Revendicare imobiliară. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3786/193/2012*
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 554 R
Ședința publică din 23 septembrie 2014
Președinte - A. M.
Judecător - A. C.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea cererii de revizuire formulată de recurentul reclamant P. D. H., în contradictoriu cu intimații pârâți S. G., S. maria, C. P. V., împotriva deciziei nr. 26 R din 14.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. și împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 mai 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul P. D. H., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamantul Pârnău H. depune la dosar precizări, la care atașează declarație dată de numita P. Pachița, act donație încheiat la 15 aprilie 1960 sentința nr. 3938/28.11.1991.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Reclamantul Pârnău H. solicită admiterea cererii de revizuire în sensul de a i se atribui 3525 m.p. teren, iar partea adversă să rămână cu 250 m.p. și casa cumpărată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin decizia civilă nr. 26 R din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant P. D. H. din ., în contradictoriu cu intimații pârâți S. G., S. M., C. P. V., toți din ., împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care a menținut-o.
Se reține că la data de 24 septembrie 2013 pe rolul Tribunalului B. - Secția I civilă a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul P. D. H., împotriva sentinței civile nr. 5535 din 13 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o.
A arătat că în anul 2012 a solicitat Judecătoriei B. radierea din titlul de proprietate nr._ din 1994 emis pe numele lui S. G., care a fost întocmit nelegal de către comisia de fond funciar a comunei Copălău, a suprafeței de 3525 mp din parcela 33/1 . a aparținut tatălui său D. Pârnău ca proprietar al terenului de 1,6 ari și pe care i l-a donat în anul 1960. Că, în acest act se menționează că după moartea ambilor părinți rămâne proprietarul de drept al terenului de 1 ha si 6 ari si în locuința pe care o avea el pe atunci împreună cu prima soție Pârnău Eugenea,care a decedat în anul 1962, iar terenul a fost preluat de CAP și deținut până la desființare. În anul 1968 tatăl său s-a recăsătorit cu Pârnău Pachita din satul Draxini, . si au conviețuit împreună până în anul 1982, mai exact 10.10.1982, când, tatăl lui a decedat, iar după decesul tatălui, Pârnău Pachița i-a acționat în judecată, cerând să aibă drept și la locuința tatălui său și la suprafața de 250 m.p., ca să poată supraviețui, astfel că instanța i-a acordat acest drept prin hotărârea nr. 2616/1998 cu mențiunea ca după decesul ei, recurentul să devină proprietar asupra casei și anexelor cu cei 250 m.p.
Că, în anul 1989 în data de 27.02.1989 Pârnău Pachița a dat în scris la notariatul B. numitei Ciormonuz R. casa, anexele și cei 250 m.p. aferenți casei și că, ulterior, aceasta din urmă a vândut bunurile numiților S. G. și M., prin contractul din anul 1989, cu clauză de întreținere, astfel aceștia din urma au devenit proprietari pe casa si terenul de 250 mp. După toate acestea soții S. nu si-au mai îndeplinit îndatoririle de întreținere față de Pârnău Pachita, iar el, recurentul, cu soția sa, au fost nevoiți să aibă grijă de ea, au învățat-o să strice actul de vânzare-cumpărare, lucru pe care l-a și încercat, dar cererea a fost respinsă. Se arată că în urma decesului, S. G. a rămas proprietar pe casă și pe cei 250 mp și, văzând că terenul este într-un trup în spatele casei cumpărate, a ocupat abuziv 3525 mp pe care i-a deținut încontinuu până a venit comisia și i-a lăsat doar 10 ari din terenul de 3525 mp.
Precizează că, întrucât Comisia i-a întocmit titlu de proprietate părții adverse și că pârâtul S. nu vrea să respecte Hotărârea de expedient, a căutat să ia terenul înapoi, dar S. G. s-a opus, dându-l în judecată pentru tulburare de posesie și cerând si daune. Astfel, instanța din B. prin Hotărârea 4958 din septembrie 1994 a admis acțiunea, recurentul din prezenta cauză a declarat recurs, care a fost respins, hotărârea fiind atacată cu recurs. Susține că pârâtul S. a fost obligat prin decizia 445 din 2 mai 1995 a Curții de Apel Suceava sa-i lase terenul de 2500 mp plus cei 10 ari și sa-i dea teren în schimbul celor 1400 mp primiți de la comisie în . sa-i plătească 4820 lei cheltuieli de judecată din recurs, dar nici Comisia și nici S. G. nu au vrut să țină seama de această decizie, care anulase și titlul de proprietate, iar prin contractul cu nr.2062 din 2000 C. V.V. a devenit proprietar pe cei 3525 mp si pe casa, unde s-a și mutat împreuna cu soția sa A. F..
Se arată că, în urma partajului prin decizia nr. 273 din 5 martie 2013 A. F. a primit atât casa cat și cei 3525 mp de teren pe care i-a scos la vânzare deoarece ea si-a ridicat casă în curtea mamei sale și are unde locui cu copii.
Pentru aceste motive, a cerut anularea hotărârii primei instanțe, admiterea acțiunii și pronunțarea unei decizii prin care să se stabilească dreptul său de proprietate pentru suprafața de 3525 m.p. dobândită prin actul de proprietate, iar A. F. să dețină în continuare casa cu cei 250 m.p. teren cumpărate de la Ciormohuz C..
Solicită, de asemenea, a se radia din titlul de proprietate nr._/1994 suprafața de 3525 m.p., anularea contractului de vânzare-cumpărare 2062, desființarea Hotărârii nr. 1262 și obligarea celor care au deținut terenul nelegal din 1990 și până în prezent la plata sumelor cerute cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații S. G., S. M. și C. V., au solicitat respingerea recursului promovat de Pârnau H. ca fiind nul prin admiterea excepției prevăzute de art.83 alin.3 si art.13 alin.2 C.p.c., în sensul că a semnat recursul fără să fie asistat de avocat și nici nu este licențiat în drept pentru a putea în nume propriu să motiveze cererea de recurs.
Precizează că daca va fi respinsă aceasta excepție, solicită respingerea recursului pe motiv de nelegalitate, că prin cerere recurentul prezintă o enumerare de fapte care nu se încadrează în motivele de nelegalitate și așa cum s-a arătat și la instanța de fond istoricul juridic al suprafeței de teren de 3.500 m.p. în ordine cronologica a transmiterii dreptului de proprietate se prezintă astfel:
In anul 1989, intimații S. G. și M. au cumpărat de la C. C. Culina imobilul compus din casa de locuit și anexe gospodărești situat în . jud. B. prin actul autentic nr.3192/19.06.1989 a Notariatului de Stat B..
Că, având în vedere faptul că terenul aferent construcțiilor se afla în proprietatea Statului, au avut drept de folosință asupra terenului delimitat conform schiței de plan care face parte integrantă din actul de vânzare-cumpărare si schița de plan depuse la dosarul de fond. Că, în anul 1991 au formulat cerere potrivit Legii 18/l991 si după parcurgerea tuturor cailor administrative Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991le-a eliberat titlul de proprietate nr._/07.02.1994 pentru suprafața de 3.500 mp pe amplasamentul satului C., . . intravilan . si titlului de proprietare depuse. Că, pe terenul proprietatea lor au construit legal, obținând autorizație de construcție, un imobil compus din 3 camere si dependințe, iar în anul 2000 S. G. si M. au vândut cumpărătorilor C. V. V. si F. imobilul compus din casa si teren, conform actului notarial autentificat sub nr. 2062/14.03.2000 BNP R. A. B..
Precizează că titlul de proprietate nr._/07.02.1994 emis în favoarea numiților S. G. si M., nu a fost anulat si nici actul de vânzare-cumpărare menționat mai sus nu a fost anulat, si nici nu exista vreo acțiune pe rol care sa aibă ca obiect nulitatea acestora. În susținerea acestei afirmații arată faptul că imobilul compus din casă și teren este înscris pe rolul Primariei Comunei Copălău pe numele cumpărătorilor C. V. V. si F., așa cum rezultă din conținutul adeverinței de rol depuse.
Că, recurentul deși susține că prin Decizia nr.445/02.05.1995 pronunțată de către Curtea de Apel Suceava a fost anulat titlul de proprietate nr. l5286/07.02.1994 emis în favoarea lui S. G. si M. și chiar daca prin aceasta decizie instanța a dispus nulitatea titlului, hotărârea judecătorească rămasa definitivă, executorie și irevocabilă în anul 1995, n-a fost pusă în executare astfel încât titlul nr._/07.02.1994 nu a fost anulat așa cum rezulta din conținutul adeverinței eliberata de Primaria Comunei Copălău, iar referitor la susținerea recurentului că terenul a fost donat de tatăl acestuia, intimații arată că nu poate fi susținută, întrucât donația se face numai prin act autentic și nu prin înscris sub semnătura privată.
Se arată că pârâții S. au formulat noi apărări, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a sumei de 4820 lei, excepția lipsei calității procesuale pasive, calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu fiind transferată numitului C. V. V., în timp ce pârâtul C. P. V. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu argumentul că nu are nicio legătura cu situația litigioasă.
Se arată că la termenul din data de 07.03.2013, pârâții-reclamanți S. au arătat că înțeleg să renunțe la judecata cererii reconvenționale - de acordare a daunelor morale/materiale, în timp ce reclamantul și-a sintetizat pretențiile, astfel: revendicarea suprafeței de 3500 mp înscrisă în TP nr._/1994, anularea Sentinței nr. 1262/1994, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2062/2000, radierea din TP nr._/1994 a suprafețelor de 2500 mp intravilan și 1400 mp extravilan, obligarea pârâților la plata sumei de 4820 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul soluționat în anul 1995, obligarea pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 25.000 lei, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
Reclamantul arată că opune pârâtului C. P. V. doar cererea de despăgubire (întrucât acesta a obținut beneficii de pe terenul în litigiu) și că nu înțelege să cheme în judecată pe cumpărătorul C. V. V..
Față de precizările reclamantului, pârâții C. G. și C. M. au arătat că cererea de anulare a sentinței din 1994 este inadmisibilă, această hotărâre putând fi desființată doar în căile de atac, că modificările/completările aduse acțiunii sunt tardive, că reclamantul nu era proprietar la data tranzacției, titlu având doar pârâtul, că reclamantul nu are calitatea de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare, fiind terț față de acesta, că această cerere este nulă, pentru neintroducerea în cauză a cumpărătorului, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt prescrise, că reclamantul nu are calitate și nici interes de a cere despăgubiri pentru folosința unui teren care nu se află în proprietatea sa.
Se reține că la termenul din data de 18.04.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 4 de cerere (anulare/modificare titlu), iar reclamantul a formulat noi precizări scrise, menținându-și declarația dată în instanță, cu mențiunea că solicită radierea din titlul pârâtului a suprafeței de 3525 mp.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarelor nr. 827/1994 și_/193/2010.
Prin sentința civilă nr. 5535 din 13 mai 2013 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții S. G. și S. M., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. P. V., a admis excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 4 de cerere (parțial), a admis excepțiaprescrierii dreptului material la acțiune, pentru capătul 5 de cerere.
A respins acțiunea principală formulată de reclamantul P. H., în contradictoriu cu pârâții C. P. V., S. G. și S. M., ca incompatibilă cu principiul autorității de lucru judecat ( pct. 4) și, respectiv, ca prescrisă (pct. 5).
A luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți S. G. și S. M..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în dosarul nr. 827/1994 al Judecătoriei B., având drept obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P. H. în contradictoriu cu pârâtul S. G., pentru o suprafață de 60 de ari, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1262/21.02.1994, sentință prin care s-a luat act de tranzacția părților, după cum urmează: pârâtul S. G. urma a primi suprafața de 0,35 ha, teren lângă casă, 10 ari fiind acordați de comisie iar 25 ari - cedați de reclamant; pârâtul s-a obligat a ceda reclamantului o suprafață de 25 ari teren agricol, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor.
Că anterior pronunțării sentinței menționate, pe numele pârâtului S. G. se eliberase TP nr._/07.02.1994, pentru o suprafață de 3525 mp intravilan situată în pc 33/1, iar cu acest teren, pârâtul fusese pus în posesie încă din data de 28.01.1994, moment la care s-a semnat fișa întocmită de reprezentanții Comisiei locale Copălău.
Prima instanță, față de cele menționate, a reținut că la data tranzacției, terenul de 25 ari (+10 ari) „cedat” de reclamant se afla oricum în titlul pârâtului, titlu care nu a suferit modificări ulterior pronunțării hotărârii de expedient. Practic, apreciază instanța, reclamantul Pârnău H. a confirmat astfel valabilitatea titlului părții adverse, titlu care s-a emis pe parcursul judecății acțiunii în revendicare, fără a transfera pârâtului vreun drept propriu.
Că, ulterior tranzacției, pârâții S. G. și S. M. au formulat acțiune în revendicare împotriva reclamantului P. H., pentru suprafața de 3525 mp, acțiune ce a primit o soluție de respingere, prin Decizia nr. 445/02.05.1995 a Curții de Apel Suceava, cu motivarea că de vreme ce tranzacția din 1994 nu a fost respectată de reclamanți (pârâții S. din cauza de față), se justifică acțiunea pârâtului (reclamantul P. H.) de a-și reocupa terenul, pârâții fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în sumă de 4820 lei și că, deși în dispozitivul deciziei apare și mențiunea „s-a anulat Titlul de proprietate nr._/07.02.1994”, în cuprinsul hotărârii în discuție nu există nicio referire la acest act ori la temeiurile de fapt/de drept care au servit soluției de anulare.
Se reține că reclamantul P. H. a înțeles să acționeze în același sens, respectiv să solicite anularea titlului pârâtului S. G., acțiunea acestuia fiind respinsă prin Sentința nr. 6924/29.09.2000, reclamantul reiterând cererea de anulare a TP nr._/1994, în dosarul nr._/193/2009, devenit în rejudecare nr._/193/2013, că acesta a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 807R/29.10.2012 a Tribunalului B., instanța de control apreciind că, astfel cum a reținut prima instanță, există autoritate de lucru judecat în privința cererii de radiere a suprafeței de 3500 mp din PC 33/1 intravilan, prin raportare la Sentința nr. 6924/29.09.2000.
Prima instanță a constatat drept neîntemeiate și a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților din cauză.
Instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru capătul 5 de cerere (obligarea pârâților S. la plata cheltuielilor de judecată din dosarul Curții de Apel Suceava), reținând că deși obținerea unui nou titlu este admisibilă în principiu, în situația prescrierii dreptului la executare silită, această posibilitate apare condiționată de situarea creditorului în termenul de prescripție al dreptului la acțiune, dreptul reclamantului de a recupera cheltuielile de judecată din dosarul din 1995 al Curții de Apel Suceava, drept de creanță, fiind prescris în termen de 3 ani de la avansarea acelor cheltuieli, respectiv în anul 1998.
Mai reține prima instanță că, în primul rând, în cauză se solicită anularea Sentinței nr. 1262/1994 (în fapt, a tranzacției consfințite prin această hotărâre) cu argumentul că pârâtul S. G. nu și-a respectat partea de obligație. A apreciat instanța că, în speță, nu sunt date motive pentru aplicarea sancțiunii în concret solicitate și că ceea ce se urmărește este, în realitate, o rezoluțiune a convenției din 1994, rezoluțiune care nu a fost expres cerută și care, oricum, apare neîntemeiată. Că, potrivit tranzacției contestate, pârâtul S. s-a obligat să cedeze reclamantului o suprafață de 25 ari arabil, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor, însă reclamantul nu a făcut dovada unei astfel de înțelegeri ulterioare și, respectiv, a unui anume amplasament pe care pârâtul s-a obligat a i-l remite. Față de caracterul nedeterminat al obligației asumate în 1994, față de absența unei convenții completatoare subsecvente, față de existența titlului de proprietate invocat și față de înseși susținerile petentului, prima instanță a constatat că este ținută să constate că în speță nu este posibil a se aprecia că pârâtul și-a încălcat îndatoririle și că, astfel, sunt îndeplinite condițiile desființării tranzacției.
S-a mai avut în vedere, că aprecierile contrare ale curții de apel nu au invalidat tranzacția încheiată între părți și că, pe de altă parte, ele s-au întemeiat pe situația de fapt valabilă în anul 1995, respectiv anterior emiterii titlului de proprietate pentru reclamant (1999). Nici împrejurarea că acest titlu este unul comun nu impune reconsiderarea poziției instanței, reclamantul având posibilitatea să-și probeze calitatea de proprietar exclusiv în cadrul unei acțiuni de partaj/de anulare titlu.
A reținut judecătoria, în continuare, că cererile de anulare titlu (pentru extravilan, în compensația a 10 ari intravilan), anulare contract, revendicare și despăgubiri, se subsumează pretenției de desființare a tranzacției. Or, cât timp această din urmă pretenție a fost apreciată drept nefondată, în cauză nu se justifică o soluție diferită pentru pretențiile subsecvente, iar că, de vreme ce terenul în litigiu (3525 mp în pc 33/1) rămâne în proprietatea pârâților, potrivit voinței inițiale a părților, nu există temeiuri pentru radierea sa din titlu, pentru desființarea actului de vânzare încheiat în baza acestui titlu (această cerere apare și inadmisibilă, dată fiind nechemarea în judecată a ambelor părți contractante), pentru cedarea folosinței terenului (care folosință nu mai este exercitată, de către pârâții S., din anul 2000) și, respectiv, pentru acordarea de despăgubiri. În privința terenului în suprafață de 1400 mp extravilan, se arată că de vreme ce pârâtul a primit de la reclamant doar 25 de ari și s-a obligat a ceda o suprafață egală, iar nu 35 ari, în cauză nu s-ar justifica radierea din titlu a 25 de ari în intravilan și a încă 14 ari în extravilan. În cele din urmă, se observă că de vreme ce reclamantul nu este îndreptățit la suprafața de 3525 mp, în cauză nu interesează cine și în ce temei a exercitat dreptul de folosință asupra acesteia.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, prima instanță a luat act de renunțarea pârâților-reclamanți la judecata cererii reconvenționale.
Se reține că împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul P. D. H..
Tribunalul constată, în primul rând, că nu este nul recursul formulat de petentul P. H., că acesta nu a făcut încadrarea motivelor în prev. art. 304 din Vechiul Cod de procedură civilă dar acest fapt nu poate conduce la nulitatea recursului, întrucât Tribunalul reține că motivele expuse pot fi încadrate în prev. art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă și respectiv art. 304 indice 1 la care s-a făcut referire mai sus.
Tribunalul a reținut că, așa cum corect a arătat și prima instanță, prin sentința civilă nr. 1262 din 21 februarie 1994, P. Haralabie a fost de acord cu încheierea unei tranzacții care a făcut obiectul dispozitivului respectivei sentințe. Astfel, acesta a fost de acord cu efectuarea unui schimb de teren în sensul că pe lângă cei 1000 m.p. pe care i-a primit numitul S. G. căsătorit cu S. M. în procedura de constituire a dreptului de proprietate a fost de acord să-i încredințeze acestuia încă o suprafață de 2500 m.p. aflată în prelungirea celei pentru care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate, în respectiva tranzacție S. G. și S. M. obligându-se să transfere la rândul lor dreptul de proprietate cu privire la o suprafață echivalentă de 2500 m.p. dar aflată pe un alt amplasament, că litigiul prezent cât și litigiile anterioare au privit împrejurarea că S. G. și M. nu au pus la dispoziția recurentului P. H. acea suprafață de 2500 m.p. Arată tribunalul, în primul rând, în legătură cu acea tranzacție, că era în sarcina părților, deci inclusiv a numitului P. H. obligația de a stabili în mod concret ce suprafață de teren urmează să primească în schimbul celei aflate în prelungirea suprafeței de 1000 m.p. constituită ca teren aferent casei de locuit a pârâților S. și să consemneze în respectiva tranzacție și data la care urmează a fi efectuat acel schimb.
În al doilea rând, stabilește tribunalul că dacă P. H. a constatat că pârâții S. G. și M. nu-și îndeplinesc obligația stabilită prin tranzacția încheiată pentru a fi stins litigiul din dosarul 827/1994, avea posibilitatea să se adreseze în instanță cu o acțiune în interiorul unui termen rezonabil calculat de la momentul consemnării tranzacției în dispozitivul sentinței civile.
Se mai reține că din studiul titlului nr._/28.05.1999 emis pe numele mai multor persoane, inclusiv a pârâtului, rezultă că, totuși, recurentul a primit o suprafață de teren echivalentă de 3498 mp în . aspect care conduce la concluzia că tranzacția din dosarul 827/1994 a fost finalizată, iar faptul că recurentul este nemulțumit de amplasarea acestei suprafețe nu poate conduce la anularea tranzacției judiciare, că înscrisul denumit de părți donație încheiat în 1960 nu mai poate constitui temei al dreptului de proprietate, întrucât ulterior persoana care s-a considerat proprietară a suprafeței de teren, respectiv P. H., a înțeles să încheie o tranzacție judiciară fiind de acord cu transferul dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de 2500 m.p. Se mai reține că în copia deciziei civile nr. 445/1995 în dispozitiv există o mențiune, respectiv „S-a anulat titlul de proprietate nr._/07.02.1994”, însă cercetând această copie, Tribunalul observă că această mențiune este efectuată cu litere în alt format decât cel consemnat în întreaga decizie menționată. Pe de altă parte, din considerentele acestei decizii, nu rezultă că instanța de recurs din cadrul Curții de Apel Suceava ar fi dispus anularea titlului de proprietate nr._ din 7.02.1994. Ca urmare, se reține că această mențiune privind anularea titlului de proprietate a fost efectuată ulterior pe exemplarul care a fost eliberat de către instanța de recurs și nu poate produce consecințe juridice.
În ceea ce privește titlul de proprietate din 1994, în mod corect prima instanță a reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la solicitarea privind radierea suprafeței de 2500 m.p. din intravilan și 1400 m.p. din extravilan, întrucât aceeași cerere a fost formulată atât în dosarul nr. 4526/2000 fiind pronunțată sentința 6524/29.09.2000, cât și în ds._/193/2009 în care a fost pronunțată decizia 807/R/29.10.2012.
Se arată că, întrucât în ds._ Pârnău H. a formulat din nou o cerere de excludere a suprafeței de 2500 m.p. din titlu de proprietate_/1994 în contradictoriu cu aceiași pârâți, rezultă că este dată excepția autorității de lucru judecat, reglementată de art. 1201 din Vechiul Cod civil..
Tribunalul mai reține că recurentul a admis faptul că numita P. Pachița a obținut în 1982 în baza unei hotărâri judecătorești dreptul de proprietate cu privire la locuința și anexele la casa bătrânească cât și posibilitatea de a folosi suprafața de 2500 m.p.( hotărârea nr. 2516/1988) și că în aceste condiții, comisia locală de fond funciar în temeiul art. 34 a constituit moștenitorilor lui P. Pachița dreptul de proprietate cu privire la terenul aferent casei de locuit în suprafață de 1000 m.p., iar împrejurarea că numitul P. H. are dreptul la 2,13 ha pe raza comunei Bălușeni, nu poate fi opusă pârâților din prezenta cauză, întrucât modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate este supusă reglementărilor Legii nr. 18/1991, raportul de drept administrativ încheindu-se între persoana interesată și comisiile locale și respectiv județene de fond funciar.
Că, o instanță ar putea să dispună desființarea sentinței civile 1262/1994 doar atunci când ar constata că tranzacția încheiată de către părți este nulă pentru motive preexistente sau cel puțin concomitente încheierii actului, însă în speța de față P. H. nu invocă asemenea motive de nulitate, ci arată că partea cu care a înțeles să tranzacționeze nu a dorit să-și îndeplinească obligațiile stabilite. Reține tribunalul că aceste chestiuni țin însă de neexecutarea tranzacției judiciare și nu de nulitatea acestui act, iar o parte nu poate să solicite anularea unei tranzacții judiciare pentru simplul motiv că partea adversă nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile, aceasta având la dispoziție alte mijloace juridice în vederea obligării părții adverse la respectarea actului încheiat.
Că în lipsa unui titlu de proprietate eliberat în procedura Legii nr. 18/1991 Tribunalul nu poate reține susținerile recurentului, cum că alte persoane i-au ținut abuziv o suprafață de 3525 m.p. începând cu anul 1990.
S-a reținut, de asemenea, că obligația de plată a taxei judiciare de timbru trebuie îndeplinită de orice persoană se adresează instanței independent de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză. În consecință, împrejurarea că o parte din capetele de cerere formulate de P. H. au fost respinse ca prescrise, nu poate conduce la scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
Se mai reține în finalul cererii de recurs că Pârnău H. a solicitat ca în dosar să fie citate toate persoanele care începând cu anul 1990 au ținut terenul în suprafață de 3525 m.p., însă tribunalul arată că potrivit art. 316,294 din vechiul Cod de procedură civilă în recurs nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit de părți în primă instanță. Reclamantul a înțeles să formuleze acțiunea inițială în contradictoriu cu pârâții C. V., S. G. și S. M., că acestea sunt persoane care figurează ca părți în ds._, întrucât o extindere a cadrului procedural este ilegală în calea de atac a recursului, motive pentru care respinge recursul declarat de P. H..
Împotriva acestei decizii formulează cerere de revizuire, reclamantul P. H. îndreptată către Curtea de Apel Suceava, instanță care prin decizia civilă nr. 216/06.05.2014 declină competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului B. în considerarea dispozițiilor art. 323 al. 1 Cod procedură civilă.
Învestit cu soluționarea cererii, tribunalul reține că petentul P. H. solicită atât revizuirea deciziei nr. 26 R/2014 a Tribunalului B., cât și a sentinței civile nr. 5535/2013 a Judecătoriei B., evocând din nou aspecte legate de contextul cauzei și situația de fapt în considerarea căreia a promovat acțiunea finalizată cu pronunțarea celor două hotărâri pe care le contestă.
Arată că terenul în litigiu de 3525 mp a fost donat reclamantului – revizuent de către tatăl său P. D. încă din anul 1960, iar în prezent este deținut de persoane care nu au nici un fel de îndreptățire față de acesta. Revizuentul mai cere și anularea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate în legătură cu acest teren.
Examinând cererile de revizuire, tribunalul reține că cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 26 R/2014 a Tribunalului B. este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă vechi, potrivit cu care revizuirea are ca obiect sentințe rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. În acest sens, tribunalul reține că evocarea fondului în recurs presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, ceea ce înseamnă că atunci când se menține situația de fapt și se respinge calea de atac formulată, nu se evocă fondul, revizuirea fiind inadmisibilă.
În speță, se observă faptul că, instanța de control, respingând recursul declarat de parte, nu a modificat situația de fapt reținută, ci a răspuns doar criticilor formulate, așa încât nefiind evocat fondul, tribunalul se află în situația prevăzută de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă vechi și va respinge, ca inadmisibilă, prezenta revizuire îndreptată împotriva deciziei tribunalului.
Cât privește cererea de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr. 5535/13.05.2013, tribunalul reține că, competența din punct de vedere material a soluționa o astfel de cerere este Judecătoria B., instanța care, de altfel, a evocat fondul cauzei cu privire la acțiunea ce a făcut obiectul judecății, motiv pentru care va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare către Judecătoria B. în ce privește revizuirea sentinței civile nr. 5535/2013 a Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul P. H., domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu intimații pârâți S. G., S. M., C. P. V., toți cu domiciliul în ., județul B. împotriva deciziei civile nr. 26 R din 14.01.2014 a Tribunalului B., pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire îndreptată împotriva sentinței civile nr. 5535/2013 a Judecătoriei B. către Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 septembrie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. B. G., A. C. A. E.
Red. AC- 13.10.2014/Tehn. CR – 15.10.2014/6 ex
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
