Fond funciar. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 75/40/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 6 martie 2015
Completul compus din:
Președinte - T. N.
Judecător – A. D.
Judecător – H. I.
Grefier – B. C.-F.
DECIZIA NR. 99 R
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant P. I., în contradictoriu cu intimații T. D. V., P. C., P. G., P. L.-S., C. C., A. G., A. G., A. L., I. I. M.- decedată, C. C., C. V., C. I., P. G., V. (P.) C., B. (P.) R., P. M., P. D., P. L., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Bălușeni-prin primar, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B.-prin prefect, P. D.-O. și P. J., împotriva sentinței civile nr. 8290/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile cauzei asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 26 februarie și pentru astăzi 6 martie 2015, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8290/ 06.06.2014, Judecătoria B. a respins excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, a respins acțiunea având ca obiect „modificare titlu de proprietate "- rejudecare după casare, formulată de petentul P. N. I. în contradictoriu cu intimații C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a corn. Bălușeni - prin Primar, C. Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. - prin Prefect, T. D. V., P. C., P. G., P. L. -S., C. C., A. G. și A. G., A. L., I. loan, M. A. P., P. M., Conduracbe C., C. V., C. llie, C. C. G., V. ( P.) C., B. (P.) R. ,P. M. și P. D., P. L., P. D. O., și P. J..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin precizările formulate la data de 6.06.2012, (fila 33 vol.I ds.), reclamantul a arătat că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității parțiale/modificarea titlurilor de proprietate indicate la punctele 1-7 din cererea inițială, respectiv:
1.titlul de proprietate nr._/1994 prin corectarea vecinătății suprafeței de 49 ari din p.c. 62/57, în sensul menționării la sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul Național B. Iași DN 32,
2.titlul de proprietate nr._/1992 prin corectarea vecinătății suprafeței de 48 ari din p.c. 62/54, în sensul menționării la sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul N. B. Iași DN 32,
3.titlul de proprietate nr._/1996 prin corectarea vecinătății suprafeței de 51 ari din p.c. 62/53, în sensul menționării Ia sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul Național B. Iași DN 58,
4.titlul de proprietate nr._/2003 prin corectarea vecinătății suprafeței de 1 ha din p.c. 62/68, în sensul menționării la sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul Național B. Iași DN 58,
5.titlul de proprietate nr._/2004 prin corectarea vecinătății suprafeței de 48 ari din p.c. 62/54, în sensul menționării la sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul Național B. Iași DN 58,
6.titlul de proprietate nr._/2000 prin corectarea vecinătății suprafeței de 97 ari din p.c. 62/49, în sensul menționării la sud a învecinării cu drumul de exploatare 60/3 sau cu p.c. 60/1 sau 60/2 și nu cu Drumul Național B. Iași DN 28.
Prin aceleași precizări, petentul a arătat că interesul în promovarea acțiunii, este dat de faptul că titlurile de proprietate emise pe numele său au fost parțial anulate prin îndepărtarea terenului situat în p.c. 60/1 și în p.c. 60/2, pentru că dreptul de proprietate asupra acestui teren fusese anterior înscris în titlurile pârâților din prezenta cauză.
Or, prin schimbarea vecinătăților din titlurile indicate, terenul din p.c. 60/1 și p.c. 60/2 ar deveni liber din punct de vedere juridic, putând fi din nou înscrise în titlurile sale de proprietate. A mai precizat petentul P. loan că acțiunea de față nu urmărește îndreptarea sentinței civile 5163/2010 ci îndreptarea temeiurilor care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 5163/2010.
În motivarea cererii de modificare a titlurilor de proprietate emise pe numele intimaților ori a autorilor lor, petentul a susținut că aceștia au fost puși efectiv în posesie doar în p.c. 62, niciunul din ei neprimind teren în parcelele care se învecinează cu drumul național B. -Iași. Că, intimații stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât cea pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, suprafața de teren la care nu sunt îndreptățiți fiind tocmai cea situată în p.c. 60/1 și p.c. 60/2, teren care în realitate se învecinează cu drumul național B. -Iași.
Prin precizările formulate la data de 11.04.2014 (fila 45 ds. vol.II), petentul P. I. a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie corectarea titlurilor de proprietate nu sub aspect cantitativ, al întinderii suprafețelor înscrise în acesta, ci sub aspectul corectării vecinătăților înscrise în titluri pentru latura sudică, vecinătate care ar trebui să fie p.c. 60 (respectiv drumul de exploatare 60/3 sau parcelele arabile 60/1 și 60/2).
Potrivit art. 315 alin. 1 din Codul-de procedură civilă, "în caz de casare, hotărâri instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesită administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". Astfel, dând eficiență textului enunțat care legitimează rațiunea controlului judiciar, instanța de fond a analizat actele și lucrările dosarului, în limitele hotărârii de casare –respectiv decizia nr.2362R/26.03.2012 a Tribunalului B..
Conform art. 137 alin.(l) Cod procedură civilă, instanța de fond a soluționat mai întâi excepțiile invocate în cauză, reținând mai întâi că, în raport cu disp. art. art. 1201 civil (art. 431, art. 432 Cod procedură civilă), în cauza dedusă judecății nu este dată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.5163/16.10.2009, acest aspect fiind tranșat în mod irevocabil de Tribunalul B. prin decizia nr. 2362R/26.03.2012.
Cu privire la lipsa de temei legal a cererii de chemare în judecată, instanța a observat că, așa după cum s-a subliniat și în doctrină, reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, deoarece încadrarea în text o va face judecătorul (L S., S. Zilberstein, Teoria Generală,p.459). În plus, art. 22 al.4 din codul de procedură civilă stabilește ferm ca judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. Așadar, în speța dedusă judecății, chiar dacă temeiul juridic nu este indicat în concret, fiind menționat doar cadrul general, acest lucru nu este de natură să atragă nulitatea cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, având in vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României care prevăd expres ca orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților si intereselor sale legitime si nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.În plus, acțiunea pendinte judecății este prevăzută de lege, dreptul invocat de reclamant nu intră în conținutul unor raporturi juridice care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de conviețuire socială si ca urmare, instanța este îndreptățită să cerceteze în fond prezenta pricină.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului, formulată prin întâmpinare de pârâții T. V., A. G. și A. G. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în acțiunea care are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate, instanța le-a respins ,reținând că în speță este vorba de o acțiune pe care reclamantul a calificat-o expres ca fiind în constatarea nulității absolute parțiale/modificare titlu de proprietate,iar pentru a avea calitate procesuală activă, acesta nu trebuie să facă dovada că este titular al dreptului de proprietate, ci trebuie să justifice doar interesul în promovarea acțiunii, iar interesul reclamantului este evident: prin schimbarea vecinătăților din titlurile de proprietate care fac obiectul judecății, terenul din p.c. 60/1 și p.c. 60/2 ar putea fi din nou înscrise în titlul de proprietate nr._/1999 și titlul de proprietate nr._/1995, deși terenul situat în p.c. 60/1 și p.c. 60/2 stăpânit în prezent de intimați, a făcut obiectul judecății în dosar_/193/2008.
Referitor la cererea de chemare în judecată formulată de petentul P. I. și precizată ulterior, instanța a pronunțat o soluție de respingere, pentru argumentele care succed:
Prin sentința civilă nr. 5163/16.10.2009, pronunțată în dosarul nr._/193/2008 al Judecătoriei B., s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr._/1999 și nr._/1995 în sensul înlăturării suprafeței de 1200 m.p. teren din p.c. 60/2 și respectiv suprafața de 1400 m.p. teren din p.c. 60/1. Cele două titluri de proprietate a căror anulare parțială se solicita, eliberate în anul 1996 și respectiv 1999, au fost corectate la Oficiul județean de cadastru la data de 23 august 2004, acesta fiind momentul în care cele două parcele de 1400 m.p. și respectiv 1200 m.p. teren au fost incluse pe aceste titluri. La reconstituirea dreptului de proprietate intimaților li s-au atribuit diferite parcele începând cu liziera pădurii până la aproximativ 17,5 m.l. de D.N. 58, respectiv până la perimetrele din care încep p.c. 60/1 și 60/2.
Deși intimații au făcut dovada că autoarea lor a dobândit terenul situat între pădure și șosea încă de la 26 iunie 1910, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de la acea data, atribuirea inițială până la D.N. 58 nu s-a putut realiza, deoarece . proprietate cooperatistă, a fost pusă la dispoziția Fabricii de Zahăr B. pentru depozitarea sfeclei de zahăr. Ulterior, odată cu închiderea fabricii și eliberarea terenului, acesta a redevenit la dispoziția comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar și la nivelul acesteia s-a hotărât a se atribui beneficiarilor reconstituirilor de terenuri în limita reducerilor operate la apariția Legii nr.18/1991.
În considerentele deciziei nr. 173/10.02.2010, pronunțată în dosar_/193/2008, Tribunalul B. a apreciat că „aceste atribuiri ar fi trebuit să se facă titularilor proprietăților reconstituite anterior pe acest amplasament, (n.n. intimaților din cauza pendinte) pentru ca aceștia să redobândească întregul amplasament inițial, cu referire specială la accesul la drumul național, cu care, potrivit documentelor, trebuia să se învecineze. Referitor la dreptul intimaților asupra terenului situat în p.c. 60/1 și p.c. 60/2, Tribunalul B. a constatat că „s-a încălcat flagrant dreptul la o reconstituire efectivă, pe vechiul lor amplasament, aflat la dispoziția comisiei locale la apariția Legii nr.18/1991 și doar temporar dat în folosință fabricii de zahăr. în condițiile în care Legea fondului funciar consacră regula restituirii pe vechile amplasamente pe baza documentelor care atestă vechea proprietate, este firesc .. .să beneficieze de această atribuire, mai ales că prin modul în care a procedat comisia locala, terenurile atribuite ...au devenit locuri înfundate, nemaiavând deschidere la drumul public și în condițiile în care până în anul 2004, respectiv până la rectificarea celor două titluri de proprietate contestate, (intimații) au avut posesia."
În speță, instanța a reținut că S.C. SIRETUL B. a deținut în perioada 1960 -1995 o bază de colectare a sfeclei de zahăr în p.c. 60 și 61, formată din cabină cântar și un pod bascula de 15 t precum și o platformă de depozitare. Terenul pe care au fost amplasate aceste construcții nu a fost în proprietate S.C. Siretul S.A., rămânând ulterior anului 1995, la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Bălușeni. Din relațiile înaintate de OCPI B. și C. locală, rezultă că suprafața de 4000 m.p. este liberă din punct de vedere juridic.
Potrivit concluziilor expertului M. în prezent nu există un plan parcelar care să poată fi tehnic suprapus peste conturul parcelei cadastrale nr. 62. Referitor la vecinătăți, expertul M. a arătat că procesele verbale de punere în posesie a intimaților au fost transcrise identic în titlurile de proprietate eliberate acestora.
Cu privire la cererea de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/1994, titlului de proprietate nr._/1992, titlului de proprietate nr._/1996, titlului de proprietate nr._/2003, titlului de proprietate nr._/2004, titlului de proprietate nr._/2000, după reținerea dispozițiilor incidente din legile fondului funciar și a jurisprudenței CEDO apreciată a fi aplicabilă cauzei, instanța de fond a constatat că situația de fapt invocată de reclamant nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 care ar putea să atragă nulitatea acestor titluri de proprietate.
Pentru că petentul și-a precizat în mod succesiv acțiunea, arătând la un moment dat că învestește instanța cu o acțiune care privește corectarea erorii înscrise în titlul de proprietate nr._/1994, titlul de proprietate nr._, titlul de proprietate nr. 565S9/1996, titlul de proprietate nr._/2003, titlul de proprietate nr._/2004, titlul de proprietate nr._/2000 cu privire la vecinătatea drumului național B. Iași, analizând și din această perspectivă acțiunea, instanța a reținut următoarele:
Legea 219/2012 (publicată în M. Of. 789din 23 noiembrie 2012) completează Legea nr. W1991,cu art. 59 indice 1, potrivit căruia, „îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene."
De asemenea, că petentul nu a indicat și evident că nici nu a dovedit că terenurile înscrise în titlurile de proprietate atacate este intrat în circuitul civil. Prin urmare, reținând incidența reglementării evocate în precedent, instanța a apreciat că îndreptarea unor erori materiale din aceste titluri poate efectuată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., desigur, la cererea părții interesate.
S-a reținut și faptul că, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 165/2013 (cu privire suspendarea procedurilor administrative) se referă doar la procedura de reconstituire a dreptuluide proprietate, (emiterea hotărârilor de către C. Județeană de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie) și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Or, în speță petentul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, nu a contestat întinderea suprafeței de teren pentru li s-a reconstituit intimaților (sau autorilor) dreptul de proprietate, ci, în concret a solicitat corectarea vecinătății unor parcele din aceste titluri.
Cu privire la rectificarea titlurilor de proprietate emise în mod greșit, petentul avea deschisă calea procedurală prevăzută de art. 59 ind. 1 din Legea 18/1991, respectiv avea dreptul de a se adresa Comisiei locale cu o cerere prin care să solicite modificarea acestor titluri, urmând ca ulterior să aibă acces la instanță împotriva modului de soluționare, în temeiul art. 53 din Legea 18/1991. Împrejurarea că petentul nu are deschisă calea directă a unei acțiuni în justiție pentru a se dispune „modificarea titlului" nu a condus la concluzia că aceasta nu s-ar putea adresa cu o astfel de cerere către C. locală de fond funciar, care are posibilitatea și competența să aprecieze, în funcție de circumstanțele cauzei, dacă se impune revocarea sau modificarea unui titlu de proprietate și să formuleze propuneri în acest sens către C. județeană, fiind astfel deschisă calea unei acțiuni în justiție împotriva hotărârii Comisiei județene.
În consecință, reținând că o persoană nu are deschisă calea unei acțiuni directe la instanță prin care să solicite „rectificarea" unui titlu de proprietate (putând cere în mod direct doar „nulitatea" unui astfel de titlu), instanța a apreciat că acțiunea este nefondată și din această perspectivă, a fost respinsă ca atare.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P. I., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304, pct. 9, 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
În motivare, recurentul a apreciat că în sentința recurată se aduc în mod ilogic în discuție aspecte din motivarea Dec 173/2010 - dosar_/193/2008, cu ignorarea faptului ca intimații au făcut deja acțiune de modificare a propriilor titluri în sensul includerii în acestea a terenului din pc 60/1 si 60/2, acțiuni care au fost însă respinse în mod definitiv și irevocabil de instanțele de judecată, unul dintre argumente fiind și acela că ei primiseră deja întreaga suprafață de teren la care erau îndreptățiți între liziera pădurii și drumul 60/3.
Se reține că intimații ar fi deținut terenul până la modificarea celor două titluri P. deși, în realitate, recurentul este cel care a deținut efectiv terenul de la emiterea titlurilor și până la anularea lor de către instanța de judecată.
De asemenea, că suprafața în litigiu,, este liberă din punct de vedere juridic" fără a preciza că acest lucru se întâmplă doar după anularea titlurilor sale în dosar nr._ .
Recurentul a precizat și că nu a urmărit niciodată diminuarea ca suprafața a terenului inclus în titlul intimaților, ci doar corectarea vecinătății conform realității din teren, fiind evident ca intreaga suprafața cu care au fost pusi inițial in posesie si proprietate se oprea la p.c. 60 si nu ajungea la DN 58, p.c. 60/1 si 60/2 fiind si in prezent libera. In concluzie, corectarea titlurilor intimaților nu ar avea ca efect incalcarea dreptului lor de proprietate ci doar . legalitate si crearea contextului juridic in care sa se realizeze protecția dreptului său de proprietate prin reincluderea pc 60/1 si 60/2 in titlurile mele.
Instanța de fond concluzionează practica CEDO invocata reținând ca motivele invocate in cererea sa nu se încadrează in nici una din ipotezele prevăzute la art. III din Legea 169/1997 si care ar putea sa atragă nulitatea acestor acte.
Însă în mod greșit se respinge acțiunea pe motiv că nu sunt îndeplinite cerințele art. III din Legea 169/1997 și că nu există temei legal pentru modificare titluri de proprietate deoarece:
a). Temeiul legal este cel invocat în precizarea din 06.06.2012, respectiv art. III alin. 1 lit. a,, nefiind absolut obligatoriu să indice în mod expres un subpunct al literei a din art. III alin. 1 deoarece enumerarea de la lit.a a nu este una exhaustivă ci doar una exemplificativă, aspect ce rezultă din formularea "actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: ..."
Are însemnătate deosebită în cauză și conținutul art. III alin. 1 lit. a pct. ii, conform căruia "actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării..."
Din interpretarea acestui text rezultă că nulitatea ar putea opera doar în cazul în care terenul ar fi fost liber la data solicitării, caz în care nu ne aflăm deoarece terenul în litigiu nu a fost la dispoziția Comisiei locale ci a fost administrat de fabrica de zahăr, per a contrario fiind legale în acest caz titlurile emise pentru foștii deținători pe alt amplasament.
Dacă s-ar extinde limitele cu care au fost puși în proprietate pârâții de la pc 60/3 (drumul de exploatare) până la drumul național, aceștia ar avea mai mult teren decât cel la care sunt îndreptătiti, existând deci o justificare obiectivă în constatarea nulității titlurilor deoarece parații ar primi mai mult teren decât cel la care sunt îndreptatiti (exact ipoteza art III alin. 1 lit a).
b). În ceea ce privește solicitarea de rectificare a titlurilor prin înlocuirea vecinătății drum național cu vecinătatea pc 60, de asemenea s-a reținut în mod nejustificat că nu există temei juridic pentru o asemenea cerere în condițiile în care art. 58 din Legea 18/1991, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, stabilea că "Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa"
Este de observat ca art. 59 indice 1 invocat de instanța de judecata a intrat în vigoare abia în noiembrie 2012 (Legea 219/2012) și nu era în vigoare la data înregistrării acțiunii la instanță. Deci, conform principiului neretroactivității legii, reglementările art. 59 indice 1 nu puteau fi invocate și nici măcar cunoscute sau prevăzute la data la care am investit instanța cu cererea de chemare in judecata.
Așadar, deși în esența a urmărit doar corectarea unor vecinătăți, a solicitat în mod corect constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor și, chiar și în situația în care s-a reținut că nu există temei pentru anulare, instanța de fond trebuia să admită cel puțin cererea de modificare titluri in temeiul art. 58 din Legea 18/1991.
Tocmai ca o recunoaștere a faptului că terenul din pc 60/1 și 60/2 nu a fost inclus în titlurile lor, pârâții au făcut anterior cerere în instanța de modificare a propriilor titluri în sensul înscrierii acestor parcele însă cererea a fost respinsă ca nefondată.
În consecință există o veritabilă contradicție între hotărârea de respingere a includerii pc 60 în titlurile pârâților intimați și prezenta hotărâre în care este păstrat ca vecinătate DN 58, acest lucru echivalând cu includerea pc 60 in titluri.
În ceea ce privește motivele de fond pentru care a solicitat modificarea hotărârii recurate in sensul admiterii cererii, recurentul a menționat că acestea se referă la faptul că toți intimații au fost puși efectiv în posesie doar in . dintre ei neprimind teren în parcelele care se învecinează cu drumul național B. - Iași, respectiv în p.c. 60/1 ori 60/2.
Nici nu era posibil până în anul 1995 să se dea cuiva teren in parcelele 60/1 și 60/2 deoarece acestea erau ocupate de Fabrica de Zahăr B. așa cum rezultă din înscrisurile atașate, fapt ce are incidență directă în privința titlurilor de proprietate ce au fost emise anterior, in 1994 si 1992.
Contrar susținerilor din întâmpinări, în afara lui C. M. și a moștenitorilor acesteia, nici unul dintre intimați, inclusiv T. D., nu a deținut anterior teren în tarlaua "La H." în care este amplasat terenul in litigiu, fiind deci nefondate apărările privind atribuirea terenului pe "vechiul amplasament".
Este adevărat că expertul C. face la punctul V din expertiza efectuată în dosarul_ afirmația că și "T. D. prezintă în rolul agricol suprafața primita".
Însă a depus înscrisuri din care rezultă că acest vechi amplasament al lui T. D. la care face trimitere expertul C. nu se referă la terenul din . ca moștenitor al tatălui sau T. V. D., ci la terenul pe care 1-a primit deja în p.c 62/33, prin T.P. nr._/12.05.1999 (atașat), alături de ceilalți moștenitori ai bunicului sau T. D. V..
Din expertiza tehnica întocmita atât de expert C. în dosarul_ atașat dar și de expert D. F., rezultă că toți pârâții (cu o singură excepție de fapt) dețin in momentul de față, fără cei 2600 m.p. teren ce i-au fost acordați la un moment dat recurentului, mai mult teren decât au înscris în titlurile lor de proprietate, aspect ce infirmă faptul că ei ar fi fost puși în proprietate și asupra terenului din p.c. 60/1 si 60/2 și justifică îndreptarea titlurilor indicate la capetele de cerere 1 - 7 în așa fel încât să nu aibă înscris în titlu mai mult teren decât cel la care sunt îndreptățiți.
Daca titlurile de proprietate nu vor fi îndreptate în sensul corectării vecinătății corecte indicate în petit, consecința va fi aceea că intimații vor ocupa doar în baza acestei vecinătăți greșite cu DN B. Iași (care este denumit în titluri DN 58, DN 32 sau DN 28) mai mult teren decât cel la care sunt îndreptățiți și în altă parcelă decât cea în care au fost puși în posesie.
În ceea ce privește expertiza efectuată de expert M. în dosarul de față, aceasta este viciată de faptul ca nu s-a verificat limita corecta a pădurii, așa cum a fost avuta in vedere la momentul punerii in posesie a intimaților, ci a fost luata de buna limita indicata exclusiv de către intimate care au contestat existenta drumului de exploatare cu indicativul cadastral 60/3, care le delimita inițial terenul, desi a depus dovezi (fotografii, expertizele vechi, etc ..) din care rezulta existent acestui drum care fusese pietruit dar a fost pur si simplu distrus de intimați (arat, pietrișul ridicat, etc ).
În principiu, expertul M. a arătat totuși că intimații nu respectă în prezent amplasamentul pe care au fost puși inițial în posesie și că, tocmai în virtutea vecinătății DN 58 greșit înscrise, emit drepturi de proprietate asupra pc 60/1 si 60/2 care nu este înscrisă de fapt in titlurile lor de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă, intimații T. V., A. G. și A. G. au solicitat respingerea recursului declarat de P. I., motivat de faptul că pe fond, acesta este lipsit de orice temei legal și probatoriu.
În susținerea acestei întâmpinări, înțeleg să se folosească de întregul probatoriu administrat în fața primei instanțe, de proba cu înscrisuri, precum și de orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
În drept invocă art. 301 și urm. din Codul de procedură civilă, coroborate cu celelalte dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, întâmpinare a formulat și intimatul C. C., prin mandatar Baciuc P., solicitând să se constate că soluția dată de către prima instanță pe fondul cauzei trebuie menținută întrucât este temeinică și legală.
Recursul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
Astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, la data formulării acțiunii, dreptul subiectiv civil pretins de reclamantul recurent nu reprezenta decât o pretenție, existența acestuia fiind stabilită numai la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, în urma analizei fondului pretenției, prin prisma raportării dispozițiilor legale incidente la situația de fapt stabilită prin mijloacele probatorii administrate în cauză.
Iar, în acest context, în mod corect s-a reținut, prin sentința atacată, că în privința titlurilor de proprietate atacate nu poate fi reținută incidența vreunuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin.1 lit.a din Legea 167/1996 și, în mod expres pct.ii al lit. a – invocat în mod explicit în cererea de recurs, respectiv:
,, actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării…’’.
Aceasta întrucât, contrar aprecierii recurentului, textul normativ este prevăzut pentru protecția drepturilor foștilor proprietari, în concordanță cu imperativele edictării actului normativ, și nu în scopul prejudicierii lor, iar caracterul ,, liber’’ al terenului are în vedere și situația juridică a acestuia, nu numai situația de fapt a terenului. Or, în cauză, nu s-a contestat că aceste terenuri au fost solicitate de intimați –foști proprietari - în temeiul Legii 18/1991 și că, până în anul 1995, deși s-au aflat în sens juridic la dispoziția comisiei locale de fond funciar, au fost ocupate în fapt de imobilele aparținând bazei de colectare a sfeclei de zahăr.
Or, această situație de indisponibilitate temporară a terenului nu poate fi folosită printr –o interpretare contrară scopului legii pentru a determina concluzia că aceste terenuri nu ar trebui acordate foștilor proprietari, ci altor persoane iar, în acest sens,în mod corect instanța de fond a reținut cele statuate în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 5163/16.10.2009 a Judecătoriei B., și decizia nr. 173/10.02.2010 a Tribunalul B., pronunțate în dosarul nr._/193/2008.
Recurentul a pretins că aceste statuări ar fi contrazise de respingerea irevocabilă a cererilor intimaților de modificare a propriilor titluri de proprietate, fără a indica însă hotărârile judecătorești la care se referă și pentru care are la dispoziție o altă cale procedurală de soluționare.
Dacă este vizată sentința nr.4501/08.07.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, este de remarcat că în acest dosar nu s-a solicitat o asemenea modificare a titlurilor de proprietate, ci obligarea comisiei locale la întocmirea documentației cadastrale în vederea comasării pc A 60/1 și A60/2 la pc A62, iar această cerere a fost respinsă pentru că nu a fost respectată procedura prevăzută în acest sens de Legea 7/1996 și Ordinul nr.634/2006 al MAI – ANCPI.
În considerentele sentinței s-a reținut în mod corect și că nu există ,, o dispoziție de înscriere a terenului din pc 60/2 și pc 60/1 în titlul de proprietate al petenților’’.
Însă acest argument nu este de natură să determine concluzia existenței vreunei contradicții între hotărâri, deoarece în dosarul nr._/193/2008 nu a fost formulat un asemenea capăt de cerere, iar hotărârile pronunțate în acest dosar stabilesc, cu putere de lucru judecat, că intimații sunt cei care:
,, au îndreptățirea legală la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu … au validate terenurile din tarlaua ,, După H.’’ pe vechile amplasamente … dovadă fiind că vecinătatea sudică înscrisă în titluri a terenurilor este DN B. – Iași’’în conformitate cu actul vechi de veșnică vânzare din care se observă că ,, loturile de teren din tarlaua în litigiu erau dispuse ca întindere între Pădurea Epitropiei și Șoseaua Iașilor.’’
În același timp, în sentința nr. 5163/16.10.2009 s-a reținut și că pârâții P. ,, nu au prezentat documente care să ateste că aceste amplasamente ar constitui vechea lor proprietate sau a autorilor lor.’’
Este de observat, de altfel, că nici în prezentul recurs nu se invocă și nici nu se dovedește că acesta ar fi vechiul amplasament al recurentului, așa încât, se impune și în prezenta cauză concluzia că modificarea în anul 2004 a titlurilor sale de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și a dreptului intimaților,, la o reconstituire efectivă pe vechiul lor amplasament’’, cu transformarea terenurilor acestora ,, în locuri înfundate, nemaiavând deschidere la drumul public și în condițiile în care până în anul 2004, respectiv până la rectificarea celor două titluri de proprietate contestate, reclamanții au avut posesia.’’
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile contrare făcute în cererea de recurs cu privire la situația vechilor amplasamente și a posesiei și nici că anularea/ modificarea / corectarea titlurilor intimaților nu ar avea ca efect încălcarea dreptului lor de proprietate, pentru că acest drept vizează un anume amplasament și posibilitatea plenară a utilizării terenurilor, iar aceasta ar fi în mod evident afectată de lipsa ieșirii la drumul public.
Iar, în acest context, și în raport cu cererea de rectificare a vecinătăților parcelelor indicate din titlurile atacate, este lipsită de relevanță juridică susținerea recurentului conform căreia intimații ar deține mai mult teren decât cel la care sunt îndreptățiți, pentru că o asemenea situație s-ar putea reglementa și, de exemplu, prin rectificarea vecinătății opuse fără a aduce atingere accesului la drumul public pentru terenurile intimaților.
Este corectă susținerea recurentului conform căreia nu-i pot fi opuse disp.art. 59/1 din Legea 219/2012, pentru că nu erau în vigoare la data inițierii acțiunii, însă oricum în cauză nu s-a pus problema rectificării unor simple erori materiale în înscrierea vecinătăților, pentru că modificarea lor în sensul dorit de recurent afectează însăși substanța dreptului de proprietate a intimaților, așa cum s-a arătat.
Iar, față de cele ce preced, nu s-a probat nici un motiv de nulitate care să afecteze titlurile intimaților, nici măcar din perspectiva faptului că acestea ar fi devenit libere,, numai după anularea titlurilor sale’’ pentru că, așa cum s-a arătat, analiza trebuie inițiată în raport cu faptul că terenurile nu au fost niciodată libere pentru a fi atribuite recurentului în 2004, pentru că au fost reconstituite mai întâi în proprietate intimaților, și nu invers.
Prin urmare, nefiind date motivele de nelegalitate și netemeinicie pretinse de recurent conform art.304 pct. 9 și art. 304/1 C. 1865, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul P. I., cu domiciliul în B., .. 32, județul B., în contradictoriu cu intimații T. D. V. cu domiciliul în .. Curtești, județul B., P. C. cu domiciliul în ., județul B., P. G. cu domiciliul în G., ., nr. 4, ., P. L.-S. cu domiciliul în B., .. 36, ., ., C. C. cu domiciliul în ., A. G. cu domiciliul în B., .. 6, .. C, județul B., A. G. cu domiciliul în B., .. 6, .. C, județul B., A. L. cu domiciliul în localitatea Cristești, județul B., I. I. M.- decedată, C. C. cu domiciliul în ., județul B., C. V. cu domiciliul în Suceava, ., ., C. I. cu domiciliul în Vatra Dornei, ., județul Suceava, P. G. cu domiciliul Bacău, cartier Cornișa, județul Bacău, V. (P.) C. cu domiciliul în Stăuceni, județul B., B. (P.) R. cu domiciliul în Vatra Dornei, ., P. M. cu domiciliul în ., județul B., P. D. cu domiciliul în ., județul B., P. L. cu domiciliul în Bacău, .. 3C, județul Bacău, C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Bălușeni-prin primar cu sediul în Bălușeni, județul B., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B.-prin prefect cu sediul în B., județul B., P. D.-O. cu domiciliul în B., .. 148, ., județul B. și P. J. cu domiciliul în B., Calea Națională, nr. 74, .. B, ., împotriva sentinței civile nr.8290/6.06.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
T. N., A. D., H. I. B. C.
Red. T.N./02.04.2015
Tehn. B.C.F./02.04.2015
Jud. fond. A. E.
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul... → |
|---|
