administrat în cauză, a interpretat trunchiat declarațiile martorilor audiați, astfel încât nu a reieșit agresivitatea de comportament și limbaj a pârâtului. Apelanta s-a adresat D.G.A.S.P.C., s-au efectuat anchete sociale din care a rezultat că apelanta este o mamă bună și că între părți sunt tensiuni mari, care nu se pot rezolva. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat C. A. pentru pârâtul intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. A arătat că din probele administrate rezultă că pârâtul este un tată disperat care dorește să-și vadă copilul și că reclamanta a dorit ca să meargă la mama ei, care este bolnavă, pentru a o ajuta. Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că pârâtul este un om muncitor, religios, care respectă normele de conviețuire socială, „amenințarea sa” constând în aceea că a dorit să-i ofere copilului său condiții mai bune de trai. A arătat că reclamanta îi oferă minorei condiții mai puțin bune de locuit, că mama sa este bolnavă și are un frate care fumează în locuință. A arătat că de Paști intimat a dorit să-i ofere fiicei sale un pachet și un cadou și a fost refuzat de apelantă.
Reprezentanta parchetului, procuror C. M. precizează că din probe nu rezultă o stare de pericol iminent pe care ar constitui-o prezența pârâtului, așa încât solicită respingerea ca nefondată a apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.02.2014, sub nr._, reclamanta P. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului P. I. la păstrarea unei distanțe de 500 m față de persoana sa și a minorei P. M. N., interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și minora, și exercitarea autorității părintești în exclusivitate.
În motivarea cererii, reclamanta P. M. a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâtul P. I. a rezultat minora P. M. N., care în prezent se află în întreținerea sa și că pe fondul consumului exagerat de alcool, pârâtul provoacă scandal, devine extrem de agresiv atât în limbaj cât și în comportament, aspect care îi provoacă o puternică stare de temere, că pârâtul, prin acțiunile sale poate pune în pericol viața copilului.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale.
Legal citat pârâtul P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că susținerile reclamantei nu au corespondent în realitate iar prezenta acțiune este de fapt o replică la acțiunea civilă formulată pe calea dreptului comun care are ca obiect stabilirea locuinței minorei P. M. N. la domiciliul pârâtului.
În dovedire pârâtul a solicitat administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3359 din 3 aprilie 2014 Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect emitere ordin de protecție + exercitare autoritatea părintească formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispusă interdicția pentru pârât de a se apropia de reclamantă, și de minora P. M. N., și exercitarea autorității părintești doar de către un singur părinte și anume de către mamă, solicitarea reclamantei făcând obiectul unei proceduri speciale instituite prin Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, care impune îndeplinirea unor condiții și anume: existența unui act de violență asupra vieții, integrității fizice sau psihice sau libertății unei persoane, viața, integritatea fizică sau psihică, libertatea respectivei persoane să fie pusă în pericol ca urmare a actului de violență.
A mai reținut prima instanță că instituirea ordinului de protecție impune existența unei stări de pericol, iar dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 statuează că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe din următoarele măsuri-obligații sau interdicții, respectiv: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod, cu victima; încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora;”
Așadar, a reținut prima instanță că din interpretarea reglementării enunțate în precedent se degajă concluzia că pentru emiterea ordinului de protecție este obligatoriu a fi îndeplinită condiția (sine qua non) ca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol printr-un act de violență.
Or, în speță, din probatoriul administrat nu a rezultat faptul că pârâtul exercită sau a exercitat violențe fizice ori psihice asupra reclamantei, ori asupra minorei P. M. N., ci dimpotrivă, martorii audiați au atestat faptul că pârâtul este un părinte responsabil, și că neînțelegerile dintre părți sunt cauzate tocmai de dorința și insistența pârâtului de a asigura copilului condiții optime de creștere și educare.
În concluzie, a reținut prima instanță că din relațiile furnizate de către Postul de Poliție Prăjeni, rezultă că pârâtul este cunoscut ca „o persoană corectă” care „ nu este stăpânită de vicii, nu consumă băuturi alcoolice nu a fost implicată în scandaluri…. nu este în conflict cu alte persoane”. Din relațiile comunicate la solicitarea instanței, Postul de Poliție Prăjeni atestă faptul că P. M. a reclamat la data de 25.04.2013 că a fost „lovită cu palma peste cap” de către pârât, însă ulterior, la data de 10.05.2013 a revenit asupra sesizării, solicitând sistarea verificărilor, petiția fiind clasată ca urmării a opțiunii petentei. De asemenea, prin adresa nr._/21.03.2014, Postul de Poliție Durnești a comunicat instanței faptul că reclamanta a sesizat la data de 07.05.2013 că are o relație de concubinaj cu P. I. și a solicitat organelor de poliție să dispună măsuri de avertizare față de acesta „pentru a avea garanția că acesta va avea un comportament corespunzător față de ea și ceilalți membrii ai familiei sale”. Din relațiile furnizate de P. Lupăria jud. B., rezultă că pârâtul este „o persoană muncitoare care își câștigă existența zilnică pentru un trai decent, este nonviolent, nonalcoolic, cinstit, respectuos față din cei din jur și responsabil pentru acțiunile sale”. Din concluziile referatului întocmit de Serviciul comunitar specializat destinat protecției copilului – C. de intervenție specializată în situații de abuz, neglijare, trafic și migrațiune copii, B., a reținut prima instanță că nu există suspiciunea unor factori de risc în conformitate cu Legea 272/2004 care să necesite stabilirea unor intervenții specializate, cazul copilului P. M. N. fiind închis întrucât copilul nu se află în situație de risc, situația psiho – socială a acestuia împreună cu frații săi rămânând în continuare în monitorizarea autorităților publice locale.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești, dincolo de faptul că Legea nr.217/2003 nu prevede în mod expres o asemenea măsură, instanța a reținut că părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească indiferent de statutul lor juridic (căsătoriți, necăsătoriți, divorțați) și că excepția de la regulă poate apărea dacă există motive întemeiate de natură a sugera că nu ar fi în interesul superior al copilului ca ambii părinți să păstreze autoritate părintească, ceea ce nu este cazul.
Or, în speță, probele administrate converg către concluzia că pârâtul s-a implicat consistent în creșterea și educarea minorei P. M. N., atașarea și interesul său în ceea ce privește acest copil fiind rezultatul principiilor ce coordonează misiunea creșterii și educării unui copil și că, prin urmare, nu se impune instituirea unui ordin de protecție, instanța constatând că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de emitere a unui ordin pentru protecția sa și a copilului său minor, precum și de obligare a pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 500 m. față de reclamantă și minor, pentru o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului. Mai cere reclamanta apelantă să se dispună interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și minora, precum și să-i fie admisă cererea de stabilire a domiciliului minorei la mama reclamantă.
A mai susținut apelanta că instanța a dat o greșită interpretare întregului probatoriu administrat, trunchiind declarațiile martorilor audiați în cauză, situație de natură a conduce la concluzia greșită că nu reclamantul nu este o persoană agresivă, când în fapt starea de pericol a fost dovedită cu declarațiile martorilor I. și Basaga, care au relevat că pârâtul a venit de câteva ori la domiciliul mamei reclamantei, afișând o stare de agresivitate prin limbaj și comportament, situație care a produs temere reclamantei și copiilor săi.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, arătând că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în urma administrării unui vast probatoriu, respectiv patru martori și o . înscrisuri, care au format convingerea instanței că nu este un om violent, așa cum a fost descris de reclamantă, ci un tată îngrijorat de situația în care se află singurul său copil, iar neînțelegerile dintre părți sunt cauzate tocmai de dorința și insistența pârâtului de a asigura copilului condiții optime de creștere și educare.
A mai susținut intimatul că, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor propuși de către reclamantă, singura modalitate în care „a amenințat-o” a fost că o va da în judecată pentru a stabili domiciliul minorei la locuința sa, având în vedere că dispune de condiții foarte bune de locuit și are posibilitatea de a-i oferi copilei un trai mai bun decât cel pe care îl are la bunica sa maternă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va reține că apelul este neîntemeiat și îl va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță, că, procedura specială instituită prin Legea 25/2012, privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, impune, îndeplinirea unor condiții referitoare la existența unui act de violență asupra vieții, integrității fizice sau psihice, sau libertății unei persoane, viața, integritatea fizică sau psihică, libertatea respectivei persoane să fie pusă în pericol ca urmare a actului de violență.
Or, în speță, s-a dovedit cu certitudine că relațiile dintre părți sunt tensionate, că reclamanta a preferat să părăsească domiciliul comun și să se retragă la locuința mamei sale, împreună cu minora M. N., rezultată din relația cu pârâtul, care, nemulțumit de faptul că copilul său locuiește în altă parte și-a exprimat dezacordul cu privire la situația actuală, anunțând-o pe reclamantă că intenționează să obțină stabilirea locuinței copilului la domiciliul său.
În acest sens sunt și declarațiile martorilor propuși de reclamantă, care, au scos în evidență faptul că, pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că îi va lua copilul și cu toate că au relevat că pârâtul este o persoană violentă nu au relatat fapte de violență fizică și psihică, pe care acesta să le fi săvârșit cu privire la reclamantă sau minoră, ci doar au spus că l-au văzut nervos, supărat, și că cunosc de la reclamantă că acesta este o persoană violentă.
Dimpotrivă, comportamentul pârâtului, așa cum a fost perceput și relatat de martorii audiați în cauză și de relațiile trimise la posturile de poliție și preotul paroh, formează convingerea instanței că, pârâtul, ca tată, este atașat de fiica sa, este nemulțumit profund că reclamanta a părăsit domiciliul comun, împreună cu fetița și toate situațiile care în accepțiunea reclamantei i-au creat o stare de temere, de frică, se datorează insistenței acestuia de a-și vizita fiica, respectiv de a menține legături personale cu aceasta, fiind evident că reclamanta nu dorește acest lucru.
De altfel, în cauză nu s-au administrat nici un fel de dovezi că prezența pârâtului ar pune în pericol în vreun fel minora rezultată din căsătorie, ci doar că relația dintre tată și mamă este una conflictuală, de natura celor care conduc de regulă la desfacerea căsătoriei prin divorț, dar care, nu prezintă gravitatea necesară pentru instituirea unui ordin de protecție, de natură a-l pune pe pârât în situația de a nu mai păstra legături personale cu minora, interesul acesteia fiind să aibă o relație apropiată cu tatăl său și nici într-un caz una limitată.
Așadar, având în vedere că în cauză nu s-au administrat dovezi certe și concludente care să evoce situații de risc pentru mamă și copil, Tribunalul, în temeiul art. 480 C. va respinge apelul ca nefundat și va menține sentința civilă nr. 3359 din 03.04.2014 ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P. M., domiciliată în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul intimat P. I., domiciliat în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 3359 din 30.04.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. A. M. D. C. B.
Red.A.M./30.05.2014
Judec.E. A.
dact.B.C./30.05.2014
2 exp.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 194/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
