Acţiune în constatare. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 6494/193/2012
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică 28 ianuarie 2015
Președinte – C. M.
Judecător - A. C.
Judecător - A. M.
Grefier – C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 26 R
La ordine judecarea recursului formulat de recurenta H. T., domiciliată în . M. E., județul B. în contradictoriu cu intimații H. E., domiciliată în . M. E., județul B., A. D., domiciliat în . B. și F. M.-C., domiciliată în satul Fizeș nr. 514, . S. împotriva sentinței civile nr. 814 din 28.01.2014, pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, lipsă intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, taxa de timbru în sumă de 105,50 lei de către recurenta H. T., o delegație de reprezentare juridică a doamnei avocat R. G., pentru recurentă, precum și întâmpinare formulată de intimatul A. D..
Se procedează la identificarea recurentei, care se legitimează cu CI – CNP -_, cu domiciliul în satul Manolești V., . B..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurenta, H. T., având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a i se acorda anexa la casă, care este folosită ca bucătărie de vară și unde locuiește de 20 de ani, această anexă fiind construită de bunicii săi, întrucât mama sa și sora sa F. M. C. doresc să vândă imobilul și terenul aferent.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului, de față;
Prin sentința civilă nr. 814/ 28 01 2014 a judecătoriei B. s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului A. D. și excepția lipsei de interes a reclamantei H. E..
Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamanta H. E. domiciliată în Manolești V., . contradictoriu cu A. D., domiciliat în . E., județul B., H. T. domiciliată în . M. E. și F. M. cu domiciliul ales în Manolești V., . B. la familia H. E..
Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 181/1973 emis pe numele defunctei H. E..
Respinge capătul de cerere având ca obiect „ acțiune în constatare”.
Dispune completarea masei succesorale reținute în certificatul de moștenitor nr. 457/10.06.1983 prin înscrierea cotei de ½ din imobilul anexă bucătărie de vară .
Constată valoarea bunului imobil anexă bucătărie în cuantum de 821 lei.
Constată că părțile ,reclamanta H. E. în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtele H. T. și F. M., în calitate de fiice au moștenit bunul în cotele de 5/8 (513 lei), 3/16 (154 lei) și 3/16 (154 lei).
Dispune ieșirea părților din indiviziune.
Atribuie reclamantei în natură imobilul anexă bucătărie de vară, situat în p.c. 30, în valoare totală de 821 lei.
Obligă reclamanta să achite fiecăreia dintre pârâte cu titlu de sultă suma de 154 lei .
Obligă pârâtul A. D. să achite reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 156 lei ( onorariu avocat).
Obligă pârâtele H. T. și F. M. să achite reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată câte 329 lei fiecare ( onorariu avocat, onorariu expert, taxă de timbru.
Pentru a se pronunța astfel instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 07.05.2012, reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâtul A. D. solicitând în contradictoriu cu acesta nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 200 emis de notariatul de Stat B., de pe urma defunctei H. E. ( mama lui H. G. ) cât și a declarației de renunțare la succesiune a lui H. G., față de succesiunea lui H. E., solicitându-se, totodată, să se constate că terenul din cuprinsul certificatului de moștenitor a făcut obiectul unei transmisiuni succesorale testamentare, în baza testamentului autentic nr. 26/21 din 08.01.1955 a Notariatului de Stat a Raionului B., care a fost reținută la întocmirea certificatului de moștenitor 457/ din 10.06.1983 de pe urma defunctului H. G..
În contradictoriu cu pârâtele H. T. și F. M., reclamanta solicită completarea masei succesorale din Certificatul de moștenitor nr. 457 din 10.06.1983 a Notariatului de Stat a județului B., cu înscrierea în acest certificat, prin constatarea calității de bun comun a cote de ½ din imobilul anexă –bucătărie, situată pe terenul cuprins în titlul de proprietate nr._/11.08.1994, construită din 1960 de reclamantă și de soțul său defunct, formată dintr-o cameră acoperită cu azbest, construită din chirpici și ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil, în cote de 5/8 pentru reclamantă, iar pentru fiecare descendentă câte 3/16 din totalul imobilului și solicită atribuirea acestui imobil cu obligarea la sultă.
În motivare, s-a arătat că în certificatul de moștenitor atacat s-a trecut teren și imobil construcție care nu sunt patrimoniu dobândit în timpul vieții de H. E. ( mama soțului reclamantei) și prin urmare nu puteau fi moștenite exclusiv aceste bunuri de către mama lui A. D., iar soțul reclamantei, numitul H. D. G. să fie renunțător expres, deoarece nu se putea face o renunțare la o succesiune fără bunuri. Arată reclamanta că declarația de renunțare este nulă fiind bazată pe eroarea obstacol, ( lipsă de consimțământ) cu privire la o masă care nu există – fiind rezultatul recepției eronate făcute de notar și că terenul în cauză de 800 mp face parte din testamentul autentic 26/21 din 08.03.1955 prin care H. Gh. D. –tatăl soțului reclamantei, transmite teren cu casă către soțul său . Reclamanta susține că imobilul din certificatul de moștenitor al lui H. E. este dobândită în anul 1960 prin construcție, cu soțul său, astfel încât certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei H. E. este lovit de nulitate absolută, bunurile acestuia nefăcând parte din patrimoniul persoanei decedate iar bucătăria-anexă din cuprinsul certificatului de moștenitor atacat este bun comun dobândit de reclamantă și soțul acesteia, numitul H. G., în anul 1960, imobilul casă de locuit fiind construit conform autorizației de construcție și partajat printr-o altă sentință de partaj și atribuită reclamantei. Reclamanta arată că terenul din certificatul de moștenitor atacat este reconstituit pe numele său exclusiv, construcția în litigiu fiind ridicată pe acest teren, la care moștenitoarele lui H. D. G. nu aveau nici un drept, solicitând împărțirea acestui imobil, atribuirea imobilului în natură cu obligarea reclamantei la sultă către moștenitoarele defunctului H. D. G. .
Reclamanta solicită administrarea probei cu înscrisuri și martori pentru dovedirea situației de fapt.
Se arată că pârâtul A. D., legal citat, depune întâmpinare solicitând admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, excepția lipsei de interes, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, pârâtul susține că cererea reclamantei a fost introdusă împotriva unei persoanei fără calitate procesual pasivă, deoarece nici pârâtul și nici mama acestuia nu au avut nici o pretenție față de bunurile deținute de autor și transmise apoi prin voința părților către moștenitori iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamantei, deoarece nu a primit și nici nu deține nimic din masa succesorală a bunicii sale, numita H. E., iar mama sa numita A. M. nu a deținut și nici nu formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după mama sa și nici nu avut pretenție asupra acestui teren.
Pârâta Hărtie T. a depus precizări prin care arată că nu este de acord cu privire la cererea formulată de reclamanta H. E. susținând, de asemenea, că pe lângă cei 800 mp, mai avea și o bucătărie construită în 1940, atât acei 800mp cât și acea bucătărie fiind dată de mătușa sa pârâtei H. T..
Se reține că la termenul de judecată din data de 11.02.2013, pârâta F. M. C. s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta H. E.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și s-a dispus efectuarea unor expertize - în construcții (exp. M. I.) .
Din probele administrate prima instanță reține că recalamanta H. E. și pârâtele H. T. și F. M. sunt succesoarele legale ale defunctului H. G., decedat în data de 21.11.1980, pârâtul A. D. fiind fiul defunctei A. M., decedată la data de 27.11.2007 iar numiții H. G. și A. M. au fost fii defuncților H. D. și H. E. decedată la data de 23.12.1972.
Se reține că prin sentința civilă nr. 3105/26.04.2010 pronunțată de către Judecătoria B., s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctului H. G., ai cărui moștenitori sunt: reclamanta H. E. și pârâtele F. M. C. și H. T..
Reține instanța că din cuprinsul sentinței civile nr. 3105/26.04.2010 pronunțată de către Judecătoria B., dar și din cuprinsul raportului de expertiză topografică C. efectuat în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința menționată, rezultă că suprafața de teren de 800 mp este inclusă în titlul de proprietate nr._/11.08.1994 emis pe numele reclamantei H. Gh. E., că certificatul de moștenitor al cărui nulitate se solicită cuprinde doar suprafața de teren de 800 mp care apare inclusă în titlul de proprietate nr._/11.08.1994 emis pe numele reclamantei H. Gh. E. și nu cuprinde nici o construcție, iar ca moștenitor apare doar defuncta A. M., moștenită de pârâtul A. D..
Instanța apreciază că pârâtul are calitate procesual pasivă în cauză, deoarece este succesorul defunctei A. M. care apare ca moștenitoare a defunctei H. E., pronunțându-se, totodată, și asupra excepției lipsei de interes.
Din ansamblul probelor administrate în cauză prima instanță reține că nu s-a dovedit că terenul de 800 mp cuprins în certificatul de moștenitor nr. nr. 181/1973 a făcut obiectul unei transmisiuni succesorale testamentare, în baza testamentului autentic 26/2 din 08.01.1995 a Notariatului de Stat și care a fost reținută la întocmirea certificatului de moștenitor 457/10.06.1983 de pe urma lui H. G., motiv pentru care respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
În ceea ce privește completarea masei de partaj instanța reține că în pofida susținerilor reclamantei, bucătăria menționată în cererea introductivă nu este înscrisă în certificatul de moștenitor a cărui nulitate se solicită iar din constatările expertului în construcții, rezultă că bucătăria indicată în acțiune este situată pe terenul din titlul de proprietate al reclamantei, conform planului de încadrare zonă, precizările pârâtei H. T. că numita A. M. i-ar fi donat suprafața de teren de 800 mp și bucătăria de vară construită în anul 1940 printr-un act de donație în anul 1991, în prezența a doi martori, neavând suport real, deoarece pârâta nu a depus nici un act scris privind donația.
Reține instanța că din declarațiile martorilor audiați în cauză dar și din cuprinsul raportului de expertiză, reiese faptul că bucătăria de vară în care în prezent locuiește pârâta H. T. a fost construită inițial de defuncta H. D. E. în nul 1940, că ulterior aceasta a fost demolată și ridicată de către reclamanta H. E. și de soțul acesteia H. G. în anul 1960 motive pentru care dispune completarea masei succesorale reținută în certificatul de moștenitor nr. 457/10.06.1983 prin înscrierea cotei de ½ din imobilul anexă bucătărie de vară, revenind părților din prezenta cauză în cote de 5/8 (soția reclamantă) și respectiv 3/16 (fiecare dintre cele două fiice pârâte).
În privința lotizării, instanța reține că, indiscutabil, între petentă și pârâta H. T. există animozități ireconciliabile, care fac imposibilă utilizarea în comun a spațiului de locuit supus partajului conform depozițiilor martorilor motiv pentru care instanța atribuie imobilul bucătărie reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sultelor corespunzătoare, respectiv câte 154 lei fiecăreia dintre cele două pârâte, obligând părțile să suporte proporțional și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe declară recurs pârâta H. T. criticând o pentru nelegalitate și netemeinicie, declarându –se nemulțumită de hotărârea primei instanțe, motivat de faptul că mama sa H. E. împreună cu sora F. M. C. vor să vândă împreună iar recurenta nu dispune de o altă locuință sau un alt teren, susținând de asemenea, că nu are alte venituri sau alte bunuri, în timp ce mama și sora au case și terenuri și au pretenții și față de imobilul primit de aceasta de la bunica.
Arată de asemenea, faptul că se impunea a fi consultată în măsura în care se dorea înstrăinarea imobilului, că în cauză s –au făcut afirmații mincinoase, motive pentru care se solicită admiterea prezentului recurs în sensul celor afirmate.
În cauză depune întâmpinare pârâtul A. D., prin care arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea pretențiilor recurentei, arătând în final faptul că între acesta și recurentă sau între mama sa și autoare nu a existat nici o relație privitoare la moștenire.
Intimatul aduce în final critici sentinței de fond referitoare la modul în care a soluționat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, însă Tribunalul constată că acesta nu a înțeles să formuleze recurs în cauză în legătură cu acest aspect.
În recurs nu s –au formulat cereri noi de probe.
Examinând recursul, Tribunalul reține că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele:
Astfel, se constată în primul rând faptul că motivele invocate de recurentă sunt în mare parte străine de contextul în care s-a promovat prezenta acțiune, dar și în raport de considerentele pentru care prima instanță a procedat la atribuirea bunului (bucătărie) supusă partajului.
Faptul că pârâta – recurentă nu deține un alt imobil unde ar putea locui ca efect al atribuirii acelei construcții anexă către reclamantă, nu înseamnă că există temeiuri legale pentru ca Tribunalul să poată dispune schimbarea modalității de atribuire a bunului respectiv, mai ales în condițiile în care s-a susținut și s –a dovedit cu prisosință existența unor animozități ireconciliabile între părți care fac imposibilă atribuirea către pârâta – recurentă a acestui bun.
Cum nu s-a dovedit nici existența pretinsei donații pe care pârâta a invocat-o în beneficiul său ca provenind de la bunica, Tribunalul nu a fost în măsură să identifice nici un argument care să justifice schimbarea modalității de atribuire și în temeiul art. 312 al 1 din vechiul cod de procedură civilă va respinge ca atare recursul pentru aceste motive, menținând hotărârea primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta H. T., domiciliată în . M. E., județul B. în contradictoriu cu intimații H. E., domiciliată în . M. E., județul B., A. D., domiciliat în . E., județul B. și F. M.-C., domiciliată în satul Fizeș nr. 514, . S. împotriva sentinței civile nr. 814 din 28.01.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. M. A. C., A. M. C. R.
Red. AC/29.04.2015/2 ex
Jud fond P. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 30/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul... → |
|---|
