Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 1047/222/2013
Dosar nr._ plângere Legea 7/1996
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte – M. C.
Judecător – I. P.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 101 A
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta C. V., cu domiciliul în loc. T. ., reprezentată prin avocat C. E. Mihael, în contradictoriu cu intimatul S. A., cu domiciliul în loc. D., ., jud. B., împotriva sentințelor civile nr. 1503/27.09.2013 și 2188/13.12.2013 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect plângere Legea 7/1996.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a pricinii au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1503 din data de 27.09.2013 a Judecătoriei D. și rămâne în pronunțare cu privire la excepție și la cererea de apel formulată de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 2188 din data de 13.12.2013 a Judecătoriei D..
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la nr._ din 7 martie 2013, petenta C. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. A., anularea încheierii nr. 655/2013, admiterea cererii de reexaminare în sensul modificării și completării încheierii nr. 22.869/2012 și de asemenea să se dispună notarea plângerii de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară și comunicarea către instanță a dosarelor celor două încheieri, respectiv 22.869/13.11.2012 și 655/15.01.2013.
În motivare, petenta arătat că este comoștenitoare după mama sa, defuncta I. M. și a solicitat notarea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției dobândită de autoare prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 25/16.04.2003. A mai arătat că prin Încheierea nr. 22.869/2012 menținută prin încheierea nr. 655/2013, cererea sa a fost admisă dar a constatat că dispozitivul, deși favorabil este incomplet în raport cu dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996 deoarece lipsesc datele privind identitatea, calitatea de moștenitor, domiciliul, întinderea și modalitatea dreptului, aspect ce a prejudiciat evident în probarea dreptului și legitimarea calității la nivelul unor organe administrative sau judiciare.
Prin sentința civilă nr. 1503/27.09.2013 Judecătoria D. a respins cererea formulată de petenta C. V. în contradictoriu cu intimatul S. A., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria D. a reținut că prin sentința civilă nr. 2170/10 noiembrie 2010 a Judecătoriei D. nu s-a stabilit masa succesorală după autoarea petentei și evident nu s-a făcut partajarea acestei mase, s-a constatat doar calitatea de moștenitori și cotele indivize. Or, în această situație nu se poate conchide că petenta ar avea cota indiviză de 3/8 din dreptul de folosință a terenului în suprafață de 950,16 mp. C. indiviză ce o culege petenta este ideală și ca atare privește întreaga masă succesorală. Că, potrivit art. 26 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale, sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune iar în situația când titularul drepturilor dobândite astfel vrea să dispună de ele, nu poate să o facă decât după înscrierea prealabilă a lor în cartea funciară.
Cum petenta nu poate pretinde că a dobândit vreun drept real din moment ce nu s-a solicitat nici măcar constatarea masei succesorale, nu poate pretinde nici înscrierea unor date care privesc întinderea și modalitatea dreptului, calitatea de moștenitor al dreptului de folosință.
Pe cale de consecință s-a reținut că în mod corect registratorul a notat doar un fapt, respectiv existența unui drept de folosință fără a face referință la titularul acestui drept și la întinderea dreptului.
Petenta C. V. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare a sentinței civile nr. 1503 din 27 septembrie 2003 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ motivat de faptul că deși a solicitat notarea întinderii dreptului, modalitatea, adresa și amplasamentul, nr. cadastral, . contractul de vindere-cumpărare nr. 25 din 16.04.2003 și adiționalul din 26 septembrie 2013, instanța a omis să impună a se face aceste măsuri și s-a preocupat doar de calificarea juridică a operațiunii de înscriere.
Prin sentința civilă nr. 2188/13.12.2013 Judecătoria D. a respins cererea de completare dispozitiv formulată de petenta C. V. în contradictoriu cu intimatul S. A., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a concluzionat că nu există vreo eroare și de altfel nici petenta nu face referire la așa ceva.
Că,nu s-a omis vreunul din presupusele capete de cerere pentru a se dispune astfel completarea hotărârii. S-a făcut referire la faptul că prin sentința civilă nr. 503 din 27.09.2013, s-a reținut că petenta nu poate pretinde înscrierea unor date care privesc întinderea și modalitatea dreptului, calitatea de moștenitor al dreptului de folosință. Referirea generică făcută de instanță face de fapt trimitere la art. 881 alin.3 cod civil cât și la art. 903 pct.3 cod civil. Din aceste prevederi reiese că notarea este posibilă cu condiția ca legea să prevadă expres această posibilitate și pentru a se respecta principiul legalității înscrierilor în cartea funciară.
In materia contractului de locațiune, potrivit art. 1811 lit.a Cod civil, atunci când acesta are ca obiect un imobil înscris în cartea funciară, este necesar a se realiza notarea acestuia pentru ca dreptul locatarului să fie opozabil dobânditorului, în ipoteza în care bunul dat în locațiune este înstrăinat. Cum locatarul a decedat iar moștenitorii nu au realizat partajul pentru ca să se constate că locațiunea e în ființă și, în al doilea rând să avem un locatar prin atribuirea contractului, nu se poate pretinde că petenta are vreun drept cu privire la acea locațiune și ca atare să se noteze întinderea, modalitatea, etc. S-a mai observat că adresa și amplasamentul, nr. cadastral, . trecute în cartea funciară.
Împotriva sentinței civile nr. 1503/27.09.2013 și a sentinței civile nr. 2188 din 13.12.2013 a formulat cerere de apel reclamanta C. V. invocând prevederile art. 307 NCPC.
A arătat că încheierile de carte funciară sunt false și înscrisurile prezentate nu sunt emise de S. A., ca autor sau complice, autorii și complicii fiind alte persoane decât intimatul. A invocat practica judiciară națională și europeană și a arătat că motivele de apel vizează denunțarea ca false a celor două încheieri, situație care nu poate primi un răspuns legal de la o instanță civilă, ci de la una penală prin intervenirea suspendării cauzei și sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria D..
În motivarea cererii de apel împotriva celor două sentințe a arătat că solicită suspendarea judecății cererii de apel și a arătat că cele șase persoane care sunt intimate au emis încheierile de carte funciară_/2012 și 655/2013 de care S. A. înțelege să se servească.
A făcut trimitere la prevederile art. 289 Cod penal, art.77 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 633/2006 și art. 23 - 31 Cod penal, arătând că încheierile de carte funciară_/2012 și 655/2013 au încălcat două hotărâri judecătorești definitive respectiv sentința civilă 345/2008 a Judecătoriei D. și nr. 2170 a aceleiași instanțe.
În concret a arătat că la 8.11.2012, C. V. a solicitat notarea privind anularea dreptului de posesie privitor la 951,50 mp teren, drept conferit lui S. A. prin procesul-verbal 7465/4.05.2006, ., p.c. 2726.
Prin încheierea nr._/2012 cererea a fost admisă.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr.655/15.02.2013.
De falsurile comise de funcționari a arătat că a beneficiat numitul S. A., pentru care s-a creat aparența că ar fi titularul dreptului de proprietate al terenului de 951,5 mp deși situația reală este contrară, acesta fiind un simplu detentor precar care a ocupat abuziv suprafața menționată.
În acest fel, a arătat apelanta, s-a deturnat sentința civilă irevocabilă nr. 345/2008 a Judecătoriei D., realizându-se opozabilitatea unui drept inexistent și încălcarea dreptului real al proprietarilor.La emiterea încheierilor s-a arătat că s-au încălcat disp . art. 65 lit. b ,c,d,e din Ordinul 633/2006 și art. 77 alin.1 lit. d și e. Astfel ,s-au încălcat prevederile care obligă la menționarea înscrisurilor pe care se întemeiază cererea, privitor la determinarea exactă a dreptului sau faptului ce se cere înscris, a modalității dreptului coroborat cu art. 77 alin. 1 lit. c .
În legătură cu încheierea nr. 655/2013 dată la reexaminarea formulată a arătat că din motivarea acesteia transpare cu evidență reaua credință specifică și pentru acoperirea falsului comis anterior prin emiterea încheierii nr._/14.12.2012 a arătat că prin modalitatea de soluționare a cererilor sale a fost vătămată în interesele legitime pentru care a acționat și a invocat sentința 2170/2010 a Judecătoriei D., respectiv 345/2008.
Prin memoriul scris depus la 10 februarie apelanta a arătat că solicită judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată ,intimatul S. A. a invocat excepția lipsei calității procesuale a apelantei făcând referire la certificatul de moștenitor nr. 220/18.10.2013 a BNP T. D. - P. L. din D., arătând că aceasta nu deține nici un teren. A mai învederat că apelanta dorește să noteze în cartea funciară un drept inexistent în patrimoniul acesteia.Terenul deținut de apelantă se situează numai sub construcțiile cumpărate la Legea 112/1995.
A susținut că prin s.c. 244/28.02.2007 irevocabilă s-a respins acțiunea civilă formulată de I. M. autoarea mamă a reclamantelor. Iar prin acțiunea în constatare asupra proprietății terenului în dosarul nr._ Judecătoria D. prin sentința civilă nr. 571/25.04.2008 a respins acțiunea ca neîntemeiată, hotărârea rămânând irevocabilă ca urmare a pronunțării a deciziei 1072/9.12.2008 a Tribunalului B.. În continuare, intimatul a făcut trimitere la prevederile art. 21 din Legea 7/1996, respectiv la prevederile art. 20 pct. 2 din același act normativ.
A arătat că, atunci când în cadrul unei plângeri formulată împotriva unei încheieri de carte funciară se invocă situații litigioase, respectiv plângerea vizează conținutul unor raporturi juridice litigioase, plângerea dobândește caracter contencios. Prin urmare, a arătat că se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o persoană, respectiv a sa și de aceia în cauză cererea trebuie respinsă ca atare. A mai arătat că plângerile penale formulate împotriva personalului de la cartea funciară constituie o practică frecventă a apelantei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul din 16.04.2014, instanța a pus în discuție din oficiu excepția tardivității formulării apelului împotriva s.c. nr. 1503/27.09.2013.
În raport cu disp. art. 248 Cod procedură civilă rap. la art. prevederile art. 482 din același act normativ, va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză, respectiv va analiza excepția tardivității formulării apelului cu privire la sentința civilă nr. 1503/27.09.2013.
Conform dovezii de înmânare existentă la fila 112 dosar de fond, sentința civilă nr. 1503/27.09.2013 a fost comunicată apelantei C. V. la data de 7 noiembrie 2013, ora 13,documentele fiind depuse în cutia poștală ca urmare a faptului că destinatarul era absent.
În cuprinsul sentinței s-a făcut mențiunea că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Față de data comunicării acest termen s-a împlinit la 9 decembrie 2013.Or,reclamanta a expediat cererea sa de apel abia la data de 13 ianuarie 2014, după împlinirea termenului prevăzut de lege pentru formularea căii de atac.
Prin urmare, urmează să fie respins apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1503/27.09.2013 al Judecătoriei D. ca tardiv formulat.
În ceea ce privește cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii instanța va reține că sunt incidente în cauză disp. art. 442-444 NCPC potrivit cărora erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere(art. 442 ); în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întindere sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice(art. 443 ) ; se poate dispune completarea hotărârii, respectiv dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal ori accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale ( art. 444 ) .
Deși prin cererea sa formulată la 27.11.2013, reclamanta a făcut trimitere la dispozițiile art. 281 – 281 ind. 3 Cod procedură civilă 1865, instanța va reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă, plângerea fiind înregistrată la Judecătoria D. ulterior momentului la care Noul cod de procedură civilă a intrat în vigoare, respectiv ulterior datei de 15.02.2013.
A arătat reclamanta că prin sentința pronunțată la 27.09.2013 și comunicată la 5.11.2013 instanța a analizat alte aspecte decât cele pe care le-a solicitat și a omis să se pronunțe asupra a ceia ce a cerut, respectiv cu cele indicate la punctul 1 anume identitatea completă a reclamantei, calitatea de moștenitor în raport cu I. M., întinderea dreptului notat, modalitatea dreptului, adresa și amplasamentului dreptului supus notării, numărul cadastral, . contractul de vânzare cumpărare nr. 25/16.04.2013 și adiționalul din 26.09.2003.
A arătat că instanța s-a preocupat de calificarea juridică a operațiunii de înscriere în sensul de a se stabili dacă este un act, un fapt sau un drept, stabilind că este vorba despre un fapt, deși acest aspect nu a formulat obiectul plângerii, în acest mod fiind deturnat însăși sensul cererii sale.
Prin sentința civilă nr. 2188 s-a reținut că nu s-a omis soluționarea vreunuia din capetele de cerere și că nu există nici o eroare în modalitatea în care a fost redactată sentința din 27.09.2013.
În ceea ce privește încheierea din 13.12.2013 ce face obiectul analizei în cauza de față instanța de apel va reține că prin motivele de apel depuse de către reclamantă deși vaste nu s-a făcut nici o critică în concret în legătură cu sentința nr. 2188/13.12.2013, apelanta limitându-se a face referiri modalitatea în care au fost emise încheierile de carte funciară nr._/2012 și 655/2013.
În concret, reclamanta doar a precizat că înțelege să conteste această încheiere ca fiind falsă și a făcut trimitere la dispozițiile art. 307 din NCPC.Potrivit acestui text de lege dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta deși denunțarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanța dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunțat ca fals parchetului competent pentru cercetarea falsului împreună cu procesul verbal ce se va încheia în acest scop.
Potrivit art. 304 Cod procedură civilă, dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părți declarată că înscrisul este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.În aceste împrejurări judecătorul poate ordona prezentarea părților chiar și înainte de primul termen de judecată dacă partea declară prin întâmpinare că scrierea sau semnătura sa este falsificată.
Este de observat că procedura complexă a denunțării înscrisului ca fals este reglementată în cadrul procedurii de verificare a înscrisurilor, respectiv în cadrul secțiunii privind „Dovada cu înscrisuri” din subsecțiunea a III-a probele a Noului Cod de procedură civilă
Procedura este aplicabilă în legătură cu acele înscrisuri care urmează să fie folosite de către una din părți ca mijloc de probă.Or, în cauza de față, reclamanta denunță ca și false încheierile care au făcut obiectul plângerii sale. Aceste documente reprezintă însuși obiectul analizei iar nu mijloace de probă propriu - zise de care s-ar folosi vreuna dintre părți.
Va reține, așadar, instanța de apel că invocarea procedurii de denunțare a înscrisului ca fals nu este compatibilă cu natura documentelor la care face referire reclamanta .Încheierile de carte funciară au fost emise în urma solicitărilor reclamantei și au fost comunicate acesteia, ele nereprezentând înscrisuri ,mijloace de probă de care intimatul s-ar folosi în cauză pentru susținerea apărărilor sale.
Și reglementarea alin.1 din art. 304 care arată că -declarația că înscrisul este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii s-ar putea face cel mai târziu la primul termen după folosirea unui înscris folosit în proces de către una dintre părți și s-ar arăta motivele pe care se sprijină- face ca această procedură invocată de către reclamantă să nu fie compatibilă cu stadiul judecății ,respectiv apelul câtă vreme problema falsului nu a fost discutată în cadrul judecății la primă instanță .
Cum motivele de apel față de încheierea din 13.12.2013 falsul comis la emiterea încheierilor de carte funciară, iar instanța de apel reține că nu sunt compatibile disp. art. 307 NCPC în raport de înscrisurile față de care se invocă procedura denunțării înscrisului ca fals și nici în raport cu momentul declanșării acestei proceduri, în temeiul art. 480 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 2188 din data de 13.12.2013 a Judecătoriei D., pe care o va păstra.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulată cererea de apel formulată de reclamanta C. V., cu domiciliul în loc. T. ., reprezentată prin avocat C. E. Mihael, în contradictoriu cu intimatul S. A., cu domiciliul în loc. D., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1503 din data de 27.09.2013 a Judecătoriei D., pe care o păstrează.
Respinge,ca nefondată, cererea de apel formulată de reclamanta C. V. împotriva sentinței civile nr. 2188 din data de 13.12.2013 a Judecătoriei D., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. I. P. C. B.
Aflat în co semnează
Vicepreședinte instanță
Redt.PI
Jud. fond Murarașu I.
Tehnored. BC
4 ex/4.09.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 558/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
