Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 15798/193/2012
Dosar nr._ apel partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 22 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - T. N.
Judecător – A. D.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 36 A
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă C. A. și a cererii de aderare la apel formulată de pârâtul Ș. G.,împotriva sentinței civile nr. 6598 din 21 mai 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , având ca obiect „partaj bunuri comune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Gafițuc A. pentru apelanta reclamantă și avocat C. D. pentru apelantul pârât, lipsă fiind părțile și procuratorul apelantei-avocat A. M.-C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrebate fiind, avocații părților arată că nu solicită administrarea de probe pentru dovedirea motivelor de apel.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Avocat Gafițuc A., pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului acesteia și respingerea apelului pârâtului, în sensul atribuirii către reclamantă a imobilului și reținerii unei cote de contribuție de 100%, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. D., pentru apelantul pârât, solicită respingerea apelului formulat de reclamantă și admiterea cererii de aderare la apel formulată de pârât, prin care a solicitat schimbarea hotărârii în privința cotei sale de contribuție, în sensul reținerii unor cote egale pentru părți, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 6598 din 21 mai 2014, Judecătoria B. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ș. G. și, în consecință:
- a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un bun imobil situat în B., ., ., . ( actuala ..2, ., .), compus din două camere cu suprafața utilă de 40,56 m.p., cu o valoare de 102 804,56 lei,
- a constatat că la dobândirea acestui bun reclamanta a avut o contribuție de 80%, iar pârâtul 20%,
- a dispus încetarea stării de coproprietate devălmașă între părți și a atribuit reclamantei C. A. în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B., ., ., ., compus din două camere cu suprafața utilă de 40,56 m.p.,
- a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de_,91 lei, cu titlu de sultă, ce va fi achitată de acesta într-un termen de 3 luni de la rămânere irevocabilă a hotărârii,
- a obligat reclamanta să restituie suma de 3912,8 lei către stat, acordată cu titlu de ajutor public judiciar,
- a obligat pârâtul la plata sumei de 978,2 lei către stat, acordată cu titlu de ajutor public judiciar,
- a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 740 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite între anii 1997-2004, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.5737/15.11.2004, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.9165/2004 irevocabilă.
Totodată, că părțile au dobândit în timpul căsătoriei conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/22.10.1998 (fila 8) apartamentul compus din două camere în suprafață de 40,56 mp situat în municipiul B., ..8, . . ..2, ., .), cu o valoare de_,56 lei-conform raportului de expertiză –fila 59.
Potrivit art. 30 C.fam, dat fiind că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei, operează prezumția de comunitate de bunuri.
Partea care solicită să se constate cota sa de contribuție majoritară trebuie să-și dovedească pretențiile, în caz contrar urmând a se reține cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, relațiile patrimoniale dintre soți întemeindu-se pe principiul egalității femeii cu bărbatul.
Potrivit susținerilor părților, ratele au fost achitate din salariul reclamantei obținut la Spitalul de Psihiatrie B..
Față de întreg materialul probator administrat în cauză cu privire la acest aspect, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada unei contribuții majoritare din partea reclamantei, dar nu în cota solicitată de 100%, ci de 80 %.
În acest sens, reclamanta a făcut dovada unor câștiguri cu caracter permanent fiind infirmieră la Spitalul de Psihiatrie (conform susținerilor sale necontestate de pârât) pe tot parcursul căsătoriei, spre deosebire de pârât care a lucrat cu caracter sporadic, când și unde a apucat. Totodată acesta nu a făcut dovada unui aport real prin muncă în gospodărie/creșterea copiilor, martorii propuși de acesta afirmând doar că la anumite intervale de timp muncea în gospodăria mamei sale, în localitatea Dracșani.
Contrar susținerilor pârâtului potrivit cărora a ajutat-o pe reclamantă să crească copii din căsătoria anterioară, de la vârsta de 2-3 ani, instanța a observat că în anul 1995-când părțile au început relația de concubinaj, copii reclamantei aveau 7 ani, respectiv 10 ani, iar conform înscrisurilor depuse la dosar coroborate cu declarația martorului D. (fila 77), aceștia au fost crescuți de părinții reclamantei, în localitatea Tocileni. Așadar susținerile pârâtului că ar fi avut vreun aport la creșterea și educarea copiilor reclamantei nu sunt susținute în plan probator.
În acest sens, și declarația martorului A. se contrazice cu materialul probator; deși afirmă că este prieten cu pârâtul, a susținut că reclamanta avea 4 copii dintr-o căsătorie anterioară și că aceștia locuiau cu părțile (în virtutea unei astfel de relații se presupune că martorul ar fi trebuit să cunoască aceste detalii).
Deși martorul A., propus de pârât, a afirmat că acesta mai presta servicii, ca muncitor necalificat, acesta nu a putut da detalii cu privire la ce fel de activități presta pârâtul (în ciuda relației de prietenie de care se prevalează în raport cu pârâtul), iar afirmația acestuia nu a putut forma instanței convingerea că prin astfel de munci prestate de pârât, acesta ar fi asigurat un venit continuu, pe care să se bazeze întreaga familie. Este de notorietate că atât ratele la apartament, cât și cheltuielile casei erau lunare și nu puteau fi acoperite prin câștigurile incerte și neregulate ale pârâtului. Niciunul dintre martorii propuși de pârât nu a putut furniza informații referitoare la activitățile prestate de acesta, frecvența acestora, respectiv cuantumul veniturilor produse de pârât. Potrivit declarației martorului P. (propus de pârât), pârâtul o vizita pe mama sa o dată la 4-5 luni și în schimbul ajutorului dat în gospodărie, aceasta îl ajuta cu produse.
Din declarațiile martorilor propuși la solicitarea pârâtului a rezultat că pârâtul beneficia de ajutor din partea mamei sale cu produse alimentare la anumite intervale de timp. Deși ambii martori au afirmat că acesta primea și bani de la bătrână, niciunul nu a putut să precizeze dacă sumele primite au fost folosite de pârât în gospodăria proprie.
Cu toate acestea, având în vedere că din întreg materialul probator nu a rezultat o consecvență a pârâtului în obținerea unor venituri din muncă, iar împrejurarea că la anumite intervale de timp acesta primea pachete cu alimente de la mama sa, nu este de natură a echivala contribuția constantă a veniturilor obținute din salariu de către reclamantă, de unde au fost și achitate ratele pentru apartament, instanța a apreciat că a fost răsturnată prezumția egalității contribuției egale la dobândirea comunității de bunuri, constatând o contribuție majoritară de 80 % în favoarea reclamantei, iar în favoarea pârâtului de 20%.
Instanța a ținut cont de acordul părților cu privire la atribuirea bunului supus partajului, astfel încât a dispus încetarea stării de coproprietate devălmașă între părți și a atribuit reclamantei C. A. în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B., ..2, ., județul B. compus din două camere și dependințe cu suprafața utilă de 40,56 m.p.
Pe cale de consecință, pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de_,91 lei cu titlu de sultă, ce va fi achitată de aceasta într-un termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Instanța a compensat cheltuielile de judecată (filele 35, 97, 101-în total 2800 lei) până la concurența sumei de 560 lei, ținând cont de întinderea dreptului cuvenit (80% -2240 lei, respectiv 20%-560 lei), urmând ca reclamanta să plătească diferența de 740 lei pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că a acordat în cauză ajutor public judiciar în cuantum total de 4891 lei (reclamantei-taxa de timbru în cuantum de 3791,1 lei, cât și pârâtului - diferență onorariu expert în cuantum de 1100 lei), motiv pentru care în baza art.50 indice 2 OUG 51/2008 a obligat reclamanta să restituie suma de 3912,8 lei către stat, acordată cu titlu de ajutor public judiciar, precum și pârâtul să restituie suma de 978,2 lei către stat, acordată cu titlu de ajutor public judiciar, potrivit întinderii dreptului.
Împotriva sentinței civile nr. 6598/21.05.2014, în termen legal a formulat apel - prin recalificarea cererii de recurs conform încheierii de ședință din 20.11.2014 - reclamanta C. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicitând schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul de a i se admite acțiunea așa cum a fost formulată, și anume atribuirea în natură a apartamentului nr.17 din municipiul B., .. 2, . de 100%,cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta a arătat că în anul 1994 a primit apartamentul prin repartiție de la Abatorul Răchiți, unitate unde lucra ca muncitoare calificată. A menționat că avea și doi copii minori în întreținere dintr-o căsătorie anterioară.
Din anul 1995 a locuit în concubinaj cu Ș. G. iar în anul 1997 s-au căsătorit.
La data de 22.10.1998 a cumpărat apartamentul ce face obiectul partajului, iar când s-a întocmit procesul-verbal de predare primire a fost trecut și soțul acesteia chiar dacă apartamentul a fost dat cu chirie numai ei prin acea repartiție .
În anul 2002, relațiile dintre reclamantă și fostul soț s-au răcit, acesta devenise foarte recalcitrant, consuma băuturi alcoolice, avea relații extraconjugale cu alte femei, astfel încât a decis că este mai bine să se separe, motiv pentru care pârâtul s-a mutat la părinții săi în satul Dracșani ., iar după doi ani de zile în anul 2004 a intentat divorț.
A susținut că pârâtul, cât timp au locuit împreună, a lucrat ocazional, fără carte de muncă, nu a contribuit la cheltuielile casei și nu a plătit nici un ban la cumpărarea apartamentului, el mai mult locuia la mama sa în localitatea Dracșani jud. B..
În timpul căsătoriei au cumpărat imobilul contra valorii de 2.604.063 ROL, apelanta plătind întreaga sumă de bani în rate care i-au fost oprite din salariul primit de la Spitalul de Psihiatrie B..
Pârâtul nu a mai plătit nici un ban pentru imobil deoarece nu a avut un loc de muncă stabil, iar când avea bani îi cheltuia după bunul plac.
Apelanta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că pârâtul nu a lucrat niciodată și nu a contribuit cu nimic la dobândirea apartamentului, ce a fost achiziționat în rate plătite numai de către apelantă.
Din declarațiile martorilor audiați în această cauză a reieșit că singura care a plătit acest apartament a fost recurenta, iar susținerile pârâtului au fost doar pure speculații pentru a intimida instanța de judecată.
Familia fostului soț este cunoscută drept o familie consumatoare de alcool, tatăl pârâtului decedând cu circa 40 de ani în urmă, iar mama și fratele său sunt consumatori de alcool.
Apelanta a cerut să se aibă în vedere că pârâtul nu a locuit cu aceasta în apartament, ci numai sporadic, și nu a făcut nici o dovadă că a contribuit cu ceva la achiziționarea apartamentului iar acele afirmații că a ajutat cu mâncare sunt nereale, deoarece familia acestuia era foarte săracă, lucru demonstrat chiar de martorii acestuia.
Cât privește martorii pârâtului, aceștia au fost foarte subiectivi și au spus numai neadevăruri și s-au contrazis între ei privind contribuția pârâtului la cheltuielile comune și la achiziționarea apartamentului.
Pârâtul Ș. G. a formulat cerere de aderare la apel în contradictoriu cu reclamanta, prin care a solicitat schimbarea hotărârii în privința cotei de contribuție, care să fie de câte ½ pentru fiecare parte, așa cum rezultă din dovezile de la data pronunțării.
În motivare, a solicitat respingerea căii de atac intentate față de cota de contribuție de 80 %, stabilită de prima instanța și criticată de către partea reclamantă care solicita cota de 100 %.
A apreciat că reținerea cotei majoritare de prima instanță nu este susținută de considerente de motivare suficient de puternice ca să justifice aceasta disproporție și pretenția de răsturnare a prezumției de contribuție egală. În mod eronat instanța a reținut diferența de cotă înlocuind cota legală de ½ pe care o solicită pe calea unei cereri de aderare la apel.
Prima instanța nu a reținut apărările sale din notele din concluzii scrise care se bazau pe probatoriul administrat (înscrisuri martori); nu au fost analizate complet mărturiile aduse de acesta. A solicitat instanței investită cu soluția căii de atac să reanalizeze probatoriul și să constate că a dovedit întâmpinarea în totalitate.
În realitate, reclamanta este cea care nu a reușit să aducă nici o probă concludentă. Se discută în considerente despre salariul reclamantei în mod formal. Lipsa de probațiune rezultă din următoarele situații în privința reclamantei:
- nedepunerea de înscrisuri de venit pe toata durata căsătoriei fără nici o motivare;
- faptul ca nu s-a făcut nici o nominalizare a sumelor ce reprezentau salariul lunar al reclamantei, nici măcar în motivarea acțiunii sau în altă apărare scrisă sau orală; discuțiile despre venituri s-au făcut numai formal arătându-se doar că au existat pe durata căsătoriei ( cu siguranță că există un motiv de a nu depune înscrisurile doveditoare ale veniturilor);
- nu s-au analizat și nu s-au probat pentru ca nu au fost posibile cheltuielile făcute de reclamantă pentru întreținerea familiei sale formată și din doi copii din afara căsătoriei care au crescut în timp și costurile pentru acestea au crescut și ele;
- nu s-a arătat si dovedit o altă sursă de venit în afară de pretinsul salariu nedovedit;
- nu s-a evaluat niciodată situația perioadei de achitare a apartamentului și valoarea ratelor lunare ( nu există o raportare a ratei lunare a reclamantei pentru plata prețului și restul salariului rămas pentru cheltuieli; nu a existat nici o estimare a cheltuielilor lunare separate de rată la apartament).
În contra acestei situații, apelantul a lucrat în permanență periodic angajat fără carte de munca, iar în afara acestor perioade a lucrat constant la ferma părinților care creșteau animale în număr foarte mare și cultivau terenuri pe suprafețe întinse, aceștia fiind printre primii gospodari ai satului, primeau sume de mari din valorificări de animale cât și susținerea alimentară permanent a familiei și a copiilor reclamantei. Acesta a adus un venit substanțial mai mare în căsătorie decât reclamanta.
Susține că reclamanta l-a verificat în privința posibilităților materiale în perioada de 2 ani de concubinaj, când i-a întreținut familia cu bani și alimente și în respectivele condiții bazându-se pe contribuția sa, au hotărât cumpărarea apartamentului. Ratele apartamentului au avut o valoare foarte mică,nu au reprezentat un efort de economisire, restrictive cu consecința esențială asupra salariului, în schimb respectiva consecință a venit din direcția solicitărilor de consum pentru cei doi copii ai reclamantei care primeau niște pensii simbolice pe care nici nu le-a văzut; reclamanta se plângea de faptul ca nu i se plătește pensia din partea tatălui copiilor.
La situația arătată adaugă faptul că reclamanta provine dintr-o familie foarte săracă patrimonial cu o conduită indiferentă; intimatul și familia sa au susținut alimentar și financiar pe reclamantă și pe copii săi. A avut o contribuție scumpă în această căsătorie. Astfel contribuțiile sale au depășit de zeci de ori acele rate lunare plătite pentru prețul apartamentului.
Martorii aduși de reclamantă nu au dovedit nimic din motivările sumare ale acțiunii.
Apelantul a menționat și că a susținut în concluziile de apărare că între rate și chiria ce o plătea anterior ratelor nu era o diferență semnificativă (prețul apartamentului a fost mic, ca o facilitate a legii sub care s-a încheiat contractual de vânzare cumpărare)
În concluzie nu există nici un temei legal de a reține cota de 100. %, dar nici de 80 % în favoarea reclamantei (nu solicită probe în calea de atac); nu a știut de hotărâre pentru ca nu știut în ce condiții factorul poștal a realizat comunicarea hotărârii.
Apelul incident declarat de pârâtul Ș. G. este întemeiat, iar apelul declarat de reclamata C. A. este nefondat, din considerentele ce urmează.
Astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, apartamentul ce face obiectul partajului a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind deci bun comun al acestora, și nu are relevanță juridică pentru stabilirea cotelor de contribuție a soților la achiziționarea imobilului, împrejurarea că a fost atribuit inițial reclamantei în baza unui contract de închiriere.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr._/22.10.1998 încheiat cu ., prețul apartamentului a fost stabilit la 2.604.063 ROL conform dispozițiilor Decretului –Lege nr.61/1990, iar acest preț reprezenta aproximativ 7,5 salarii minime pe economie, întrucât prin HG nr.208/1998 salariul minim pe țară a fost stabilit la 350.000 ROL începând cu 1 aprilie 1998.
Conform aceluiași contract, s-a stabilit că acest preț urma a fi achitat printr-un avans de 10% din preț, iar diferența în 60 de rate lunare a câte 40.320 ROL.
În intervalul 1998 – 2004 astfel negociat,salariul minim brut pe țară a crescut la 450.000 ROL în 1999, la 1.000.000 ROL în 2000 și a ajuns în 2004 de 2.800.000 ROL conform HG 1515/2003 – deci mai mare chiar decât prețul apartamentului în litigiu, în timp ce salariul net este comparabil cu acest preț.
Prin urmare, fără a se contesta că ratele au fost plătite prin rețineri din salariul primit de reclamantă de la Spitalul de psihiatrie din B., nu se poate considera că au presupus un efort financiar excesiv, afectând în timp tot mai puțin din salariul acesteia. Iar în acest context,într –adevăr, lipsa unei copii a carnetului de muncă al reclamantei împiedică realizarea acestei verificări în raport cu salariul lunar realizat în mod efectiv de aceasta, însă cum nu putea primi un salariu mai mic decât cel minim stabilit prin lege, concluziile raportului rată/ salariu sunt pertinente și în aceste condiții.
Pe de altă parte, din ansamblul probator nu se poate trage concluzia realizării unor venituri ritmice de către pârât și nici a cuantumului lunar al acestora ,însă declarațiile coroborate ale tuturor martorilor arată că acesta contribuia atât cu bani cât și cu produse la cheltuielile familiei.
Astfel, în pofida unor inadvertențe din susținerile martorilor A. și P., este de observat că relatările lor în acest sens sunt confirmate, cel puțin în parte, de declarațiile martorilor propuși de reclamantă, întrucât martorul D. a arătat că ,, …Tot de la fata mea știu că soțul reclamantei nu avea loc de muncă stabil, și lucra cu ziua, la negru.’’, iar martorul A., referindu- se la pârât a menționat ,, …Știu de la reclamantă/ fiul acesteia că ar fi lucrat cu ziua.’’
Or, în aceste împrejurări, tribunalul apreciază că poate fi valorificată în favoarea pârâtului și susținerea acestuia conform căreia ,, reclamanta l-a verificat în privința posibilităților materiale în perioada de 2 ani de concubinaj, când i-a întreținut familia cu bani și alimente și în respectivele condiții, bazându-se pe contribuția sa, au hotărât cumpărarea apartamentului.’’
Cu alte cuvinte, împrejurarea că, înainte de încheierea căsătoriei, părțile au conviețuit, a dat posibilitatea reclamantei, mamă responsabilă a doi copii, să aprecieze în ce măsură pârâtul poate contribui la cheltuielile unei familii. Iar faptul că s-au căsătorit, probează că această evaluare a fost pozitivă și naște o prezumție simplă în favoarea acestuia care a fost completată cu declarațiile martorilor.
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced,și în contextul în care nu s-a invocat și nici probat că ,, descendenții’’ neindentificați, dar menționați în contractul de vânzare – cumpărare, ar fi avut contribuții proprii la plata prețului apartamentului, tribunalul apreciază că se pot reține contribuții ale părților de 65% pentru reclamantă și de 35 % pentru pârât, așa încât pentru acest motiv, în temeiul art.296 C. 1865, va fi respins apelul reclamantei și admis apelul incident declarat de pârât, iar sentința atacată va fi schimbată în parte, în sensul stabilirii acestor cote de contribuție pentru părți și a obligării reclamantei la plata către pârât a sumei de 35.981,59 lei, în loc de 20.560,91 lei, reprezentând sulta egalizatoare.
Iar, în temeiul art.274 și 276 C. 1865, reclamanta C. A. va fi obligată să achite apelantului pârât Ș. G. suma de 425 lei, cheltuieli de judecată din apel, reprezentând parte din onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul incident formulat de pârâtul Ș. G., cu domiciliul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 6598/21 mai 2014 a Judecătoriei B..
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că apreciază cota de contribuție a pârâtului de 35% la dobândirea apartamentului, iar pentru reclamantă o cotă de 65%.
În consecință, obligă reclamanta să achite pârâtului suma de 35.981,59 lei în loc de 20.560,91 lei, reprezentând sulta egalizatoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței necontrare prezentei.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C. A., cu domiciliul B., .. 2, ., . sentințe.
Obligă reclamanta C. A. să achite apelantului pârât Ș. G. suma de 425 lei cheltuieli de judecată din apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. N. A. D. B. C.
Red. TN /26.03.2015
Tehn. B.C.F./26.03.2015
Jud. fond. C. A.
2 ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 784/2015.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 123/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
