Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 57/2015
Dosar nr._
Ordonanță președințială – integrare în imobil
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. JUDEȚUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 FEBRUARIE 2015
Completul compus din:
Președinte – A. D.
Judecător: A. M.
Grefier – A. D.
Decizia civilă nr. 57
La ordine judecarea apelului civil declarat de apelantul P. C. cu domiciliul .. Frumușica, județul B., în contradictoriu cu intimata P. E. cu domiciliul în .. Frumușica, județul B., împotriva sentinței civile nr. 169/09.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B., având ca obiect stabilire locuință minori – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la a treia strigare avocat G. A. pentru apelantul lipsă și avocat V. I. pentru intimata lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă .
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 2 și art.999 alin.1 NCPC.
Avocat G. A. pentru apelant depune la dosar delegație de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra apelului.
Avocat Gghineț A., pentru apelant, solicită admiterea apelului împotriva Ordonanței nr. 169 din 09.01.2015 prin care s-a respins cererea de stabilire a locuinței copiilor P. M. R. în vârstă de 13 ani și P. C. C. în vârstă de 5 ani, la domiciliul apelantului, să se stabilească locuința copiilor la locuința apelantului întrucât este în interesul minorilor să locuiască la locuința acestuia.
Avocat V. I., pentru intimată solicită respingerea apelului reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ordonanța președințială în sensul că nu se află într-un caz grabnic.
Deliberând,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 07.11.2014 sub nr._, reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta P. E., a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorilor P. M. R. și P. C.-C., la domiciliul său.
În fapt, reclamantul a arătat că între el și pârâtă se află un proces de divorț și că în ultimii patru ani, soția sa a fost plecată la muncă în străinătate, iar el, ajutat de părinții săi, a avut grijă de copii, pârâta venind în țară doar o dată pe an, pentru perioade scurte de timp. A mai arătat că în luna septembrie 2014, pârâta i-a mutat pe minori la locuința bunicilor materni, în lipsa consimțământului său, fapt care l-a afectat profund și care l-a determinat să facă sesizări la poliție, acestea nefiind însă soluționate în favoarea sa. A mai arătat că minorii nu sunt îngrijiți corespunzător la noua locuință, în care conviețuiesc șapte persoane, copiii fiind încredințați tatălui vitreg, pârâta fiind plecată în străinătate și că minorii suferă din cauza despărțirii de el.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 400 cod civil și art. 996 Cod procedură civilă.
În probațiune, a fost propusă proba cu înscrisuri, ancheta socială, audierea minorilor și proba testimonială cu martorii Balașanu V. și I. P.. Reclamantul a depus extras de pe portalul Judecătoriei B. privind dosarul nr._/_, certificatul de naștere pentru copiii P. I.-M., P. C.-C. și P. M. R..
Cererea a fost însoțită de taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâta P. E. nu a formulat întâmpinare, dar prezentă la dezbateri, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. A arătat că cei doi copii sunt bine îngrijiți la domiciliul bunicilor materni și că ea le acordă sprijin financiar.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, pentru reclamant, martorii audiați fiind Balașanu V. și I. P.. Instanța a procedat la ascultarea copiilor minori P. I.-M. și P. M. R.. La solicitarea instanței, a fost efectuată ancheta socială atât la domiciliul reclamantului, cât și la domiciliul bunicilor materni.
Prin sentința civilă nr. 169/09.01.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâta P. E..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea de ordonanță președințială, s-a solicitat instanței stabilirea locuinței copiilor minori P. M. R. și P. C.-C., la domiciliul reclamantului, tată al copiilor, dat fiind că pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată cererea de divorț a părților, formând obiectul dosarului nr._/_, prima instanță a considerat că cererea se grefează pe procedura ordonanței președințiale reglementate de art. 919 Cod procedură civilă, care permite instanței, pe tot timpul procesului de divorț să ia măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, procedură în care nu se mai analizează caracterul urgent al măsurii solicitate.
A mai reținut prima instanță că în cauză, părțile au recunoscut că nu mai locuiesc împreună din cursul lunii septembrie 2014, când reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu cei trei copii, minorii P. I.-M., P. M. R. și P. C.-C., din loc. Vlădeni Deal, în loc. Rădenii Noi, stabilindu-și locuința la domiciliul bunicilor materni, fam F..
De asemenea, prima instanță a reținut starea conflictuală dintre părți la stabilirea stării de fapt și pentru a aprecia interesul superior al copiilor minori P. M. R., născută la data de 22.07.2001, și P. C.-C., născut la data de 14.07.2009, reținând din susținerile părților și ale copiilor minori audiați, că de cel puțin patru ani de zile copiii au rămas în grija reclamantului, în loc. Vlădeni Deal, la domiciliul comun al părților. În acest timp, pârâta s-a aflat în străinătate, la muncă, de unde a asigurat venitul familiei. Contrar susținerilor reclamantului, copiii P. I.-M. și P. M. R. au arătat că mama lor venea destul de des acasă, deci, de mai multe ori decât o dată pe an, instanța identificând în ultimul timp, două perioade în care pârâta s-a deplasat în țară, respectiv luna septembrie 2014 și perioada sărbătorilor de iarnă 2014, fiind încă prezentă în țară.
În acest context, a mai reținut prima instanță că la întreținerea familiei esențial era ajutorul financiar al mamei, care a încetat cu privire la soț, prin mutarea acesteia de la domiciliul comun, dar a continuat cu privire la copii, pe care i-a dus cu ea în loc. Rădenii Noi, la domiciliul bunicilor materni. Starea psihică și starea materială a copiilor nu s-a schimbat esențial prin mutarea acestora la bunicii materni. Astfel, copiii sunt în continuare fără prezența constantă a mamei, așa cum au fost obișnuiți până atunci, iar minora P. M. R. a continuat să frecventeze aceeași școală din loc. Vlădeni. D. minorul P. C.-C. a schimbat grădinița, însă, acest aspect este fără relevanță dată fiind vârsta sa fragedă, care-i permite adaptarea rapidă la noul colectiv.
Prin urmare, prima instanță a considerat că nu este în interesul superior al copiilor minori să revină la domiciliul comun al părinților, în îngrijirea tatălui, ca măsură temporară până la soluționarea cererii de divorț dintre părți, chiar dacă tatăl a avut grijă de aceștia anterior schimbării domiciliului lor, la inițiativa strict a mamei. În acest mod nu este negat dreptul tatălui de a avea grijă de copiii săi, care constituie în același timp și obligație pentru acesta, pe care a îndeplinit-o mult timp, însă revenirea copiilor la domiciliul tatălui lor nu ar fi decât un mijloc de șicană între părinți, copiii fiind supuși în continuare disensiunilor directe dintre părinți, care nu s-ar mai înțelege nici măcar în privința întreținerii acestora.
În concluzie a reținut prima instanță, că chiar dacă s-a dovedit că supravegherea minorului P. C.-C. nu a fost suficient de acoperitoare pentru a evita orice stare de pericol pentru acesta, aceasta nu constituie un argument suficient pentru ca minorii să revină la domiciliul tatălui. Prioritar este a asigura copiilor un climat liniștit, lipsit de certuri și scandaluri până la soluționarea cererii de divorț, când se va aprecia la care părinte vor avea locuința.
Față de cele expuse, prima instanță a constatat că cererea reclamantului nu este întemeiată, și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, reclamantul P. C., criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că, prima instanță a respins cererea promovată de el fără a avea în vedere interesul superior al copiilor minori, care timp de patru ani au fost îngrijiți zilnic și permanent doar de el, și chiar dacă pârâta trimitea sume de bani pentru a contribui la cheltuieli nu a fost deloc simplu ca el singur să – i îngrijiească și să le asigure afecțiunea și sprijinul de care copii au avut nevoie.
Astfel, a arătat apelantul că prin conviețuirea în comun între el și copii s –a creat un mediu familial stabil în care aceștia erau fericiți, iar prin mutarea acestora într – o altă locuință, în absența pârâtei care va pleca înapoi în Italia, unde lucrează cu contract de muncă, siguranța acestora va fi pusă în pericol prin lipsa de supraveghere, mai ales față de copilul P. C. F. care se află la o vârstă fragedă și are nevoie de o supraveghere permanentă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va reține că apelul este întemeiat și îl va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Prioritar, va constata instanța superioară lipsa pârâtei – intimate de la termenul de judecată, ceea ce denotă plecarea acesteia din țară, și lăsarea copiilor în grija bunicilor materni, care după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză se referă doar la soțul bunicii materne, respectiv un așa zis bunic vitreg al copiilor, bunica maternă fiind de asemenea, plecată din țară, la lucru în străinătate.
În aceste condiții, când copiii părților sunt în mod evident lipsiți de îngrijire și supraveghere părintească nu pot fi primite argumentele și concluziile primei instanțe că prin mutarea copiilor înapoi, la locuința tatălui, ce a constituit în mod permanent pentru aceștia, căminul lor, ar constitui un factor de stres de natură să afecteze psihicul copiilor, ci dimpotrivă aceștia ar reveni în mediul familial cu care au fost obișnuiți. Indiferent de neînțelegerile dintre părinți în cauză nu s –a probat nici într – un fel de către partea pârâtă că minorii nu au fost îngrijiți corespunzător de către tatăl lor cât mama a fost plecată la muncă în străinătate, interesul superior al minorilor nefiind compus doar din nevoile acestora financiare ci și din grija și afecțiunea pe care cel puțin un părinte trebuie să o acorde în mod permanent copiilor.
Cu atât mai mult, în lipsa mamei de la domiciliul din România este absolut necesară integrarea minorilor în familia tatălui neputând fi primită motivarea primei instanțe că minorul în vârstă de cinci ani se poate adapta fără nici un fel de probleme într – o nouă locuință, într – o nouă grădiniță și într – o nouă familie pe care nu a asimilat – o, anterior mutării, în acest mod., probatoriu administrat în fața instanței de fond, respectiv declarația martorului I. P. fiind în sensul că a auzit prin . mic al părților s –a pierdut pe câmp în zona Rădeni, fiind lipsit de supraveghere pe drumul de la grădiniță spre casă.
În același sens este și declarația fiicei părților P. I. M., care a declarat că a oprit microbuzul cu care circula venind de la B. pentru că l-a văzut pe fratele său singur pe drum.
Față de cele prezentate, tribunalul va aprecia că este în interesul superior al copiilor minori ca aceștia să revină la domiciliul comun al părinților, în îngrijirea tatălui, ca măsură temporară, până la soluționarea cererii de divorț dintre părți, fiind singurul părinte care își respectă obligația de a asigura supravegherea și îngrijirea copiilor și de asemenea, de a oferi acestora un climat liniștit, stabil și securizant pentru o dezvoltare normală a copiilor din punct de vedere fizic și psihic.
Pentru motivele expuse, tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă raportat la art. 999 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 169/09.01.2015, pe care o va schimba în tot, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și stabilirii locuinței copiilor minori la locuința tatălui P. C., situat5 în satul Vlădeni, ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul P. C., CNP_, cu domiciliul în .. Frumușica, jud. B. în contradictoriu cu intimata - pârâtă P. E., CNP_, cu domiciliul în .. Frumușica, jud. B., la fam F. D. și E., împotriva sentinței civile nr. 169/09.01.2015 a Judecătoriei B..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea reclamantului formulată pe cale de ordonanță președințială și dispune stabilirea locuinței copiilor minori P. M. R., născută la data de 22 iulie 2001 și P. C. - C., născut la data de 14 iulie 2009 la locuința tatălui P. C., situată în satul Vlădeni, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2015.
Președinte,JudecătorGrefier,
A. DanielaAroșculesei M. A. D.
Red. Jud. A.M
Tehnoredactat F. A. – M. /15.04.2015
Jud fond M. R. – R.
Ex. 15.04.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
