Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1379/222/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ Apel
Dosar nr._ contestație la executare
Ședința publică din data de 4 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A. M.
JUDECĂTOR - P. I.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 114 A
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea de apel formulată de reclamantul apelant C. Județean B. în contradictoriu cu pârât intimată A. F. împotriva sentinței civile nr. 1571 din data de 22 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D., în data de 28 aprilie 2014, sub nr._, reclamantul C. Județean B. a solicitat în contradictoriu cu intimata A. F. admiterea contestației la executare și pe cale de consecință anularea executării silite nr. 44/2014 a Biroului Executorului Judecătoresc P. D. cât și anularea încheierii Judecătoriei D. de încuviințare a executării silite în dosarul nr._ .
În susținerea contestației la executare, petentul a arătat că potrivit art. 705 alin. 1 din codul de procedură civilă „Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani” iar alin. 2 prevede că „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”. Deci, Sancțiunea prescripției dreptului de a cere executarea silită intervine în cazul în care creditorul a rămas prea mult timp inactiv și nu a făcut demersuri pentru punerea în executare a titlului său executoriu înlăuntrul termenului de prescripție, acest drept fiind născut la data de 27.04.2010, dată la care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1616 din 18.11.2009 a Tribunalului B. în dosarul nr._ .
În dovedire, a depus la dosar în copie, dosar de executare nr. 44/2014 B. P. D. din D..
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată și respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței nr. 1616/18.11.2009.
Prin sentința civilă nr. 1571 din 22.09.2014 ,Judecătoria D. a respins ca neîntemeiată, contestația la executare .
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1616 din 18.11._ a Tribunalului B., s-a admis acțiunea având ca obiect pretenții bănești formulată de mai mulți reclamanți printre care și pârâta din prezenta cauză, A. F. în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii „I. Pillat” D., C. Local D. și C. Județean B. iar unitățile pârâte au fost obligate să plătească sporul de 100% din salariul de bază pentru munca efectuată în zilele de sâmbătă, duminica ori sărbători legale, în perioada 01.05.2006 - 18. 05.2009, precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadentei și până la data plății efective. De asemenea au fost obligate să plătească dobânda legală de la data de 18.05.2009 și până la data plății efective a debitului. Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 530 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de Școala de Arte și Meserii „I. Pillat” D. - succesor al Centrului Școlar D. și C. Județean B. – prin reprezentanți legali.
Prin contestație, reclamantul a invocat prescrierea dreptului intimatei de a solicita executarea silită cu motivarea că de la data la care titlul executoriu putea fi pus în executare au trecut mai mult de 3 ani și invocă și faptul că executarea silită este suspendată de drept potrivit art. 1 din O.U.G 71/2009.
Potrivit art. 705 alin. 1 Cod procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel iar potrivit alin. 2, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Potrivit art. 707 alin. 1, pct. 2 cod procedură civilă, cursul prescripției se suspendă, pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanță sau de un alt organ jurisdicțional competent.
Prin Ordonanța de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, procedura de executare a fost eșalonată pentru perioada 2012 - 2016. Potrivit art. 1 alin. 2 din acest act normativ, în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice cerere de executare silită se suspendă de drept, prin urmare, nu se poate reține dreptul intimaților de a solicita executarea silită este prescris.
Prin Decizia nr. 2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și s-a reținut ca procedura de executare a unei hotărâri judecătorești reprezintă parte a procesului civil, astfel că instanțele sunt ținute a observa că și în privința acesteia sunt antrenate toate garanțiile prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. S-a reținut că este necesar ca instanțele naționale să evalueze compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 71/2009, modificată și completată, cu normele Convenției europene a drepturilor omului respectiv art. 6 paragraf 1, date fiind dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituția României, deoarece prin normele interne în discuție se amână, se eșalonează și se suspendă executarea unor titluri executorii, cele trei efecte fiind cumulative, și se arată că numai în baza unei evaluări nemijlocite, directe de către instanțe, în raport de circumstanțele fiecărei spețe se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. 71/2009 cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței de la Strasbourg.
Statul și instituțiile sale au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenție, fiind aplicabil și în faza executării silite ( ex. cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, S. P. contra României). Întârziere în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere drepturilor creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel a unei bunei administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi”. Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza d executare fiind încălcat art. 6 alin.1 din Convenție.
Caracterului nerezonabil al duratei procedurii de executare face obiectul unei ample jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Convenție, analiză realizată uneori din perspectiva mai generală a "dreptului de acces la justiție" (cauza Ruianu împotriva României), iar nu doar aceea a termenului nerezonabil, după cum, în alte situații, se analizează și respectarea art. 1 Protocolul 1, dacă se rețin alte aspecte decât cele ce au condus la constatarea unei încălcări pe temeiul art. 6 (spre exemplu, cauzele R., G., A., D., Georgi, A. și I. R., C. P., S. împotriva României etc.).
Curtea Constituțională a constatat compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 atât cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, cât și cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Totuși, așa cum se retine de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește convenționalitatea normelor în discuție nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de compatibilitate a respectivelor dispoziții cu cele ale Convenției, în raport cu situația particulară fiecărei spețe, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, tocmai pentru a se verifica in concreto păstrarea justului echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților.
În cauză, prima instanță a reținut că, reclamantul nu a respectat prevederile O.U.G. 71/2009 și nu a achitat intimatei sumele de bani stabilite prin sentința civilă nr. 1616 din 18.11._ a Tribunalului B., în tranșele prevăzute prin actul normativ menționat pentru anii 2012, 2013 și 2014.
În condițiile în care nu este incident unul dintre cazurile de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, prima instanță a reținut reaua credință a acestei instituții, care nu doar că nu a respectat hotărârea instanței și prevederile OUG 71/2009 dar și-a propus să aștepte o eventuală prescriere a dreptului intimatei de a cere executarea silită, iar cererea de executare formulată de către intimata creditoare a fost declanșată tocmai de refuzul contestatoarei de a aloca în buget sumele necesare pentru plata titlurilor executorii.
A mai reținut prima istanță că prelungirea executării unor sume infime, în raport de bugetul debitorului C. Județean, pentru o perioadă care să meargă până la 6 ani de la data pronunțării hotărârii judecătorești nu este conformă cu dispozițiile Convenției Europene a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și prin urmare a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1571 din 22 septembrie 2014 a formulat cerere de apel reclamantul C. Județean B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului de a solicita executarea silită ,iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că potrivit dispozițiilor art. 711 al. 1 Cod proc. civilă persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să împlinească un act de executare în condițiile legii.
A invocat și dispozițiile art. 705 al. 1 Cod proc. civilă, arătând că sancțiunea prescripției drepturilor de a cere executarea silită intervine în cazul în care creditorul a rămas prea mult timp inactiv și nu a făcut demersuri pentru punerea în executare a titlului său executoriu înlăuntrul termenului de prescripție .Dreptul s-a născut la data de 18.11.2009 dată la care a fost pronunțată sentința civilă 1616 din de către Tribunalul B..
A susținut că prescripția este un mod de stingere a dreptului material la acțiune din cauza neexercitării lui într-un interval prevăzut de lege. Că, se prescrie nu numai dreptul material la acțiune ci și dreptul de a cere executarea silită. De asemenea a făcut trimitere la prevederile art. 1 al. 2 din OUG nr. 71/2009.
A mai arătat apelantul că, deși prima instanță în motivare arată că orice executare silită este suspendată de drept a respins contestația la executare în loc să constate că această executare silită este suspendată, astfel că nu poate fi încuviințată.
Pe fondul cauzei a învederat că unitatea administrativ teritorială B. doar asigură fondurile necesare funcționării Liceului Tehnologic „I. Pillat”D., aprobând bugetul de venituri și cheltuieli în conformitate cu prevederile cu prevederile art. 104 din Legea 1/2011, coroborat cu art. 5 al. 1 lit. e din Legea 286/2010, art. 5 al. 1 lit. e din Legea 293/2011 și art. 5 al. 1 lit. e din Legea nr. 5/2013. A arătat că potrivit art. 22 al. 1 din Legea 273/2006 ordonatorii principali de credite, respectiv președintelui Consiliului Județean B. repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite după caz și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispozițiilor legale ai căror conducători sau ordonatori secundari sau terțiari de credite după caz sunt și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
A arătat că instituția nu poate fi executată silit pentru plata integrală a drepturilor ci, cel mult pentru alocarea de fonduri pentru plata celor devenite scadente conform prevederilor legale invocate.
În drept a invocat dispozițiile art. 466, 468 Cod proc. civilă.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este nefondat urmând a fi respins pentru motivele redate mai jos.
În prezenta cauză din înscrisurile dosarului nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor astfel cum reglementa O.U.G. 71/2009.
Prin sentința civilă nr. 1616 din 18.11.2009 pronunțată în dosarul nr._ pârâtul a fost obligat să achite pentru reclamanți sporul de 100 % din salariul de bază pentru munca efectuată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale în perioada 1 mai 2008 - 18 mai 2009, precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, inclusiv pentru pârâta A. F. .
Aceasta deși potrivit actului normativ pe care el însuși îl invocă, respectiv prevederilor OUG nr. 71/2009, era obligat să facă plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilită în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la 31.12.2011 în conformitate cu graficul stabilit prin art. 1 al. 1 și 2 modificat de Legea 230/2011 din acest act normativ, nu a procedat la efectuarea plății.
Prin urmare, instanța de control judiciar, va constata că nu sunt motive de anulare a actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 44/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc P. D., întrucât chiar dacă există o dispoziție legală de suspendare a executării silite (OUG nr. 71/2009), în același timp există și un calendar la care trebuiau efectuate plăți, date și eșalonări pe care debitorul nu le-a respectat și pentru care poate fi urmărit silit, întrucât prin titlul executoriu a fost obligat în solidar cu Școala de arte și Meserii I. Pillat D. să plătească contravaloarea sporurilor de 100% din salariul de bază.
Instanța nu poate reține că pentru executarea sentinței ar fi intervenit prescrierea .Are în vedere dispozițiile O.U.G nr. 71/2009 prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor stabilite prin hotărâri judecătorești. Art. 1 din O.U.G nr. 71/2009 reglementează domeniul de aplicare al ordonanței, indicând hotărârile judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilită în favoarea personalul din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31.12.2011.
Sentința civilă nr. 1616 din 18.11.2009 se încadrează în sfera acestei reglementări.
Emiterea OUG nr. 71/2009 a avut ca efect potrivit art. 1 alin. 2, suspendarea oricărei proceduri de executare silită, deci inclusiv a posibilității de a se cere executarea silită rezultând că termenul de prescriere a executării nu poate curge .
Prima plată potrivit ordonanței menționate este reglementată pentru anul 2012, iar ultima pentru anul 2016 astfel că instanța de apel constată că cererea de executare silită adresată executorul judecătoresc la 10.04.2014 a fost făcută în termenul legal.
Reglementarea art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 potrivit căreia orice procedură se suspendă de drept sunt incidente în cauză în condițiile respectării de către însuși reclamantul a obligației stabilite prin acest act normativ de achitare a sumelor conform eșalonării . Aceasta deoarece, în împrejurarea de nerespectare a dispozițiilor OUG 71/2009 singura cale pe care o avea creditoarea era de a apela la măsura de a solicita executarea silită ,cererea sa vizând tocmai conformarea conduitei debitorului cu dispozițiile actului normativ .
Față de cele arătate rezultă că în mod corect prima instanță de judecată a respins ca nefondată contestația la executare, astfel că în temeiul art. 480 Cod proc. civilă va respinge apelul declarat de către reclamantul C. Județean B. împotriva sentinței civile nr. 1571 din 22 septembrie 2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul C. Local Județean B., cu sediul în municipiul B., .. 1-3, jud. B. - prin reprezentant legal F. Ț. în contradictoriu cu pârât intimată A. F., cu domiciliul în D., ., etaj 3, . împotriva sentinței civile nr. 1571 din 22.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. M. P. I. B. C.
Red.p.I./22.06.2015
Judec. A. E. C.
Dact.B.C./24.06.2015
6 exp.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul... → |
|---|
