Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 64/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 15467/193/2012
Dosar nr._ îmbogățire fără justă cauză
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 64 R
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014.
Instanța compusă din:
Președinte - G. B.
Judecător – D. A.
Judecător – I. H.
Grefier – C. B.
La ordine judecarea cererilor de recurs formulate de către recurenta –reclamantă Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, în contradictoriu cu intimatul –pârât T. G. cu domiciliul în loc.B.,., . împotriva sentinței civile nr. 9443 din data de 8.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., județul B., în dosar nr._, având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.09.2012 sub nr._, reclamanta Agenția D. Statului a solicitat obligarea pârâtului Tăbărzan G., la plata sumei de 325,93 lei, reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 3,49 ha teren arabil, exploatată fără acordul reclamantei și fără a deține titlu valabil încheiat în perioada 01.10.2012 - 31.12.2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea nr. 268/2001 are printre atribuții exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, precum și gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este și administrează terenurile u destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului, aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic.
A mai arătat reclamanta că a preluat în patrimoniu suprafața de teren cu destinație agricolă de la ., județul B., în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 198/1999 și ale Legii nr. 268/2001 și că pârâtul a exploatat suprafața de teren fără acordul agenției și fără a deține un contract, dovada exploatării suprafeței de 3,49 ha pășune fiind procesul verbal încheiat la data de 01.07.2011.
A mai menționat reclamanta că sunt îndeplinite condițiile juridice ale acțiunii de îmbogățire fără just cauză, întrucât pârâtul a exploatat terenul ADS în mod gratuit, fapt ce a determinat mărirea patrimoniului acestuia în detrimentul patrimoniului ADS cu suma pe care ar fi trebuit să o plătească ca preț al exploatării terenului, diminuându-se astfel veniturile datorate bugetului de stat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.112-114 Cod procedură civilă, OUG nr.198/1999, Legea nr.268/2001, dispozițiile Codului civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 19-3145-67 ds).
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 9443/8.10.2013 Judecătoria B. a respins acțiunea civilă, formulată de reclamata AGENȚIA D. STATULUI în contradictoriu cu pârâtul TĂBĂRZAN G.,, având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
În fapt, prin procesul verbal din data de 07 iunie 2011 Agenția D. Statului – Reprezentanța Teritorială B. a constatat că pe teritoriul comunei, pârâtul a exploatat suprafața de 3,49 ha categoria de folosință arabil în p.c. 645/1, parcelă cadastrală aflată în administrarea A.D.S. ( ., județul B.), situată pe teritoriul comunei Unțeni, jud.B., din martie 2011 până în octombrie 2011.
De asemenea a mai evocat judecat de fond în continuare că în doctrină și jurisprudență, îmbogățirea fără justă cauză, este calificată ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză, din acest fapt născându-se obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuări.
Totuși, pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic obligațional și pe cale de consecință acțiunea de restituire să fie admisibilă trebuie îndeplinite o . condiții și anume: să existe o îmbogățire a pârâtului care constă în mărirea patrimoniului acestuia prin dobândirea unui bun sau a unei creanțe, facerea unei plantații sau executarea unei lucrări: rezultând deci că elementul material al acțiunii în restituire are în vedere situația în care s-a creat un dezechilibru economic între cele două patrimonii; și să existe o însărăcire a reclamantului, prin micșorarea patrimoniului acestuia, această micșorare constând în diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau în efectuarea unor cheltuieli care nu au fost restituite, micșorarea putând avea ca obiect ca și îmbogățire, fie creșterea pasivului fie diminuarea activului.
A mai reținut, de asemenea, instanța ca și condiții ale îmbogățirii fără justă cauză: îmbogățirea și însărăcirea să fie lipsite de o cauza justă, adică de un temei juridic care să le justifice, și să nu existe alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Însă a arătat, instanța că nu poate reține ca fiind o probă în înțelesul legii procedurale civile, constatarea făcută de angajatul reclamantei (fila 15 ds) la data de 07.07.2011 care calculează revedența pentru suprafața de 3,49 ha teren și simpla susținere a reclamantei că pârâtul ar fi ocupat abuziv această suprafață de teren, existând doar o constatare făcută exclusiv de către reprezentantul reclamantei care este parte interesată în cauză și în lipsa pârâtului, nefiind administrate probe pertinente nici cu privire la cuantumul prejudiciului indicat și modul de calcul.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta Agenția D. Statului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că procesul verbal de constatare încheiat în data de 7.06.2010 în baza Ordinului comun al Ministerului Agriculturii alimentației și Pădurilor al Ministerului Administrației și Internelor privind identificarea terenurilor cu destinație agricolă ocupate abuziv, aflate în administrarea ADS face dovada exercitării de către Agenția D. Statului prerogativelor dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,49 ha, ce s-au aflat în administrarea . situat pe teritoriul comunei Unțeni, jud. B., acesta fiind semnat de către comisia constituită de reprezentanții Instituției Prefectului județului B., Inspectoratul Județean de Poliție B., Direcției pentru agricultură și dezvoltare Rurală B. și reprezentantul reclamantei din județul B..
Prin urmare, a arătat în finalul petiției sale recurenta că reprezentanți a patru instituții publice din județul Satu M. certifică faptul că subscrisa deține în patrimoniul său terenul exploatat fără titlu de către intimat, însă că pentru instanța de fond acest fapt nu a avut nici o semnificație, deși semnatarii procesului verbal sunt reprezentanții însărcinați prin ordin al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și ai Ministerului Administrației și Internelor cu identificarea suprafețelor din patrimoniul ADS, ocupate abuziv, nu se afla și intimatul din cauză.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond că la dosar nu ar exista probe din care să rezulte cuantumul prejudiciului și cum s-a ajuns la acest calcul, recurenta a arătat că la dosar au fost depuse fișe de calculare care atestă cu exactitate modul în care au fost calculate sumele de bani datorate.
De asemenea, s-a arătat că un alt motiv de netemeinicie a hotărârii instanței de fond îl reprezintă faptul că în data de 27.05.2013 reclamanta a formulat o cerere de întregire a câtimii acțiunii prin care a modificat sumele cerute în acțiunea principală, dat nu au fost observate de instanță.
Recursul declarat este nefundat, pentru cele ce se vor arătat, în continuare.
Prin cererea completată pe parcursul judecării cauzei, reclamanta Agenția D. Statului a solicitat obligarea pârâtului Tăbărzan G., la plata contravalorii folosinței suprafeței de 3,49 ha teren agricol proprietatea statului ce s-a aflat în exploatarea ., jud. B. de la data de 1.04.2012 până la data de 31.12.2012 respectiv a sumelor de 269,61 lei (1.04._12, 315,30 lei (1.07.2012-2.10.2012) și respectiv 325,93 lei (1.10._12).
În dovedirea pretențiilor s-a depus la dosar procesul verbal de constatare încheiat la 7.06.2011 în care se consemnează că o comisie formată din reprezentanții Prefectului B., ADS B., IPJ B. și DADR B. a constatat în urma deplasării pe raza comunei Unțeni, jud. B. că pârâtul T. G. a exploatat abuziv o suprafață de 3,49 ha teren categoria arabil situat în p.c. 645/1 aflat în administrarea ADS (.) situat pe teritoriul comunei Unțeni, jud. B..
Prin urmare este vorba de un înscris sub semnătură privată nesemnat de partea căreia i se opune ori cât privește forța probantă a unui astfel de înscris, Tribunalul B. arată faptul că acesta nu este valabil ca „instrument” de probă, operațiunea juridică sau situația pe care o constată rămânând însă valabilă și putând fi dovedită prin orice mijloc de probă, ca de exemplu recunoașterea sau proba testimonială.
Un astfel de înscris nesemnat ar putea constitui un început de dovadă scrisă, numai împotriva părții care l-a scris, dar nici această situație nu este dată în speță, simpla înscriere de către reclamantă a numelui pârâtului ca autor a faptei ilicite de ocupare a terenului a cărui proprietară este nu poate constituit o dovadă cu privire la persoana făptașului.
În orice caz nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să administreze proba testimonială cu care să dovedească faptul imputat și respectiv identitatea persoanei culpabile, nici unei persoane nefiindu-i permis ca în dovedirea pretențiilor să aducă ca probe în instanță propriile constatări care pot oricând consemna situația de fapt dorită.
Fără dovezi, este irelevant pentru Tribunalul B. ce nume s-a înscris în actul constatator, acesta putând fi al oricărei persoane în dreptul procesual nimeni nu este crezut pe cuvânt și de altfel cei patru reprezentanți au putut constata la fața locului doar situația terenului arat, însămânțat, cu culturi, nicidecum autorul lucrărilor deja efectuate, încât în raport de aspectele relatate rămâne de prisos a cerceta dacă prejudiciul a fost stabilit corect cum s-a susținut în petiția de recurs fără temei, încât Tribunalul B. pentru cele evocate în precedent va respinge recursul și va păstra sentința atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prev. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția D. Statului, cu sediul în București, .. 43, împotriva sentinței civile nr. 9443/8.10.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține, în contradictoriu cu intimatul –pârât T. G. cu domiciliul în loc.B.,., ., jud. B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G. B. D. A. I. H. C. B.
Redt.AD/23.05.2014
Jud. fond H. F.
Tehnored. BC
2 ex/26.05. 2014
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 87/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 113/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
