Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 342/2015
Dosar nr._ Apel-ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 342 A
Ședința publică de la 11 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător M. U.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul M. M. și pe intimații M. M., M. I., M. V. –asistat de M. M., având ca obiect ordonanță președințială împotriva sentinței civile nr. 6833 din 01.07.2015 a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații M. M., M. I., M. V. –asistat de M. M. și av. B. C. pentru apelantul lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Părțile prezente se legitimează astfel: M. M. cu C.I. ., nr._, CNP –_, M. V. cu C.I. ., nr._, CNP –_ și M. I. cu C.I. ., nr._, CNP –_. Arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile. Invocă disp. art. 480 alin.2 Cod proc.civ. solicitând respingerea capătului de cerere privind evacuarea ca neîntemeiat deoarece potrivit disp. art.920 Cod proc.civ. evacuarea se poate face doar prin instituirea unui ordin de protecție, respectiv o măsură provizorie până la soluționarea celorlalte capete de cerere privind folosința imobilelor. Susține că această solicitare de evacuare a apelantului din imobil este neîntemeiată deoarece intimata a plecat de doi ani din locuință împreună cu copii și nu a solicitat reintegrarea sa având doar interesul să-l scoată din locuință pe apelant. Arată că apelantul nu se opune ca intimata și copii să se întoarcă în locuința familiei. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Intimata M. M. solicită respingerea apelului motivat de faptul că apelantul este foarte violent atât fizic cât și verbal și a cumpărat o casă la Stănești unei alte femei iar ea nu se poate apropia de locuința familiei. Mai mult, apelantul vorbește și se comportă foarte urât cu copii și îi amenință telefonic, astfel că a fost nevoită să facă plângere la poliție. De asemenea a deschis și acțiune de divorț.
Intimații M. V. și M. I. solicită evacuarea apelantului din locuință deoarece ei doresc să se întoarcă acasă și să locuiască acolo.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 06.03.2015, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună obligarea acestei din urmă părți să-i permită accesul său și al fiilor săi, numiții M. I., M. V., în locuința comună din loc. Cheliș, ., delimitarea spațiului în care locuiește, împărțirea provizorie a locuinței comune, restituirea bunurilor proprii, inventarierea bunurilor comune, obligarea pârâtului să nu-i mai facă scandal, încredințarea minorului M. V. spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul său, pârâtul M. M., cu care s-a căsătorit în anul 1996, nu îi permite accesul în locuința comună din anul 2013, când a plecat la muncă în Italia, fiind nevoită să locuiască împreună cu cei doi copii la părinții săi în loc. Dracșani, . arătat că este imposibil să locuiască la părinții săi, aceștia fiind în vârstă, bolnavi, și având în îngrijire 4 nepoți minori.
A mai învederat reclamanta că, în luna ianuarie, când a revenit în țară, pârâtul nu i-a permis accesul în locuința comună, a agresat-o, amenințând-o cu moartea, acesta ajungând să distrugă locuința comună.
În drept, s-au invocat disp. art. 581 C..
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
Pârâtul M. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, și anularea ca netimbrată a cererii; în situația în care se va timbra cererea, a arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității ordonanței președințiale cu privire la toate capetele de cerere și respingerea cererii ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
A arătat pârâtul că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui alt litigiu în care să se judece fondul cauzei, o acțiune de divorț sau de partaj judiciar, astfel încât cererile formulate sunt inadmisibile. Mai arată că reclamanta a formulat opt capete de cerere, din care unul și pentru copiii părților, care este major și nu și-a însușit cererea; partajul bunurilor comune și încredințarea minorului, solicitate de reclamantă, instituție care nu mai există, este subsidiară acțiunii de divorț și pensiei de întreținere.
A mai subliniat pârâtul că reclamanta a indicat eronat temeiul legal, art. 581 C. fiind textul de lege din vechiul cod.
În fapt, a arătat pârâtul că între părți există o stare conflictuală, dar nu astfel cum a fost descrisă de reclamanta; părțile sunt separate în fapt, reclamanta părăsind domiciliul comun împreună cu copiii în urmă cu un an și plecând la părinții săi. A precizat pârâtul că, în urmă cu câteva săptămâni, reclamanta a venit la domiciliul comun în lipsa sa și a răvășit casa, incident în urma căruia fratele său a chemat poliția.
În data de 09.04.2015, reclamanta a formulat precizări la acțiune, prin care a solicitat evacuarea pârâtului din locuința comună, până la partajul bunurilor comune, reintegrarea sa și a copiilor în locuința comună, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și exercitarea autorității părintești numai de către reclamantă, până la soluționarea divorțului ce formează obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei B., obligarea pârâtului să-i restituie bunurile personale din locuință și obligarea pârâtului să nu-i mai facă scandal. A arătat că renunță la cererea de a-i permite accesul său și al copiilor în locuința comună, delimitarea spațiului de locuire, împărțeala provizorie a locuinței comune, inventarierea bunurilor comune.
A solicitat reclamanta respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare. A învederat că în prezent a formulat acțiune de divorț, fiind justificată urgența cererilor formulate în prezenta cauză, neprejudiciind fondul, ci vizând stabilirea provizorie a unor dispoziții cu privire la drepturi, asigurând preîntâmpinarea prejudicierii unor drepturi urgente.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a alungat-o în mod repetat din locuința comună, agresând-o fizic în nenumărate rânduri, atât pe ea, cât și pe copii, amenințând-o, acesta fiind și consumator de alcool. A mai arătat că a anunțat Poliția de mai multe ori, avertismentele nefiind respectate de pârât, neexistând posibilitatea de a locui împreună sau de a se face un partaj de folosință, cererea în acest sens fiind făcută din eroare. Pârâtul și-a chemat de câteva ori și familia să intervină în ajutorul său, un cumnat și fiul acestuia folosind spray paralizant contra minorilor.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, cererea de ordonanță președințială formulată inițial de către reclamantă pentru reintegrarea în locuința familiei a fost însușită și de către cei doi copii M. I. și M. V., care au dobândit astfel calitate procesuală de reclamanți.
La solicitarea instanței, reclamanta a formulat precizări, în data de 20.05.2015, învederând că există o urgență a cererii prezumată legal.
La solicitarea părților, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Pentru justa soluționare a cauzei, s-a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la domiciliul părților și s-au solicitat relații de la Postul de Poliție Sulița.
Prin sentința civilă nr. 6833 din 01.07.2015 Judecătoria B. a admis până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei B. cererile privind: evacuare a pârâtului M. M. din locuință; reintegrarea reclamanților M. M., M. I. și M. V. în locuința familiei aflată în localitatea C., .; stabilirea locuința minorului M. V. la locuința mamei sale; obligarea pârâtul la plata pensiei de întreținere pentru minorul M. V..
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că nu este excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârât. La termenul din data de 27.03.2015 s-a cerut reclamantei să precizeze obiectul acțiunii și pentru a se putea stabili taxa de timbru. Reclamanta a formulat precizări aflate la fila 25 din dosar și a făcut dovada achitării taxei de timbru de 20 de lei pentru ordonanța președințială potrivit chitanței de la fila 29. Sunt respectate cerințele art. 6, alin. 4) din OUG 50/2013 iar excepția este neîntemeiată.
Din înscrisurile de la dosar filele 6- 11 rezultă că reclamanta M. M. este căsătorită pârâtul M. M. iar din căsnicia lor au rezultat doi copii M. I.(născut la data de 06.02.1997 ) și M. V.(născut la data de 09.02.1999).
Reclamanta M. M. a formulat o cerere de a se pronunța o ordonanță președințială pe care a precizat-o la termenul din data de 09.04.2015(fila 25) și a arătat că solicită evacuarea pârâtului, soțul său, reintegrarea în locuința comună, stabilirea locuinței minorului la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și exercitarea autorității părintești numai de către pârâtă, obligarea pârâtului să-i restituie bunurile personale din locuință și obligarea pârâtului să nu-i mai facă scandal.
În drept, instanța constată că, potrivit art. 997 din Cod procedură civilă, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere. Condițiile emiterii ordonanței președințiale sunt, așadar, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, cea din urmă condiție rezultând din natura urgentă a acestor cauze și din caracterul vremelnic al măsurii.
Cererea de ordonanță președințială formulată inițial de către reclamantă pentru reintegrarea în locuința familiei a fost însușită și de către cei doi copii M. I. și M. V. care au dobândit astfel calitate procesuală de reclamanți.
În privința reclamanților M. M. și M. V. instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 920 din Codul de procedură civilă: Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Cerința urgenței acestor măsuri privind stabilirea locuinței minorului, folosința locuinței familiei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere este prezumată de lege și nu mai trebuie dovedită fiind vorba despre ocrotirea unui minor. Cererea are un caracter vremelnic, fiind solicitată până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț în dosarul_ . Existența acestui dosar pe rolul Judecătoriei B. și obiectul acestuia s-a invocat de reclamantă și nu s-a contestat de pârât.
Instanța a admis cererea de reintegrare a reclamantei și a copilului minor în locuința din localitatea C., .. Reclamanta a arătat că locuință este bun comun așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și adeverința de la fila 4, iar acest aspect nu este contestat de către pârât prin urmare este îndeplinită cerința aparenței unui drept. Din declarațiile martorilor de la filele 55 și 69 precum și din ancheta socială de la fila 39 rezultă că cei doi soți nu mai locuiesc împreună de circa doi ani iar reclamanta și cei doi fii au fost determinați prin acte de violență și amenințări să părăsească locuința familiei și să se mute la părinții reclamantei.
În ceea ce-l privește pe M. I. și acesta justifică aparența unui drept de a fi reintegrat în această locuință deoarece are acordul explicit al mamei sale M. M., coproprietarul locuinței. De altfel, pârâtul a declarat permanent în fața instanței, aspect consemnat și în încheierea din data de 11.05.2015, că nu se opune ca fiii săi să locuiască în casa sa.
Cererea de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minorul M. V. este una admisibilă. Prin concluziile formulate la termenul de judecată din data de 30.06.2015 pârâtul și-a exprimat acordul de a plăti pensie de întreținere pentru copilul minor. Nu s-a făcut dovada veniturilor realizate de către pârât și nici incapacitatea de a munci. Instanța va obliga pârâtul să achite pensie de întreținere pentru minorul M. V. în cuantum de 194 lei, reprezentând ¼ din salariul minim net pe economie începând cu data de 06.03.2015, data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț în dosarul_ .
Cererea de a se încuviința exercitarea autorității părintești numai de către reclamantă nu este admisibilă și a fost respinsă. Cazurile în care se poate exercita autoritatea părintească numai de către un părinte sunt enumerate în art. 507 din Codul civil. Nu s-a invocat și dovedit niciuna dintre aceste situații care ar justifica exercitarea autorității părintești provizoriu numai de către unul din părinți până la soluționarea cererii de divorț.
Cererea de evacuare a pârâtului din locuință a fost admisă considerându-se că măsura solicitată are un caracter vremelnic până la soluționarea cererii de evacuare din dosarul_ și este respectată cerința neprejudecării fondului. Reclamanta și cei doi fii au fost determinați prin acte de violență și amenințări să părăsească locuința familiei și să se mute la părinții reclamantei așa cum rezultă din declarațiile martorilor de la filele 55 și 69, din ancheta socială de la fila 39 și răspunsul dat de Postul de Poliție Sulița.
Obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima sunt măsuri care se circumscriu ordinului de protecție reglementat de capitolul IV din Legea Nr. 217 / 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Pentru acest considerent se va respinge ca inadmisibil pe calea ordonanței președințiale capătul de cerere de a fi obligat reclamantul să nu-i mai facă scandal reclamantei și copiilor.
Cererea de a fi obligat pârâtul să restituie reclamantei bunurile personale nu îndeplinește cerința vremelniciei și neprejudecării fondului, prin urmare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente capetele de cerere privitoare la exercitarea autorității părintești numai de către reclamantă, obligarea pârâtului să-i restituie bunurile personale din locuință și obligarea pârâtului să nu mai intre în contact cu reclamanta și copiii au fost respinse ca inadmisibile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul M. M. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. A cerut ca în temeiul disp. art. 480 alin. 2 Cod pr. civ. să se dispună schimbarea în parte a sentinței criticate și respingerea capătului de cerere având ca obiect evacuare ca neîntemeiat, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv reintegrare, locuință minor și pensie de întreținere.
În motivarea menționat că analizând cu precădere disp. art. 920 Cod pr. civ., este de observat faptul că într-adevăr instanța poate lua pe calea ordonanței președințiale măsuri provizorii privitoare la locuința copiilor, obligația de întreținere, încasarea alocației și folosința locuinței familiei. În acest context, prima instanță ar fi putut cel mult să stabilească modalitatea de folosință a locuinței( cu atât mai mult cu cât locuința familiei este compusă din două corpuri de clădire distincte), dar în nici un caz textul de lege nu permite evacuarea pârâtului din locuință. Din punct de vedere juridic, la acest moment evacuarea pârâtului din locuință se poate solicita doar în cadrul procedurii speciale a instituirii unui ordin de protecție și nicidecum pe cale de ordonanță președințială. Din această perspectivă, și capătul de cerere având ca obiect evacuare este inadmisibil și solicită a fi respins ca atare. In concluzie, acesta este motivul de nelegalitate invocat în apel.
In privința motivelor de netememicie, arată că în speța de față nu este dată urgența evacuării pârâtului din locuința sa având în vedere faptul că părțile sunt separate în fapt de mai mult timp, aproximativ doi ani de zile. Reclamanta intimată a părăsit de bunăvoie locuința comună, a plecat la domiciliului părinților săi împreună cu copiii și a dat ea însăși o declarație la postul de poliție că plecă de acasă fără a fi forțată în vreun fel de către pârât. Mai mult decât atât, reclamantă lucrează în străinătate, vine rar acasă și nu justifică astfel vreun interes în evacuarea pârâtului decât unul pur șicanator. In aceste condiții, care este urgența în evacuarea pârâtului și interesul dacă reclamanta nici măcar nu se află în țară?
Instanța de fond nu a făcut vorbire și nu a analizat în nici un fel apărările și susținerile pârâtului cu privire la aceste aspecte, ci a dispus evacuarea. Anterior introducerii cererii de ordonanță reclamanta a venit din Italia și în lipsa ei (era la lucru la o mănăstire) a venit la domiciliu și a răvășit toată casa. Fratele lui M. F. a observat tot ce s-a întâmplat și a chemat poliția prin serviciul 112. A sosit la fața locului poliția și a luat declarații.
Reclamanta a plecat pentru prima dată în Italia în anul 2005. În toamna anului 2013 au avut un conflict determinat de faptul că a aflat despre o relație extraconjugală a reclamantei. A plecat din nou în Italia în data de 1.11.2013 si a revenit în tară la data de 15.01.2014, iar la sfârșitul lunii ianuarie 2014 a părăsit domiciliul comun de bună voie, a mers la poliție și a dat singură o declarație că pleacă la mama sa N. A. din ., jud. B. împreună cu copiii și nu dorește să mai revină acasă.
El nu consumă alcool, nu fumează, este o persoană foarte religioasă și nu a avut niciodată relații cu alte femei. Nu a bătut-o niciodată pe reclamantă. A avut un singur scandal, în 2013 în toamnă, când s-au îmbrâncit reciproc acasă la mama sa, dar atât. Nu sunt reale acuzațiile că ar fi amenințat-o cu moartea. Față de copii nu a fost violent fizic sau verbal. Dimpotrivă, reclamanta și mama sa, de când a plecat de acasă, i-a întors pe copii împotriva lui, aceștia îi vorbesc urât, îl înjură, I. chiar a aruncat cu pietre în el fiind instigat de mama reclamantei.
Prin întâmpinare reclamanții au cerut respingerea apelului . Au solicitat să se aibă în vedere, că susținerea de către pârât a altei situații de fapt decât violența în familie, manifestată constant și în forme periculoase, a fost corect înlăturată de prima instanță.
Evacuarea s-a pronunțat pentru imposibilitatea locuirii, și ca măsură de urgență provizorie pentru stoparea modului abuziv de folosință exclusivă a locuinței comune, cu excluderea lor din locuință (alungări directe, dar și agresiuni fizice și verbale prin amenințări cu moartea și cu loviri, ceea ce a condus la instalarea unei temeri foarte puternice, față de o eventuală degenerare a conflictului sub formă de fapte cu urmări foarte periculoase asupra integrității corporale și vieții lor).
Faptul că apelantul este foarte violent - rezultă din proba martorilor și în plus de aceasta există mesajele telefonice anterioare pronunțării sentinței, dar și ulterioare . Acestea conțin mesaje de amenințare cu agresiuni fizice de amenințare și cu moartea: mai mult pârâtul după pronunțare și-a format un grup de susținători împotriva lor, format din: numiții V. Darius, V. D., B. S. și M. M. (nepotul de frate al acestuia - despre care a arătat că, împreună cu pârâtul a folosit spray paralizant) .
Aceste persoane au comportament viciat (sunt agresivi, consumă exagerat alcool, sunt întreținuți de apelant cu băutură, puținii bani ce-i câștigă îi cheltuiește pentru menținerea acestui anturaj de susținători - folosit pentru intimidarea și agresarea lor.
Mesajele telefonice, dar și agresarea în locuri publice - au devenit tot mai dese, din partea apelantului și a acestor persoane, care s-au solidarizat cu acesta.
Comportarea dușmănoasă a apelantului față de noi, este o permanență a conduitei sale indiferent de loc; cu atât mai periculos fiind la locuința comună, unde ea, M. M., a suferit cele mai multe agresiuni fizice, cu urme - tratate medical . A fost amenințată cu asfixierea cu perna în timpul somnului, cu moartea prin înjunghiere - ultima amenințare fiind „de tăiere a gâtului ca pe harbuz".
P. agitație dușmănoasă ce-1 caracterizează pe pârât a condus la hotărârea de a locui în condiții improprii la familia N., din Dracșani, ..
Cere înlăturarea înscris eliberat de organul mănăstiresc întrucât acesta nu cunoaște adevărata comportare în familie a apelantului. Se încearcă determinarea unei îndoieli a instanței față de susținerile și persoana lor.
Sub aspectul situației de drept - se urmărește a se obține convingerea instanței că, nu sunt date condițiile Ordonanței președințiale.
Instanța a explicat complet condițiile Ordonanței, față de cererile provizorii cerute în cauză, în condiții de urgență/vremelnicie/neprejudecare fond.
Instanța a raportat soluția de față - la situația cererilor pe fond din dosarul de divorț - neavând nici un motiv de a raporta la alt cadru procesual, pretins posibil propus de apelant (Ordinul de protecție).
Apărările reclamantului au urmărit crearea unui cadru de condiții care să înlăture soluționarea cererilor (legal admise) în cadrul acestei proceduri astfel ca lor să le fie respinse toate cererile .
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că în condițiile articolului 477 alineatul 1 din noul Cod de Procedură Civilă apelantul M. M. a înțeles să limiteze calea de atac declarată numai în ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță în legătură cu evacuarea sa din locuința comună . În consecință în continuare instanța de apel va analiza doar aspectele legate de soluția pronunțată în legătură cu măsura evacuării acestuia din locuința comună
În ceea ce privește acest aspect apelantul a invocat atât motive de nelegalitate cât și motive de netemeinicie .
În legătură cu motivele de nelegalitate potrivit articolului 920 din noul Cod de Procedură Civilă acest text se completează cu prevederile art 997 din același act normativ . Apelantul a susținut în calea de atac formulată că o măsură precum cea de evacuare a unuia dintre soți din locuința comună nu este posibil a fi luată pe calea stabilită de art 920 raportat la art 997 din noul Cod De Procedură Civilă ci doar pe calea instituirii unui ordin de protecție potrivit Legii 217 din 2003 .Tribunalul nu reține însă acest punct de vedere întrucât în articolul 920 legiuitorul a folosit termenul de folosire a locuinței familiei fără a limita acest lucru doar la reintegrarea în domiciliu și un eventual partaj de folosință . Atunci când legiuitorul vorbește despre folosirea locuinței familiei stabilește implicit că este posibil ca pe calea cererii introduse în temeiul art 920 noul Cod de Procedură Civilă să se dispună interzicerea temporară a folosinței și evacuarea unuia dintre soți . Cu alte cuvinte în cauză se poate restrânge folosința locuinței comune dacă rațiuni justificate impun acest lucru .
Legiuitorul a folosit acest termen nu numai în sens pozitiv în sensul în a facilita accesul la locuința comună și folosința acesteia ci și în sens negativ în sensul împiedicării acestei folosințe în anumite situații . De altfel dispoziția din articolul 920 este total diferită de procedura ordinului de protecție întrucât dacă în ultimul act normativ instanției i se pune la dispoziție posibilitatea de aplica si alte măsuri decât interzicerea temporară a folosinței locuinței în ceea ce privește măsura stabilită de art. 920 noul Cod de Procedură Civilă aceasta se poate lua doar în situația în care există un divorț pe rolul unei instanțe .
Rezultă așadar că cererea privind emiterea unui ordin de protecție poate fi formulată de către un membru de familie oricând, chiar în situația în care există un proces de divorț pe rol pe când cererea privind folosința locuinței comune poate fi formulată doar pe calea ordonanței președințiale si numai in situația in care există un procesul de divorț pe rol . Din acest punct de vedere prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile art . 920 noul Cod de Procedură Civilă apreciind că se poate dispune evacuarea unuia dintre soți din locuința comună .
În privința netemeiniciei invocată de către reclamant observă tribunalul că prin cererea de apel și prin întâmpinarea depusa la prima instanță acesta a recunoscut că există o stare conflictuală si că pârâta a părăsit locuința familiei datorită neînțelegerilor dintre soți. Existența acestei stări conflictuale este relevată și de martorii audiați în cauză care au confirmat că în anumite momente se ajunge la confruntări fizice între cei doi soți. Starea conflictuală a fost confirmată și de către postul de poliție din comună care prin adresa_ /08.06.2015 a comunicat că au fost înregistrate mai multe plângeri pe rolul acestei unități în legătură cu conflictele dintre soții mihovici .
Instanța are în vedere la soluționarea prezentei cauze că prin cererea adresată Judecătoriei B. reclamanta a solicitat nu numai reintegrarea ei în locuința comună ci și a copilului minor M. V. . Potrivit articolului 2 din Legea 272 din 2004 la soluționarea dosarelor privind minorii instanța trebuie să aibă în vedere cu precădere interesul superior al acestora . Prin sentința civilă 6833 din 01.07. 2015 Judecătoria B. a dispus reintegrarea nu mai a reclamantei M. M. ,soția apelantului, ci și a copilului minor M. V. . Or este în interesul superior al acestuia să crească în locuința comună a soților fără a participa la incidentele fizice și verbale despre care au făcut vorbire atât apelantul cât și intimata .
Existența unei stări conflictuale a fost relevată de către apelant și prin aceea că adus la cunostință ca celălalt copil care a devenit între timp major a avut unele conflicte fizice cu acesta culminând cu faptul că a început să arunce cu pietre in tatăl său .
Existenta sau nu a unor influențe considerate nefaste, din partea bunicilor materni, nu poate fi cercetată pe calea ordonanței președințiale ci în procedura divorțului unde instanța învestită urmează a aprecia daca . nefastă a dus la reconsiderarea poziției atât a reclamantei M. M. cât si a reclamantului M. I. în legătură cu relațiile dintre apelant și familia sa.
Sunt îndeplinite și cerințele art 997 din noul Cod De Procedură Civilă întrucât este dată urgența în condițiile in care membrii familiei trebuie sa se bucure de protecția căminului propriu de îndată și necondiționat, măsura este vremelnică întrucât s-a solicitat adoptarea acesteia pana la soluționarea divorțului .
În raport cu cele consemnate tribunalul va respinge ca nefondat apelul în temeiul art. 480 alineatul 1 din noul Cod De Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. M., domiciliat în loc.Sulița, ., în contradictoriu cu intimații M. M., M. I., M. V. –asistat de M. M., toți domiciliați în loc.Dracșani, ., împotriva sentinței civile nr.6833/01.07.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.08.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. M. U. M. P. R.
Red.C.M./14.08.2015
Tehnored.P.R./14.08.2015
Ex.6
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 284/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
