Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 4346/40/2014*
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: A. C.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 101
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de contestatorii recurenți C. V. și C. R. S., în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc „C. F.”, P. E., R. L., P. comunei M., prin primar, B. C. Română, B. C. Română - Sucursala Județeană B., C. F., împotriva sentinței civile nr. 1202 din 20 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 4 martie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei B. contestatorii C. V. și C. R. S., au solicitat în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc C. F., C. F., P. E. și R. L., P. C. M. – prin primar să se constate că sentința civilă nr. 507/14.07.2008, învestită cu formulă executorie la data de 26:04.2012 de Judecătoria S., nu mai avea putere executorie (art. 405 alin. 3 Cod proc. civ. ) la data de 10 mai 2012 când s-a făcut somația de plată în dosarul de executare nr. 55/2012 al B. C. F. și că executarea era prescrisă conform disp. art. 405 alin. l si alin. 2 din Codul de proc. civ.; repunerea in termenul de contestație la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul de executare nr. 55/ 2012 al B. C. F. din loc. Săveni, jud. B. ( art. 399 si urm din Codul de proc. civ. ); anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 507/14.07.2008 a Judecătoriei Săveni, jud. B. (art. 399 alin. 21 Cod proc. civ.); reîntoarcerea executării silite, repunerea petenților în situația anterioară sau plata de daune materiale în sensul obligării pârâților să le restituie suma reținută prin poprire din contul lor deschis la BCR B. în cuantum de 30.803,98 lei ( art. 404"1 și art. 404 ,2 Cod proc. civ.; art. 723 Cod proc. civ.)
Prin sentința civilă nr. 7691/02.11.2012 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Săveni, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2012 sub nr. de dosar_ .
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2013 pe rolul Judecătoriei Săveni sub nr. de dosar_ contestatorii C. V. și C. R. S., au solicitat în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc C. F., C. F., P. E. și R. L., P. C. M. – prin primar și BCR – Sucursala Județeană B. să se constate că sentința civilă nr. 507/14.07.2008, învestită cu formulă executorie la data de 26:04.2012 de Judecătoria S., nu mai avea putere executorie (art. 405 alin. 3 Cod proc. civ. ) la data de 10 mai 2012 când s-a făcut somația de plată în dosarul de executare nr. 55/2012 al B. C. F. și că executarea era prescrisă conform disp. art. 405 alin. l si alin. 2 din Codul de proc. civ.; repunerea in termenul de contestație la executare și anularea formelor de executare în dosarul de executare nr. 55/ 2012 al B. C. F. din loc. Săveni, jud. B. ( art. 399 si urm din Codul de proc. civ. ); anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 507/14.07.2008 a Judecătoriei Săveni, jud. B. (art. 399 alin. 21 Cod proc. civ.); să se constate că sentința civilă nr. 1143/25.09.2012 a Judecătoriei Săveni nu este opozabilă contestatorului și că nu putea fi pusă în executare deoarece titlul în baza căruia s-a stabilit debitul nu mai avea putere executorie, să se dispună reîntoarcerea executării silite, repunerea petenților in situația anterioară sau plata de daune materiale în sensul de a obliga toți pârâții să le restituie suma reținută prin poprire din contul lor deschis la BCR B. în cuantum de 25.452,40 lei ( art. 404"1 și art. 404 ,2 Cod proc. civ.; art. 723 Cod proc. civ.)
Prin încheierea din 6 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus conexarea dosarului_ .
În motivarea contestațiilor s-a arătat că prin sentința civilă nr.507/14.07.2008 pronunțată de Judecătoria Săveni, jud. B. ( ds. nr._ ) primarul comunei M., în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar M., a fost obligat la plata de daune materiale de 23.876 lei, hotărârea judecătorească menționată rămânând irevocabilă prin pronunțarea deciziei civile nr. 834/ 13.10.2008 a Tribunalului B..
S-a mai arătat că la data de 26.04.2012 s-a eliberat titlul executoriu prin învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 507/2008 de către Judecătoria Săveni, jud. B., iar la data de 10.05. 2012 s-a primit la P. comunei M., jud. B. o somație de plată prin care i se punea în vedere primarului să achite suma de 28.789,68 lei și suma de 2.014,30 lei, fapt care nu l-a făcut deoarece executarea era prescrisă, în conformitate cu disp. art. 405 alin. 1 Cod proc. civ. termenul general de prescripție a executării silite fiind de 3 ani.
S-a evocat faptul că în speță, data de la care s-a născut dreptul de executare silită a fost momentul când sentința civilă nr. 507/2008 a fost pronunțată de Judecătoria Săveni și comunicată, mai mult sentința respectivă rămânând irevocabilă la data de 13.10.2008 prin pronunțarea deciziei civile nr. 834/2008 a Tribunalului B. în recurs, termenul de executare silită era prescris la data învestirii cu formula executorie dar în special la data somației de plată (trecând un termen de 3 ani și 7 luni de la data nașterii dreptului pentru executare silită ).
S-a arătat în continuare, că dispozițiile art. 405 alin. 3 Cod proc. civ. sunt imperative, de ordine publica, legea prevăzând expres: „ Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
S-a mai arătat că încuviințarea executării silite s-a dispus de Judecătoria B. prin încheierea din data de 9.05.2012 în dosarul nr._ dar numai împotriva Instituției Prefectului Județului B., nu și a primarului ca instituție ori ca persoană fizică, astfel că executorul judecătoresc avea obligația conform art. 372 Cod proc. civ. să pună in executare numai hotărârea judecătorească care conform legii constituie titlu executoriu, mai ales că acesta trebuie să aibă rol activ în tot cursul executării „ cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor pârâților și ale altor persoane interesate".
La data de 10 iulie 2012 au aflat de la BCR B., conform extrasului de cont emis la acea dată, că i s-a reținut prin poprire din contul familiei suma de 30.803,98 lei și a fost transferată în contul executorului judecătoresc C. F., iar la 16.09.2013 a avut loc debitarea cu suma de 25.452,40 lei în urma popririi înființate de același executor judecătoresc.
Cu privire la sentința civilă nr. 1143/25.09.2012 a Judecătoriei Săveni, de actualizare a debitului, contestatorii au înțeles să invoce inopozabilitatea hotărârii, întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu Primarul comunei M. și nu cu persoana fizică C. V., iar la momentul pronunțării hotărârii menționate calitatea de primar o avea o altă persoană fizică, pe cale de consecință și procedura de citare a fost viciată. De asemenea, actualizarea debitului s-a făcut printr-o expertiză extrajudiciară care nu poate fi folosită ca probă într-un proces civil.
Au mai arătat contestatorii că despre această a doua executare au aflat în data de 19.09.2013, în urma comunicării făcută de B. C. F. iar înființarea popririi se făcuse fără a i se comunica actul de executare.
Cu privire la răspunderea BCR au precizat contestatorii că banca, în calitate de depozitar, avea obligația de a analiza actele de executare silită prin poprire și să verifice dacă sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În concluzie, contestatorii au arătat că au fost subiectul unei executări silite nelegale, fără a exista acordul lor și fără a li se respecta dreptul legitim la apărare așa cum se prevede în disp. art 6 paragraf 1 din Convenția Europeana privind Drepturile Omului precum și în art. 21 și art. 24 din Constituția României, coroborate cu dispozițiile procedurale invocate.
B. executor judecătoresc C. F., prin întâmpinare a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare.
Intimații P. E. și R. L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. R. S. și excepția tardivității introducerii contestației la executare; pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii de repunere în termenul de prescripție și respingerea contestației.
Pe parcursul procesului, contestatorii au formulat o cerere de completare a acțiunii (filele 81-85 dosar) prin care au chemat în judecată și pârâta BCR SA și Sucursala județeană B. a BCR SA.
Prin sentința civilă nr. 1202 din 20.12.2013 Judecătoria Săveni a respins excepția netimbrării acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei C. R.-S., respingând pe această cale contestația la executare formulată de aceasta.
A admis excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de intimați prin întâmpinare, respingând ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de contestatorul C. V.,
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei C. R.-S. este întemeiata, întrucât contestatoarea nu este titulara drepturilor si obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic dedus judecații câta vreme executarea silită a fost pornită împotriva Primarului C. M., pe de o parte, iar pe de altă parte titularul contului asupra căruia s-a înființat poprirea este contestatorul C. V..
În privința tardivității introducerii contestației la executare, instanța de fond a reținut că este o excepție de procedură, peremptorie, ceea ce presupune că, odată admisă, are drept consecință respingerea sau anularea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege.
S-a apreciat că potrivit art.401 alin.1 C. proc. civ. contestația se poate face în termen de 15 zile, în orice ipoteză prevăzută de textul legal, anume și în cazul în care debitorul contestă executarea silită însăși, caz în care termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație, același termen de 15 zile curgând de la data la care cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit.
Or, s-a constatat că somația emisă în dosarul de executare nr. 55/2012 a fost comunicată contestatorului C. V. la data de 10.05.2012 (f.11 dosar), dată de la care debitorul avea 15 zile să conteste executarea începută împotriva sa.
Deși contestatorul a invocat faptul că somația nu i-a fost comunicată în mod legal, prima instanță a reținut că respectivul act a fost adresat Primarului comunei M. – Dl. C. V., din localitatea M., județul B., iar faptul că agentul procedural a depus somația la sediul Primăriei M. nu ar contraveni normelor de procedură, atât timp cât la data comunicării debitorul avea calitatea de primar al comunei M. și potrivit art. 90 alin 2 Cod procedură civilă înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se poate face oriunde, când cel citat primește citația.
S-a mai reținut că declarația debitorului ar fi fost contradictorie, în sensul că el însuși a recunoscut că la data de 10.05.2012 s-a primit la P. comunei M. o somație de plată prin care i se punea în vedere să achite sumele de 28.789,68 lei și 2.014,30 lei, fapt care nu l-a făcut deoarece executarea era prescrisă (f. 3 dosar) și coroborând acest fapt cu dovada comunicării somației (f.11 dosar), prima instanță a reținut că debitorul a luat la cunoștință despre executarea pornită împotriva sa încă de la 10.05.2012 și nu la 10.07.2012, data eliberării extrasului de cont.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii C. V. și R. S., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 și art. 3041 Cod proc. civilă.
S-a solicitat „desființarea în totalitate a sentinței recurate și, rejudecând pe fond, să se dispună admiterea contestației și întoarcerea executării silite”.
Criticile formulate au vizat în esență faptul că măsura înființării popririi aspra conturilor proprii personale nu li s-a comunicat la domiciliile lor, astfel încât „au fost privați de mijloacele juridice prin care puteau solicita anularea executării silite prin poprire” și că în plus, la data popririi contestatorul nici nu mai avea calitatea de primar.
De asemenea, contestatorii au reiterat motivele contestației la executare susținând că dreptul de a cere executarea silită era prescris la data începerii executării și că învestirea cu formulă executorie și încuviințarea executării s-au făcut fără observarea nelegalității cererii.
Totodată, s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că cererea de întoarcere a executării silite era distinctă de contestația la executare, astfel că ar fi trebuit să trateze în cadrul întoarcerii executării solicitarea de a se constata prescris dreptul de executare și că prin urmare, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.
Prin întâmpinare, intimații P. E. și R. L. au solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect a fost admisă excepția tardivității contestației la executare deoarece primul act de executare din acest dosar îl reprezintă „somația ”din 09.05.2012 comunicată debitorului Primarul comunei M. – C. V. la data de 10.05.2012, acesta recunoscând că a primit respectiva somație.
În privința motivului de recurs de constatare a prescrierii dreptului de a cere executarea silită, s-a arătat că ar fi putut fi discutat numai în cadrul unei contestați la executare introduse în termen legal, nu și al uneia tardive.
De asemenea, în subsidiar, s-a cerut respingerea cererii de anulare a încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile 507/14.07.2008 și respingerea cererii de obligare la plata de daune în temeiul art. 723 Cod proc. civilă și s-a arătat că Statul Român nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării unei creanțe stabilite împotriva sa și în favoarea unei persoane, aceasta constituind o ingerință în dreptul la recunoașterea bunurilor în sensul Convenției, incompatibilă cu prevederile acesteia.
Și B.C.R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât nu este în căderea terțului poprit să facă verificări asupra titlurilor executorii în baza cărora se înființează poprirea, așa cum susține contestatorul. instanța de executare sesizată cu cererea executorului judecătoresc prin care se solicita încuviințarea executării silite în baza titlurilor executorii, fiind cea care are competența să verifice îndeplinirea condițiilor pentru începerea executării silite.
Câtă vreme terțul poprit primește adresa de înființare a popririi de la executorul judecătoresc prin care se dispune înființarea popririi, fiind atașate atât titlul executoriu învestit cu formulă executorie dar și încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită a acestui titlu, terțul poprit este obligat să se conformeze dispozițiilor primite.
Prin decizia civilă nr. 671 R /14.10.2014 pronunțată în recurs s-a admis recursul declarat de contestatorii C. V. și C. R. S., în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc C. F., C. F., P. E. și R. L., P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1202 din_ a Judecătoriei Săveni .
S-a modificat în parte sentința civilă nr. 1202 din_ a Judecătoriei Săveni în sensul că: s-a respins excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de intimați, prin întâmpinare, s-a admis, în parte, contestația la executare, s-a anulat încheierea prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 507/14.07.2008 a Judecătoriei Săveni, jud. B. și sS-au anulat toate formele de executare în dosarul de executare nr. 55/ 2012 al B. C. F..
S-a dispus reîntoarcerea executării silite prin repunerea contestatorului C. V. în situația anterioară în sensul că a obligat intimații P. E. și R. L. să restituie acestuia suma reținută prin poprire din contul deschis la BCR B. în cuantum de 30.803,98 lei și a menținut restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Împotriva deciziei arătate contestatorii P. E. și R. L. au formulat contestație în anulare solicitând anularea hotărârii de recurs întrucât a fost pronunțată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență motiv de desființare prev. de art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 43 R /05.02.2014 Tribunalul B. a admis contestația în anulare, a anulat decizia sus-menționată fixând termen pentru rejudecarea recursului la data de 04 martie 2015.
În motivele soluției adoptate s-a reținut că instanța de recurs soluționând contestația la executare pe fond, nu a avut în vedere că hotărârea Judecătoriei Săveni a fost întemeiată pe excepție fiind respinsă ca tardivă contestația la executare, situație care determină, atunci când instanța superioară constată că excepția nu este dată, cum a fost cazul în speță, incidența în cauză a disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea atacată cu recurs.
Neprocedând astfel, instanța de recurs a lipsit părțile de o etapă procedurală, în plus nici nu a dat cuvântul părților cu privire la probe și mijloacele de probă pe fondul cauzei, ci a soluționat pur și simplu pricina pe baza probelor existente în raport de care instanța de fond a apreciat incidența unei excepții.
Rejudecând recursul înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ Tribunalul B. reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 507/14.07.2008, care constituie titlul executoriu în cauză, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților P. E. și R. L. obligându-se”Instituția Prefectului Județului B.” fiind obligată să plătească reclamanților suma de_ ROL, cu titlu de despăgubiri stabilite prin Decizia civilă 139 A/2004 a Tribunalului B., actualizate la data plății, în raport de indicele de inflație și plata dobânzii legale calculată începând cu 2.03.2005 și până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea a fost obligat„Primarul comunei M., jud. B. în calitate de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar M. să plătească reclamanților suma de 23.876 lei cu titlu de daune materiale., sentința devenind irevocabilă prin decizia 834 R din 13.10.2008 prin care a fost respins ca nefondat recursul și fiind învestită cu formulă executorie abia la 26.04.2012 (f. 17 ds._/193/2012.
Deși la 9 mai a fost încuviințată cererea executorului pentru executarea silită a sentinței 507/2008 împotriva debitorului Instituția Prefectului Județului B.. executorul a trimis somație „Primarului comunei M. - domnului C. V.”, pentru plata sumei de 28.789,68 lei debit și 2014,30 lei (somația fiind primită de secretar și având ștampila primăriei f. 39 ds.), deși nu pentru primar fusese încuviințată executarea ci pentru prefect, abia ulterior la 28 mai 2012 fiind trimisă „Primarului comunei M., dl. C. V.”și înștiințarea că „s-a procedat la poprirea contului dvs., până la concurența sumei de 30.803,98 lei (f. 41 ds.)”.
Din dovada de primire (f. 42 ds.) rezultă că această înștiințare a fost predată secretarului comunei, iar data de primire conform ștampilei poștei este 30.05.2012, însă în contextul în care, poprirea, ca act distinct de executare silită s-a efectuat din contul personal al recurentului, rezultă că acesta a fost executat în calitate de persoană fizică și nu în calitate de primar penru că în această din urmă situație ar fi trebuit să fie executate conturile primăriei/consiliului local.
Or, actele de executare pornite împotriva recurentului ca persoană fizică și nu ca reprezentant al comunei, ar fi trebuit să fie aduse la cunoștința acestuia la domiciliul său și nicidecum la primărie, mai ales în condițiile în care în urma alegerilor locale din 2012 acesta nici nu a mai îndeplinit funcția de primar, context în care nu s-a dovedit că înștiințarea de poprire depusă la primărie i-a și fost comunicată personal.
Prin urmare, întrucât executorul nu a depus la dosar dovezi privind înștiințarea recurentului la domiciliul său cu privire la poprirea din contul propriu, iar suma era datorată de instituția Primarului „în calitate de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar”, rezultă că termenul de 15 zile de formulare a contestației la executare nu era îndeplinit la 19.07.2012, data trimiterii contestației la Judecătoria B..
Pe de altă parte, la 25.09.2012 prin sentința civilă 1143 s-a admis contestația la executare care a fost făcută de creditorul P. E. în contradictoriu cu Primarul comunei M., anulându-se procesul verbal de actualizare din 08.05.2012 și dispunându-se ca executarea silită să fie efectuată pentru suma totală de 52.742,08 lei.
În baza acestei sentințe la 19.09.2013 i s-a comunicat recurentului (de această dată la domiciliu f. 12 ds._ ) înștiințarea de poprire a veniturilor sale personale până la concurența sumei de 25.452,40 lei f 10 ds.), contestația la executare împotriva acestei popriri fiind trimisă Judecătoriei Săveni prin poștă la data de 25.09.2012, încât nici față de această a doua poprire excepția tardivității nu este dată.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a contestatoarei C. R. – S., astfel cum a reținut și instanța de fond aceasta nu este dată în cauză întrucât contestatoarea nu este titulara drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății câtă vreme executarea silită a fost pornită împotriva Primarului comunei M., pe de o parte, iar pe de altă parte titularul contului asupra căruia s-a înființat poprirea este contestatorul C. V..
Pentru aceste motive recursul acestei părți împotriva hotărârii instanței de fond va fi respins ca nefondat.
De asemenea, Tribunalul B., apreciind că excepția tardivității introducerii contestației la executare nu este dată în cauză, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de C. V. și va respinge excepția tardivității celor două contestații conexate.
Totodată, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă incidente în situația evocată, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond în vederea soluționării capetelor de cerere ale contestației introductive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea C. R. S., împotriva sentinței civile nr. 1202/20.12.2013 a Judecătoriei Săveni.
Admite recursul declarat de contestatorul C. V., în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc „C. F.”, P. E., R. L., P. comunei M., prin primar, B. C. Română, B. C. Română - Sucursala Județeană B., C. F., împotriva aceleiași sentințe.
Respinge excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimați.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate necontrare prezentei, respectiv în ceea ce o privește pe recurenta C. R. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. C. M. A. C. B. C.
Red. jud. AD/15.06.2015
Tehnoredactat F. A. –M. /15.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
