Sechestru asigurător. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 14594/193/2012
Dosar nr._ Sechestru asigurator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 571 R
Ședința publică din 30 septembrie 2014
Președinte - A. M.
Judecător - D. M.
Judecător - B. G.
Grefier - A. E.
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta Găgălniceanu I.-M., în contradictoriu cu intimatul C. G., împotriva sentinței civile nr. 9176 din 30 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 23 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea recurentei, de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.09.2012 sub nr._, reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta G. I. – M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 40 000 euro, adică 178.000 lei pe care i-a împrumutat-o pârâtei și aceasta refuză să o restituie precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 04.02.2013, reclamantul a formulat cerere de înființare a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale pârâtei debitoare până la concurența sumei de 20.000 euro, reprezentând echivalentul a 89.000 lei la data introducerii cererii, precum și plata cheltuielilor de judecată. Prin Încheierea din data de 12.03.2013 – fila 40, instanța a respins cererea de înființare sechestru asigurător.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 22.04.2010 la rugămintea pârâtei, a împrumutat acesteia suma de 40.000 euro, urmând ca aceasta să-i restituie împrumutul la data de 30.09.2010.
A mai menționat că, a fost întocmit înscrisul „Declarație de împrumut” semnat de pârâta debitoare, înscris redactat de martora B. A., la rugămințile debitoarei și a precizat că la data de 30.09.2010, când debitoarea trebuia să-i restituie banii, aceasta a spus că nu are de unde, că are multe datorii și a invocat criza economică.
A mai arătat reclamantul că ulterior a aflat că pârâta datorează sume considerabile de bani la diverse persoane, astfel că a la data de 14.09.2012 a promovat prezenta acțiune.
La data de 27.09.2012, reclamantul și –a precizat cererea, menționând că după introducerea acțiunii de restituire împrumut, pârâta i-a achitat suma de 20 000 euro, motiv pentru care reclamantul și-a restrâns cuantumul pretențiilor la suma de 20 000 euro – (fila 41dosar fond).
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare, deși a solicitat dosarul la studiu – fila 15 și a invocat excepția netimbrării cererii la data de 24.05.2013 – fila 51, excepție ce a fost respinsă ca urmare a complinirii timbrajului de către reclamant.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant, interogatoriul pârâtei, care nu a putut fi administrat în lipsa pârâtei. Reclamantul a solicitat proba testimonială cu martorii B. A. și B. Brăduțu P., care au fost audiați în instanță.
Prin sentința civilă nr. 9176 din 30.09.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta G. I. – M., și a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 20.000 euro în echivalent lei la data plății efective, reprezentând împrumut nerestituit, precum și să achite reclamantului suma de 5.396 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 22.04.2010, între pârâtă, în calitate de beneficiar, și reclamant, în calitate de împrumutător, a intervenit o convenție de împrumut având ca obiect suma de 40.000 Euro, convenție transpusă într-un înscris olograf, intitulat „Declarație împrumut”. Astfel, prin acest act – fila 3, pârâta a confirmat încasarea sumei de 40.000 Euro, obligându-se totodată la restituirea acesteia la data de 30.09.2010. Potrivit precizărilor reclamantului de restrângere a cuantumului pretențiilor la suma de 20.000 Euro – fila 41, pârâta a restituit reclamantului suma de 20.000 Euro, rămânând un rest de plată de 20.000 Euro.
A mai reținut prima instanță că în cauză nu s-au administrat probe potrivnice susținerilor reclamantului, probe care să ateste eventual inexistența convențiilor, achitarea debitului sau nerespectarea dispozițiilor art. 1180 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor Vechiului Cod civil, aplicabil în speță, respectiv art. 1584 C.civ, împrumutatul este dator a restitui lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate, și la timpul stipulat, în timp ce în baza art. 1073 din același cod – reglementând de manieră generală răspunderea contractuală – creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că dovada contractului de împrumut se face în condițiile art. 1191 și următoarele din Codul civil și presupune probațiunea acordului de voință, cât și a remiterii sumei de bani, aspecte dovedite de reclamant cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză și că, acesta a prezentat înscris doveditor al convenției încheiate cu pârâta, din care rezultă voința și consimțământul acesteia de a fi împrumutată.
Totodată, prima instanță a constatat că înscrisul sub semnătură privată, reprezentând contract de împrumut, a fost semnat de către pârâtă și că înscrisurile depuse îndeplinesc toate condițiile de valabilitate prevăzute de art. 1180 C.civ., pentru a dovedi existența împrumutului de consumație, iar pârâta nu a făcut dovada restituirii integrale a sumei împrumutate.
În concluzie, raportat la circumstanțele de fapt ale speței, a reținut prima instanță că încheierea contractului ce face obiectul cererii s-a făcut cu respectarea condițiilor generale și speciale cerute de lege pentru valabilitate și nu subzistă motive de nulitate absolută care să sancționeze actul juridic în litigiu, precum și faptul că pârâta nu s-a prezentat pentru a se administra proba cu interogatoriul, propusă de reclamantă și încuviințată de instanță, precum și faptul că nu a probat în nici un fel că nu ar fi încasat suma din acest contract de împrumut.
Față de situația de fapt și de drept prezentată, prima instanță a apreciat că acțiunea precizată a reclamantului este întemeiată, și –a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 20.000 Euro în echivalent lei la data plății efective, reprezentând sumă împrumutată și nerestituită.
De asemenea, potrivit art. 274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, în sumă totală de 5.396 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 9176 din data de 30.09.2013, a declarat recurs recurenta - pârâtă G. I.-M., întemeiat pe disp. art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – pârâtă arată că nu mai are nicio datorie față de intimatul - reclamant, C. G., debitul față de acesta fiind achitat în integralitate și că sumele datorate i –au fost achitate intimatului – reclamant, dar fără ca acesta să – i restituie înscrisurile pe care le întocmise în legătură cu dobânda pe care aceasta o datora, intimatul – reclamant afirmând că nu găsește înscrisul întocmit la momentul acordării împrumutului, și având încredere în acesta, a sperat că îi va restitui înscrisul la o dată ulterioară. Că, ulterior reclamantul s –a folosit de aceste înscrisuri cu scopul de a introduce acțiune în instanță, prin care i –a solicitat ca recurenta să - i achite în integralitate debitul datorat.
De asemenea, recurenta – pârâtă a mai arătat că a fost plecată în Italia și s –a găsit în imposibilitate de a se întoarce în țară, motiv pentru care nu a putut să formuleze apărări în cauză și consideră că instanța de fond nu a respectat principiul egalității între părți, nepropunând probe și martori în dovedirea situației de fapt expuse, context în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței, și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta – pârâtă și – a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul – reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Intimatul – reclamant a arătat în motivare că, recurenta obține venituri substanțiale prin închirierea Pensiunii „Imperia” (proprietatea acesteia), către Întreprinderea Individuală S. C. A., cu sediul in Drislea, județul B., CUI_, NR.Reg.. și că motivele invocate nu au nici o legătură cu realitatea și cu hotărârea atacată. Mai mult, motivele de recurs nu sunt semnate de G. I. M., punând la dispoziția instanței o . înscrisuri din care rezultă cu certitudine că o altă persoană a semnat recursul, respectiv una dintre surorile acesteia, grefiere la Tribunalul B..
În continuarea motivării, intimatul – reclamant a mai arătat că nu i –a pretins recurentei niciodată dobândă, că sunt rude prin alianță și o cunoaște de copil și a fost rugat de către aceasta să o ajute pentru a finaliza lucrările la Pensiunea „Imperia”, pentru ca ulterior inaugurării pensiunii, recurenta - pârâtă să – i restituie banii împrumutați, obligație pe care nu și –a mai achitat – o.
În legătură cu motivele de recurs potrivit cărora, recurenta nu și-a putut face apărări întrucât a fost plecată în Italia și nu și-a putut formula probe și propune martori, arată că nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar, deoarece a fost legal citată, dar nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare, nu și-a propus probe în apărare, nu s-a prezentat la interogatoriu, cu toate ca a solicitat dosarul la studiu în arhiva Judecătoriei B. (fila 15 ds. fond) și de asemenea, a fost prezentă în instanță la termenul din 24.05.2013 când a invocat excepții.
A mai arătat intimatul că, în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, martori, acțiunea fiind dovedită și întemeiată, motiv pentru care acesta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
La data de 22.04.2010 între pârâtă și reclamant a intervenit o convenție de împrumut având ca obiect suma de 40.000 de euro, consemnată într –un înscris, intitulat „Declarație de împrumut”, pârâta obligându –se la restituirea sumei împrumutate la data de 30.09.2010.
Ulterior, reclamantul – intimat și –a restrâns cuantumul pretențiilor la suma de 20.000 euro, susținând că pârâta – reclamantă i –a achitat suma de 20.000 euro, rămânând un rest de plată de 20.000 de euro.
Împrumutul a fost probat cu înscrisuri, cu declarațiile martorilor B. A. și B. Brăduțu P., recurenta – pârâtă neprezentându –se la prima instanță pentru a răspunde la interogatoriu și a - și administra probe în apărare cu toate că a fost în mod legal citată și a cunoscut despre derularea procesului.
Prin urmare, motivele de recurs referitoare la faptul că sumele de bani împrumutate au fost în totalitate restituite și că în fapt reclamantul se folosește de niște înscrisuri pe care le –a întocmit pentru dobânda datorată nu pot fi primite întrucât este de domeniul evidenței că în situația în care cu ocazia împrumutului părțile au știut și au consemnat acest aspect într – un înscris, în situația similară, respectiv cea a restituirii sumelor împrumutate în totalitate, pârâta – recurentă s –ar fi îngrijit să obțină un înscris doveditor și eliberator de datoria contractată. Or, în afară de susținerile recurentei – pârâte din cererea de recurs în cauză, nu există nici un alt fel de dovezi care să conducă la convingerea instanței că împrumutul existent între părți a încetat prin restituirea în totalitate a sumei împrumutate.
Referitor la celelalte motive de recurs, în care se arată că pârâta – recurentă a fost plecată din țară, și nu a avut posibilitatea de a se apăra, instanța de control judiciar de asemenea, va constata că nu sunt întemeiate, întrucât aceasta a fost legal citată, la data de 01.10.2012, s –a prezentat la Judecătoria B. și a solicitat dosarul la studiu și prin urmare trebuia să dea dovadă de diligență și să – și administreze în fața instanței de fond toate probele necesare pentru a dovedi o situație contrară celei invocate și susținute de către reclamantul – intimat.
Ca atare, față de cele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă G. I. – M. împotriva sentinței civile nr. 9176/30.09.2013 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta G. I. M. domiciliată în mun. B., .. 76, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 9176/30.09.2013 dată de Judecătoria B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul C. G. domiciliat în mun. B., .. 2, jud. B.,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. D. M., B. G. A. E.
Redactat jud. A.M/28.11.2014
Jud. A. A.
Tehnoredactat F.A-M/28.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 284/2014. Tribunalul... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul... → |
|---|
