Uzucapiune. Decizia nr. 654/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 3203/40/2014
Dosar nr._ revizuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.- SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 30 octombrie 2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: H. I.
JUDECĂTOR: T. N.
JUDECĂTOR: A. D.
Grefier – C. R.
DECIZIA NR. 654 R
La ordine pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții-pârâți P. L. și P. T., ambii domiciliați în București, Șoseaua P. nr. 335, ., ., sector 2. în contradictoriu cu intimații P. I., domiciliată în ., județul B. și C. C., domiciliată în ., județul B. împotriva deciziei civile nr. 472/25.06.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 16 octombrie 2014, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru depunerea de concluzii scrise de către revizuienți, s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014, apoi pentru astăzi 30 octombrie 2014, când
TRIBUNALUL:
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința civilă nr.1349/14.02.2014, Judecătoria B. a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâții C. C., P. L. și P. T., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate și anulare parțială certificat de moștenitor.
Prin decizia nr.472R/25.06.2014, Tribunalul B.:
- a admis recursurile declarate de recurentele P. I. și C. C., în contradictoriu cu pârâții intimați P. L. și P. T., împotriva sentinței civile 1349/14.02.2014 a Judecătoriei B.;
- a admis acțiunea având ca obiect constatare drept de proprietate prin uzucapiune și constatare nulitate absolută parțială certificat moștenitor, formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâții P. D. (decedată în cursul judecății, judecata fiind continuată de moștenitorii C. C., P. I., P. T. și P. L.), C. C., P. L. și P. T.;
- a admis cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 200 din 23.08.2011 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați „R. A. - A.-M. V.”;
- a constatat că reclamanta P. I. a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp teren intravilan înscris în TP_/7.07.2002 în pc 208, situat în satul Brehuiești, . identificat în schița nr. 12 a raportului de expertiză (fila 141 dosar fond inițial ) întocmit de expertul D. F. care face parte integrantă din prezenta decizie delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și asupra casei de locuit cu două camere și sală acoperită cu carton și a grajdului cu două camere, verandă acoperit cu azbest, construcții situate pe terenul susmenționat;
- a exclus din masa succesorală rămasă după defuncta P. D. suprafața de 2000 mp teren intravilan din pc 208 menționat la litera b – bunuri imobile pct. 1 din certificatul de moștenitor nr. 200 din 23.08.2011;
- a obligat intimații P. T. și P. L. să plătească recurentei P. I. suma de 2038,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut ,, în ce privește acțiunea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată că este corect formulată de una din descendentele lui P. D., împotriva celorlalți 3 descendenți, pentru întreaga suprafață de teren intravilan de 2000 m.p., ce a aparținut acestui autor și nu numai pentru 800 m.p., cât s-a înscris în masa succesorală a acestuia.
Independent de manifestarea de voință care a fost exprimată cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor după autorul tată, care se poate prezuma cu ușurință că a fost simulată, de vreme ce singurul acceptant al moștenirii nu a intrat în posesia ei și nu a dispus în nici un fel de aceasta, reclamanta a probat că ea personal a posedat imobilele, le-a întreținut și a efectuat împreună cu fiul ei o construcție suplimentară, întocmai ca un bun proprietar, ceea ce diferă substanțial de acțiunile unui detentor precar.
Pe de altă parte, chiar acceptantă de ar fi fost a moștenirii tatălui reclamanta, nu acest aspect este esențial în aptitudinea de a uzucapa, de vreme ce legea recunoaște acest drept chiar și unui terț complet străin de bun. Cerințele esențiale se referă la caracterul public, pașnic, continuu, sub nume de proprietar, pe durata de cel puțin 30 de ani.
În cauză reclamanta a probat la cele două judecăți de fond aceste cerințe, iar pârâți descendenți ai lui P. G., unicul acceptant al moștenirii au recunoscut atât caracterul simulat al acceptării moștenirii de către tatăl lor, cât și posesia exercitată timp de mai bine de 30 de ani pentru teren și casă de către reclamantă. Aceștia spun totuși că pentru protecția mătușii D., ce a locuit împreună cu I., să se recunoască și acesteia același drept, dacă ea dorește și în măsura în care, aceasta nu solicită, au arătat expres (f. 26 ds. fond), că în această situație sunt de acord să se constate dreptul exclusiv de proprietate al reclamantei.
Ceea ce este esențial în recunoașterea acestora este că reclamanta este aceea care s-a comportat ca un proprietar, în contradictoriu cu surorile C. și D. și cu fratele G. și că, deși nu a avut un drept recunoscut printr-un act, frații au recunoscut de fapt situația acesteia de posesoare a bunurilor părintești, nestingherind-o când în anii 2003-2004 a procedat pe cheltuiala fiului ei la edificarea unui grajd.
Din ancheta socială depusă la (f. 113 ds.) rezultă că, la data de 17.03.2010 D. de 84 de ani, persoană greu deplasabilă, locuiește cu sora I., de 69 de ani, de când s-a născut, nefiind căsătorită și neavând copii. Ancheta relevă că fiind cea mai mare dintre surori și suferindă, și neavând alt sprijin în afara rudelor apropiate, D. a fost ajutată și protejată de frații săi, dar în mod cert nu a efectuat acte de stăpânire împotriva acestora, ci a beneficiat de sprijinul lor.
Incapacitatea fizică a surorii D. de a se prezenta la proces și de a exprima opinia sa față de acțiune a fost suplinită prin numirea de curator inițial P. S., care a fost apreciat incompatibil ca urmare a contrarietății de interese, fiind fiul reclamantei, ulterior sora C. C., persoană cu poziție procesuală similară (f. 126 ds.) de pârâtă. Deși prezentă la termenele de judecată de după numirea ca și curator și până la decesul surorii D., pârâta C. C. nu a fost ascultată în calitate de reprezentată în cauză a surorii sale. Aceasta personal are însă o poziție de achiesare la pretențiile reclamantei, aspect evident și din recursul formulat în cauză.
Cu înscrisul depus la (f. 160 ds.)reclamanta probează că evidențele fiscale ale comunei Vlădeni, casa și anexa figurează pe numele ei.
Martorii audiați la fond au declarat că surorile D. și I. au locuit continuu în casa părintească, menționând însă conform (f. 259 ds.) că reclamanta I. este aceea care a întreținut casa, a schimbat acoperișul din carton și a făcut un gard din ostrețe la drum.
Prin cererea de la (f. 26 ds. fond), rejudecare, reclamanta a dovedit că a întocmit personal cerere de reconstituire pentru terenul de 3,24 ha. rămas de la tatăl P. D..
Probele administrate sunt de natură să lămurească fără dubiu conduita de proprietară aparentă a reclamantei, persoană care avea venituri și a urmărit să dobândească imobilele, întreținându-le și investind în ele și alături de care sora D. a locuit fără a-și aroga nici un drept, fiind vârstnică, fără familie proprie, bolnavă și beneficiind de îngrijire din partea reclamantei, pe durata cât a fost foarte bolnavă.
Distincția pe care instanța de fond o face între terenul de 800 m.p., aflat în circuitul civil și care figura în certificatul de moștenitor și acela de 1200 m.p. înscris ulterior în titlul de proprietate este nerelevantă, deoarece, în privința terenului intravilan, curte și grădină aferent casei, Legea 18/1991 a confirmat că este și rămâne în proprietatea cooperatorilor, astfel că înscrierea acestui teren în titlu, atunci când s-a efectuat, nu reprezintă un moment temporal distinct de la care poate curge termenul de uzucapiune, ci este o confirmare a dreptului deja existent și pentru care nu există decât titlurile vechi, anterioare cooperativizării. În fapt, acest teren nici nu a ieșit din posesia proprietarilor casei, vechi de circa 200 de ani, conform mărturiilor, . nici măcar un drept de proprietate formal pentru a putea sta într-un proces de uzucapiune.
În ceea ce privește excluderea din certificatul de moștenitor emis după decesul pârâtei P. D. a imobilelor în litigiu, instanța reține că aceasta se impune ca o consecință firească a admiterii cererii principale, fiind evident că în măsura în care reclamanta a dobândit pentru sine construcțiile și terenul intravilan ce au constituit casa bătrânească cu anexele și terenul aferent, acestea nu mai pot reveni altui descendent. De altfel, nu există nici un titlu cu care aceste bunuri să figureze în masa succesorală lăsată de D., de vreme ce, independent de uzucapiunea valorificată de sora I., aceasta era renunțătoare la moștenirea părintească, neavând nici un bun drept propriu din aceasta.
În ce privește recursul pârâtei C. C., împotriva căruia intimații au invocat lipsa de interes, instanța reține că opinia acestei părți este importantă atât pentru a explica manifestarea de voință și posesia exercitată de reclamantă, față de ea personal, ca și coproprietară asupra terenului intravilan, cât și pentru a preciza, din calitatea de curator și apoi moștenitoare a defunctei P. D., efectele acestei posesii față de sora decedată.
Împotriva deciziei nr.472R/2014, pârâții P. L. și P. T. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe disp. art.322 pct.2 C., solicitând desființarea acesteia deoarece:
- instanța de recurs a constatat dobândirea de către reclamanta P. I. a dreptului de proprietate asupra grajdului cu două camere, cu verandă,acoperit cu azbest, deși o asemenea cerere nu a fost promovată, aceasta solicitând doar constatarea dreptului său exclusiv de proprietate fără indicarea temeiului de drept al acestei cereri;
- de asemenea, a constatat dobândirea de către reclamantă prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp intravilan, în contra a ceea ce s-a solicitat prin cererea promovată la fond – respectiv constatarea uzucapiunii pentru 800 mp și separat pentru 1200 mp, tocmai pentru că termenele de uzucapiune pentru aceste două suprafețe curg de la momente diferite.
Intimata P. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Revizuirea declarată în cauză este nefondată din considerentele ce urmează.
Potrivit art.322 pct.2 C. 1865:
,, Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:…
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;…’’.
Or, în cauză nu sunt date aceste temeiuri de desființare a deciziei atacate cu revizuire, deoarece instanța care a pronunțat decizia nr.472R/2014 a soluționat doar capetele din cererea de chemare în judecată cu care reclamanta P. I. a învestit Judecătoria B. în dosarul nr._, fiind de remarcat că textul de lege citat nu se referă la temeiurile cererilor, ci numai la obiectul lor,deci la pretențiile concrete formulate de reclamantă.
Așadar, se va observa că cel de-al doilea capăt din cererea reclamantei a vizat constatarea dobândirii dreptului de proprietate exclusivă asupra grajdului, iar instanța de recurs a soluționat acest capăt de cerere în sensul admiterii.
Contrar aprecierii revizuienților, împrejurarea că, într-adevăr, temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acestei pretenții este diferit de cel luat în considerare în decizia atacată, nu este de natură să determine concluzia unei pronunțări extra petita, pentru că un asemenea lucru a fost cerut, și nici minus petita, pentru că cererea a fost soluționată.
Temeiul de drept diferit ar putea fi analizat din perspectiva unei greșeli de judecată, însă aceasta nu poate determina incidența disp. art.322 pct.2 C. întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac conform căreia hotărârea atacată nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.
Deci, în cadrul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar ci a unei noi judecăți,pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu hotărârea atacată, or greșeala de judecată presupune reanalizarea materialului probator și nu incidența unor aspecte noi.
Cât privește problema uzucapiunii terenului, se va observa că, deși reclamanta a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 800 mp și de 1200 mp prin capete de cerere distincte, respectiv 1 și 3, în ambele cazuri a indicat aceleași temeiuri de drept, respectiv art.1847 și 1890 cod civil 1864, ce reglementează condițiile posesiei pentru prescripția achizitivă precum și termenul acesteia.
De asemenea, că instanța de recurs a explicat rațiunile pentru care a considerat că nu se impune analiza distinctă a situației juridice a celor două suprafețe de teren ce formează un trup comun de 2000 mp și s-a pronunțat în această modalitate asupra pretențiilor reclamantei, așa încât nu se poate reține incidența disp. art.322 pct.2 C. nici sub acest aspect și nici din perspectiva existenței a două termene de uzucapiune, critică ce sugerează o greșeală de judecată ce trimite la rațiunile expuse anterior.
Prin urmare, pentru motivele ce preced, prezenta cerere de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată, cu consecința obligării revizuienților la plata către intimata P. I. a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, revizuirea formulată de pârâții P. L. și P. T., ambii domiciliați în București, Șoseaua P. nr. 335, ., ., sector 2 în contradictoriu intimații P. I., domiciliată în ., județul B. și C. C., domiciliată în ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 472/25.06.2014 a Tribunalului B..
Obligă revizuienții să plătească intimatei P. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată - din revizuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
H. I. T. N. D. A. C. R.
Red. TN v - 28.11.2014
Jud. recurs LL+DM+BG/ Jud. fond P. A. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 593/2014.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 529/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
