Pretenţii. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 213/2015
Dosar nr._ pretenții
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. D.
Judecător – H. I.
Judecător –T. N.
Grefier – F. A.-M.
Decizia civilă nr. 213
Pe rol rejudecarea – după casarea cu reținere - a acțiunii civile formulată de reclamantul recurent Abalașei C. în contradictoriu cu pârâții intimați P. I. și P. G.-M., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul Abalașei C., asistat de avocat G. S., și intimatul P. G.-M., lipsind intimatul P. I..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la al șaselea termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită; totodată, se constată că a fost restituit mandatul de aducere emis la data de 28.05.2015, din procesul –verbal de căutare întocmit de Postul de Poliție Vorona, a rezultat imposibilitatea executării mandatului deoarece martorul nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în județul Suceava fără a lăsa date exacte despre locul deplasării.
D. urmare, instanța constată aplicabilitatea disp. art.188 alin.3 Cod pr. civilă și revine asupra probei cu expertiză judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cererii.
Apărătorul reclamantului recurent, avocat G. S., arată că martorul R. M. citat pentru acest termen refuză să se prezinte, la fel ca și ceilalți vecini. Susține că, deși toți sătenii cunosc situația ocupării terenului de către pârâți, nici unul dintre aceștia nu dorește să se prezinte în instanță în calitate de martor, astfel încât nu înțelege să mai formuleze o nouă cerere în audierea martorilor, însă consideră utilă o cercetare la fața locului, arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Pârâtul P. G. M., având cuvântul, arată că solicită respingerea cererii de cercetare la fața locului.
Instanța respingere cerere de administrare a probei cu cercetare la fața locului, apreciind că nu este utilă cauzei în raport de celelalte probe administrate și de obiectul cererii reclamantului și ,nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri asupra cererii.
Avocat G. S., pentru reclamantul - recurent, solicită admiterea cererii și obligarea pârâților de a-i lăsa în liniștită posesie suprafața de 3 ari solicitată, întrucât din cei 6 ari, au mai rămas de primit 3 ari. De asemenea, mai precizează că reclamantul ține în p.c 202 o suprafață de 40 m.p., teren învecinat cu pârâul Vorona și ar mai trebui să țină vreo 13 m în vecinătatea pârâului.
Pârâtul - intimat P. G. M. solicită respingerea cererii, motivat de faptul că ține terenul proprietatea numitei A. C. și că nu i-a ocupat suprafața reclamantului, susținând și faptul că reclamantul îl șicanează prin cererile sale.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii civile de față, după casarea cu reținere;
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ și precizată ulterior, reclamantul Abalașe C. a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. G. M., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 450 lei pentru daunele suferite ca urmare a ocupării abuzive de către pârâți, timp de trei ani, a suprafeței de 6 ari, precum și a sumei de 360 lei, reprezentând contravaloare lemnului de răchită tăiat de pe terenul său.
Prin sentința civilă nr. 8298/ 09.12.2011, Judecătoria B. a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect pretenții iar, prin decizia nr. 317 R/18.04.2012, Tribunalul B. a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 8298/09.12.2011, a casată sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 6141 / 23.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins din nou acțiunea reclamantului Abalașei C..
Prin decizia civilă nr.706/27.11.2014, Tribunalul B. a admis recursul declarat de Abalașei C. împotriva sentinței civile nr. 6141 din 23 mai 2013 a Judecătoriei B., a casat sentința recurată și a reținut cauza pentru rejudecare pe fond, fixând termen la 22 ianuarie 2015, cu citarea părților.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecarea fondului.
În cauză, prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul B. a stabilit că dovezile din fața instanței de fond sunt insuficiente pentru pronunțarea unei hotărâri legale, dispunând administrarea de probe noi, considerate concludente pentru justa soluționare a pricinii, instanța de rejudecare fiind ținută de dovezile arătate în decizia de casare.
Totodată că, deși în virtutea principiului reglementat de art. 129 al. 5 Codul de procedură civilă, instanța de rejudecare avea posibilitatea de a ordona administrarea probelor pe care instanța de casare le-a dispus, prin aducerea la cunoștința reclamantului și a posibilității de a solicita ajutorul public judiciar în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate,nu a procedat astfel, nesocotind îndrumărilor date prin decizia de casare și dreptul reclamantului de a accede la justiție.
În consecință, cum prezenta cauză a mai primit o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru necercetarea fondului, în temeiul art. 312 al. 61 Cod procedură civilă, admițând recursul pentru argumentele arătate în precedent, tribunalul a casat hotărârea instanței de fond în totalitate și a reținut cauza spre rejudecarea fondului, pentru a exista posibilitatea administrării probatoriului util și concludent pentru justa soluționare a pricinii, cu atenționarea reclamantului recurent asupra posibilității de a solicita ajutor public judiciar.
Așadar, pentru rejudecarea după casare a acțiunii reclamantului, a fost format prin versionare dosarul nr._, în care reclamantul a fost asistat de avocat și a fost admisă acestuia administrarea probei cu martori și cu expertiză tehnică judiciară( cu scutirea acestuia de la plata a jumătate din taxa expertului), în vederea efectuării verificării susținerilor acestuia cu privire la posesia exercitată de pârâți și cu privire la prejudiciul ce i-a fost cauzat, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 317 R/18.04.2012 a Tribunalul B..
Astfel, reclamantul a solicitat audierea martorilor Hlagii N. și R. M., în timp ce pârâții intimați P. I. și P. G. M. nu au solicitat în contraprobă audierea de martori.
Prin urmare, la termenul de judecată din 21.05.2015 a fost luată declarație martorului Hlagii N.( f.24), care a arătat că:
,, Eu nu știu care era modalitatea în care părțile țineau terenurile în perioada 2008- 2010, fiind și perioadă îndelungată de atunci și eu netrecând pe acolo.’’
Cât privește pe martorul R. M., care a fost citat cu mandat de aducere pentru termenul de astăzi, acesta nu s-a prezentat în instanță iar, din procesul –verbal de căutare întocmit de Postul de Poliție Vorona( f.30-32), a rezultat imposibilitatea executării mandatului deoarece martorul nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în județul Suceava fără a lăsa date exacte despre locul deplasării.
Din acest motiv, instanța a constatat incidența în cauză a disp. art.188 alin.3 C. 1865, pășind la judecată și revenind asupra administrării probei cu expertiză tehnică judiciară.
Prin urmare, tribunalul va constata că reclamantul Abalașei C., căruia îi revenea sarcina probei conform art.1169 cod civil 1864, nu a făcut dovada ocupării de către pârâți în anii 2008 -2010 a unor suprafețe din terenul său și, în mod evident, nici a întinderii acestora, context în care nu-și găsește justificare efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru stabilirea unui eventual prejudiciu.
Aceasta întrucât, doar pronunțarea sentinței civile nr.2233/22.03.2010 de către Judecătoria B. nu constituie doar prin ea însăși dovada unei asemenea ocupări ilicite, întrucât a fost pronunțată doar în urma cercetării legalității emiterii titlului de proprietate al reclamantului( conform naturii cauzei), iar la judecată nu au participat pârâții intimați din prezenta cauză și nici celălalt proprietar cărora le-a fost afectată proprietatea.
Prin urmare, acțiunea civilă a reclamantului urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Abalașei C., cu domiciliul în satul Joldești, ., în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. G. M., ambii cu domiciliul în satul Joldești, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
A. DanielaHrușcă I., T. NadiaFetcu A.-M.
Red. jud. TN 29.06.2015 v
Tehnoredactat F.A-M
Jud. fond M. C. C.
Jud. rec. jud. H.I
2 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 461/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
