Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 287/2015
Dosar nr._ recurs – hotărâre act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 21 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. C.
Judecător - C. M.
Judecător –B. G.
Grefier - T. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 287
La ordine judecarea recursului formulat de recurenții pârâți G. G., G. D. și G. D. în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. și cu intimata pârâtă N. M. M. împotriva sentinței civile nr. 850/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr._ având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata reclamantă C. A., asistată de avocat A. R., care substituie pe avocat P. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că prezentul dosar se află la primul termen de judecată, stadiu procesual și obiect: „recurs- hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Avocat A. R. depune la dosar delegație de substituire din partea avocatului P. M., precum și împuternicire avocațială pentru intimata C. A.. Apărătorul intimatei invocă excepția netimbrării prezentului recurs.
Instanța pune în discuție excepția invocată.
Avocat A. R. pentru intimata C. A. solicită admiterea excepției de netimbrare, arătând instanței că recurenților li s-a pus în vedere prin citație să timbreze cererea de recurs, iar aceștia au semnat personal citația. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanță în cuantum de 800 lei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului.
După deliberări,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._ /05.12.2012, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâta G. G. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea cumpărarea suprafeței de suprafeței de 30.000 mp teren arabil situat în extravilanul, ., în tarlaua B., cu vecini A. M., M. L. și drum județean.
Prin sentința civilă nr. 850/2014, Judecătoriei Săveni a admis acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții G. G., G. D., G. D. și N. M. M.,constatând intervenită între reclamanta C. A. și C. M., în calitate de cumpărători, și numitul G. C., vânzarea-cumpărarea suprafeței de 3 ha teren arabil situat în extravilanul ., în sola 40, p.c.760/45, înscris în titlul de proprietate nr.102.364/21.04.2002, cu vecinătățile din titlu, pentru prețul de 15.000 ROL.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 28.04.1992, numitul G. I. C. a încheiat cu reclamanta C. A. și soțul acesteia C. M. – decedat la data de 03.10.2008, o convenție privind înstrăinarea suprafeței de 3 ha teren arabil extravilan situat în tarlaua „B.”, situat pe teritoriul ., învecinat cu A. M. la nord, drum comunal la este și M. L. la sus, teren cu care acesta a fost pus în posesie în anul 1991, aspect menționat în înscrisul sub semnătură privată întocmit la aceeași dată (fila 5, dosar).
În înscrisul constatator al convenției se mai menționează că prețul vânzării de 5.000 lei ROL/ha, în total 15.000 lei ROL a fost achitată integral, banii fiind numărați în prezența martorilor V. E. și G. G..
Existența convenției este confirmată de martorul G. G. care a asistat la înțelegerea intervenită între reclamantă, soțul acesteia, numitul G. C. și sora acestuia, numita V. E. cu privire la înstrăinarea terenului din „tarlaua B.”. Martorul a mai confirmat și remiterea prețului de 15.000 lei vechi la acea vreme către G. C. și V. E. (fila 85, dosar).
Martorul G. V. a declarat că, după aproximativ trei ani de la Revoluție, a început să lucreze terenul reclamantei din . sau B.” în suprafață de 3 ha, pe care aceasta l-a cumpărat de la o persoană al cărei nume nu îl cunoaște, fără ca aceasta să aibă probleme în legătură cu exploatarea acestui teren până în anul 2012.
Mai reține instanța din declarația numitului M. C. (fila 100, dosar) că acesta a exploatat o parte din terenul mătușii sale, M. L., din satul și ., timp de un an, în anul 1992 sau în anul 1993, după care acea suprafață de teren a fost lucrată de numitul C. M. și de moștenitorii acestuia. Declarația acestuia vine în contradicție cu declarațiile martorilor S. G. și A. M. care au arătat că numitul M. C. a ținut un lot de aproximativ 4 ha teren în tarlaua „B.” până în anul 1997, în care era inclus atât terenul numitei M. L., mătușa acestuia, cât și terenul numitului G. C., fratele numitei M. L..
Coroborând declarațiile martorilor G. V. și G. G. cu declarația numitului M. C. rezultă că numitul C. M. și soția acestuia, C. A. au intrat în posesia terenului în suprafață de 3 ha situat în sola 40, p.c. 760/45, înscris în titlul de proprietate nr. 102.364/21.04.2002, la scurt timp de la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare și au stăpânit acest teren în mod netulburat până în anul 2013, când mandatarul pârâtei G. G. – A. P. a emis pretenții în legătură cu acest teren.
Din certificatul de sarcini nr._/22.11.2012 emis de OCPI B. rezultă că imobilul în litigiu nu este grevat de sarcini ( fila 4, dosar ), iar potrivit certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 4944/16.10.2013 emis de . terenul în suprafață de 3 ha din sola 40, p.c. 760/45 a fost achitat la zi de reclamantă, pârâta G. G. achitând din suma totală de 1219 lei reprezentând impozit pentru terenul extravilan, doar suma de 165 lei cu chitanța nr._/18.02.2013 ( fila 30, dosar ).
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâți prin concluziile scrise, instanța reține că antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligației asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenției, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. b) din decret, situație în care prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător ( decizia ÎCCJ 1212/17.02.2005 ).
În contextul în care abia în anul 2013, respectiv după promovarea prezentei acțiuni, pârâții au început să emită pretenții asupra terenului în litigiu, instanța constată că dreptul reclamantei la acțiune nu s-a prescris.
Referitor la dispozițiile legale aplicabile speței, instanța constată că, în cauză, sunt incidente prevederile vechiului cod civil, deoarece pentru actul juridic este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii acestuia atât in ceea ce privește condițiile de validitate, cât și în ceea ce privește efectele actului juridic și executarea obligațiilor asumate de către părți.
Antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat la data de 28.04.1992 regulile privind executarea acestuia sunt supuse legii în vigoare la acea dată, respectiv dispozițiilor Codului civil de la 1864.
Aceasta regula reiese cu certitudine atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 si 3 din Codul Civil, cât și din dispozițiile art. 102 alin.1 din Legea 71/2011 conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005 „Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute”. Deși textul de lege menționat mai sus a fost abrogat prin art. 230 din Legea nr. 71/2011, cerința formei autentice este prevăzută și în noua reglementare, respectiv în art. 1244 Cod civil, potrivit cu care părțile trebuie să încheie în formă autentică orice contract care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează să fie înscrise în cartea funciară, sancțiunea nerespectării acestei prevederi fiind nulitatea absolută.
De asemenea, potrivit art. 1172 cod civil 1864 „actul care nu poate fi autentic din cauza necompetinței sau a necapacității funcționarului, sau din lipsă de forme, este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a iscălit de părțile contractante”.
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată ca actul juridic încheiat între părți și consemnat în înscrisul denumit „act de vânzare cumpărare” are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren ce face obiectul prezentei cauze, ci a generat doar un drept de creanță în patrimoniul reclamantului. Astfel convenția părților reprezintă un antecontract bilateral de vânzare cumpărare, dând însă naștere in sarcina părților unei obligații de a face, constând în obligația de a încheia în forma autentică convenția de înstrăinare a imobilului in cauza, oricare dintre părți putând cere încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul teren anterior menționat.
Însa, pentru ca instanța sa poată pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile art. 1073-1077 Cod civil. trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, fiind necesara dovada dreptului de proprietate al paratului asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Astfel instanța retine că în conformitate cu dispozițiile art. 1294 Cod civil, vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părți vânzătorul strămută proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte părți cumpărătorul, care se obliga a plăti in schimb prețul bunului vândut. Din modul de reglementare al contractului de vânzare cumpărare reiese ca în mod neîndoielnic poate avea calitatea de vânzător numai titularul dreptului de proprietate asupra bunului înstrăinat, întrucât contractul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate.
În speța de față, pârâții G. G., G. D. și G. D. au dobândit prin moștenire de la defunctul G. C., decedat la data de 15.03.1997, suprafața de 3 ha teren arabil extravilan înscrisă în titlul de proprietate nr. 102.364/21.04.2002, în patrimoniul acestora fiind transmisă și obligația încheierii actului de vânzare cumpărare în formă autentică, ce nu a putut fi îndeplinită de către defunct, deoarece până la data decesului acestuia titlul de proprietate nu fusese încă emis.
Pentru ca instanța să poată suplini consimțământul părții care nu-și îndeplinește în mod culpabil obligațiile asumate, se impune să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil privind valabilitatea convențiilor ( capacitate, consimțământ, obiect determinat, cauză licită ), precum și cele specifice contractului de vânzare cumpărare raportat la dispozițiile art. 1073 -1077 Cod civil, ce conferă posibilitatea creditorului obligației de a face de a cere instanței, în cazul refuzului celeilalte părți de a încheia actul în formă autentică, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Astfel, pârâții G. G., G. D. și G. D. sunt proprietarii terenului în litigiu,
Reținând faptul că reclamanta și defunctul său soț au achitat prețul vânzării, precum și faptul că bunul imobil a cărui înstrăinare a fost promisă se află în patrimoniul promitenților vânzători, instanța, va admite acțiunea și va constata intervenită între reclamanta C. A. și numitul C. M., în calitate de cumpărători și numitul G. C., vânzarea cumpărarea suprafeței de 3 ha teren arabil situat în extravilanul ., în sola 40, p.c. 760/45, înscris în titlul de proprietate nr. 102.364/21.04.2002, cu vecini: N – A. M., E – DCL – 758, S – M. L., DE 762, pentru prețul de 15.000 lei ROL.
Împotriva sentinței civile nr. 850/2014 a Judecătoriei Săveni au declarat recurs pârâții G. G., G. D. și G. D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că: „ce este scris în hotărâre nu este real, am depus cartea de muncă a defunctului G. C. și am cerut să se facă expertiză la semnătură după un act ce-l deține C. A., un act fals care există la dosar.(…) Sentința s-a dat pe baza unui probatoriu mincinos, respectiv doi martori.”
La termenul de astăzi, Tribunalul a pus în discuție excepția netimbrării cererii de recurs.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În situația netimbrării, actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri care nu a fost timbrată corespunzător.
Recursul declarat în cauză nu a fost legal timbrat și va fi anulat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.32 din OUG 80/2013, recurenții aveau obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 325,5 lei.
Această obligație a fost adusă la cunoștință recurenților prin citațiile înaintate (filele 11,12,13 dosar), dar recurenții nu s-au conformat, nefăcând dovada achitării taxei judiciar de timbru, motiv pentru care recursul va fi anulat ca netimbrat.
Având în vedere disp. art. 312 C.,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții G. G., G. D. și G. D., toți trei cu dom. în domiciliată în .. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. și cu intimata pârâtă N. M. M., ambele cu domiciliul com. Avrămeni, .. împotriva sentinței civile nr. 850/2014 a Judecătoriei Săveni pe care o menține.
Obligă pe recurenta G. G. să plătească intimatei C. A. suma de 800 de lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. C. C. M., B. G. T. R.
Red. BG/.04._
Tehnored. TR – 2 ex./04.11.2015
Jud. fond –ALL
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
