Pensie întreţinere. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4044/193/2014
Dosar nr._ pensie întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător B. G.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 209 A
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamantul apelant P. M. Ș. în contradictoriu cu pârâtul intimat P. P. împotriva sentinței civile nr._ din 08.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. R. pentru reclamantul apelant lipsă, lipsă fiind și pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care ;
Avocat P. R. pentru reclamantul apelant depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 171,20 lei împuternicire și chitanță avocat
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Avocat P. R. pentru reclamantul apelant arată că la data împlinirii vârstei de 18 ani, acesta nu a făcut o nouă cerere întrucât era elev de liceu, iar tatăl său a continuat să-i plătească pensia. Până la data la care reclamantul a promovat acțiunea tatăl său a plătit pensia chiar dacă acesta era major și nu mai subzista obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
După formularea acestei acțiuni, înaintea ultimei sesiuni reclamantul a abandonat cursurile facultății din Cluj, așa cum reiese și din actele depuse la dosar, prin diligențele tatălui, care a arătat că nu mai este student și ulterior în anul universitar 2014-2015 și în prezent reclamantul este student la o altă facultate în Iași, având în vedere că nu i-au mai permis condițiile la acea perioadă să stea în Cluj și să urmeze acea facultate, pe care și-a dorit-o inițial.
Apreciază existența a două capete de cerere în acțiunea inițială. A fost respins capătul de cerere privind contribuție lunară pentru major aflat în continuarea studiilor și s-a admis acel capăt de cerere formulat de pârât, restituire pensie nedatorată. Apreciază că această sentință este netemeinică, întrucât, în primul rând contribuția este atât o obligație intrinsecă izvorâtă din lege, dar în aceeași măsură și o obligație morală.
Consideră că sunt întrunite dispozițiile legii privind restituirea unei sume de bani nedatorată, această pensie pe care benevol a plătit-o intimatul este pentru copilul său în limite pe care le-a stabilit și le-a hotărât, cele care erau și la data divorțului soților și ca atare, admițându-se acest apel, să se schimbe în totalitate sentința în sensul admiterii acțiunii majorului aflat în continuarea studiilor și obligarea pârâtului la plata pensiei de la data de 1 octombrie 2014 până în prezent și pe viitor. Renunță la cheltuieli de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 07.03.2014, reclamantul P. M. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. P. obligarea acestuia din urmă la plata unei pensii de întreținere, în raport de nevoile sale actuale și de veniturile pe care le realizează.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 745/03.02.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2004, căsătoria părinților săi a fost desfăcută prin divorț, reclamantul fiind încredințat spre creștere și educare mamei sale, iar pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în sumă de 420 lei.
A învederat reclamantul că în prezent este student în anul I la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea B. Bolyai Cluj, cheltuielile aferente întreținerii sale fiind foarte ridicate și că pârâtul este angajat la . și mai are doi copii minori în întreținere.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
În drept, s-au invocat prevederile art. 487, 499 alin, 3, 529, 531 Cod civil, art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională învederând că este de acord cu plata unei pensii de întreținere lunare în sumă de 225 lei în favoarea reclamantului, începând cu data formulării acțiunii.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la restituirea întreținerii nedatorate, în sumă de 7790 lei, achitată reclamantului în perioada scursă de la împlinirea vârstei de 18 ani și până la data formulării cererii, respectiv în perioada iunie 2012-martie 2014.
A arătat pârâtul că de la data la care reclamantul a împlinit majoratul - 01.05.2012 și până în prezent, de bună voie și fără nicio solicitare a reclamantului, a continuat să achite pensia de întreținere în sumă de 420 lei, fără a se demonstra o nevoie a reclamantului. La momentul divorțului, a renunțat în favoarea reclamantului la locuința deținută în comun cu mama sa, la bunurile materiale din casă, la un teren în suprafață de 2500 mp și la o sumă importantă de bani, înțelegând că reclamantul are nevoie de un cadru stabil și sigur de dezvoltare și educație. A mai arătat pârâtul că mai mult de jumătate din suma obținută din vânzarea unei case, pentru construcția căreia a angajat credite bancare, a înțeles să o cedeze în favoare reclamantului. Reclamantul a dovedit de-a lungul timpului că este interesat de studii, în prezent urmând cursurile cu taxă ale unei unități de învățământ superior.
A mai învederat pârâtul că s-a recăsătorit cu numita Pinzaru V. P., din căsătoria acestora rezultând doi copii, aflați în întreținerea sa, în prezent soția sa fiind în șomaj și pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a minorilor, o educație corespunzătoare, a achiziționat prin credit ipotecar un apartament pentru care are de plătit rate până în anul 2025, în valoare lunară de 351 euro, iar în prezent suferă și de diverse afecțiuni medicale, lunar fiind necesar să aloce pentru medicamente suma de 400 lei.
În dovedire, s-au anexat înscrisuri.
În data de 06.10.2014 reclamantul a formulat concluzii scrise, învederând că a fost nevoit să renunțe la anul de studii 2013-2014 întrucât nu a avut bani pentru a achita taxa școlară și că în perioada octombrie 2013-martie 2014 a încercat să facă paralel și școala și să muncească noaptea într-un bar, pentru a se putea întreține.
A susținut reclamantul că din anul 2005, de când părinții săi au divorțat, tatăl său nu s-a interesat de situația sa școlară, el fiind cel care l-a contactat și că minora Pinzaru M. A. s-a născut în timpul căsătoriei actualei soții a tatălui său cu numitul M. D., fiind înregistrată cu numele acestuia, tatăl biologic plătindu-i pensie de întreținere pe o perioadă de 1 an, iar ulterior pârâtul și-a asumat obligația de creștere a minorei respective, neglijându-și, pe de ală parte, copilul biologic.
În cauză s-au solicitat și s-au obținut relații de la ., Universitatea B. Bolyai Cluj și s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului.
Prin sentința civilă nr._ din 8 octombrie 2014 Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamantul P. M. Ș. în contradictoriu cu pârâtul P. P., ca neîntemeiată.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P. P., în contradictoriu cu reclamantul P. M. Ș..
A obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 4820 lei cu titlu de restituire întreținere nedatorată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 745/03.02.2005 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._/2004 s-a dispus desfacerea căsătoriei soților P. stabilind în sarcina pârâtului obligația de plată a câte 420 lei lunar, cu titlu de contribuție la întreținerea minorului P. M. Ș., până la împlinirea, de către acesta, a vârstei de 18 ani.
S-a mai reținut că reclamantul, născut în ziua de 01.05.1994 (cf. mențiunilor din certificatul de naștere – fila 7), a devenit major în data de 01.05.2012, astfel încât, obligația de plată instituită în sarcina tatălui său pârât a încetat prin chiar efectul sentinței menționate, la momentul indicat. A mai observat prima instanță că plățile realizate de pârât ulterior datei de 01.05.2012, în același cuantum de 420 lei, au caracter benevol și răspund unui alt tip de obligație de întreținere decât cel stabilit prin hotărârea de divorț și în absența unei noi sentințe judecătorești, care să constate îndeplinite condițiile întreținerii copilului major, prestațiile efectuate ulterior datei de 01.05.2012 reprezintă întreținere nedatorată.
S-a mai observat, în același cadru, că potrivit dispozițiilor art. 532 alin. 1 NCC, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, prezumându-se astfel că, până la momentul formulării unei atari cereri, nu a existat starea de nevoie a creditorului întreținerii. Deși alineatul 2 al textului citat reglementează și o excepție de la regula menționată (pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului), situație ce nu este incidentă în pricina de față. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să acționeze în sensul dorit, de către partea adversă.
Legiuitorul însuși a stabilit, prin dispozițiile Legii nr. 272/2004, că părinții datorează sprijin copiilor lor, pe parcursul pregătirii profesionale a acestora, până la împlinirea vârstei de 26 de ani. Dispoziții similare se regăsesc în Noul Cod Civil, respectiv art. 499 alin. 3 – părinții sunt obligați să întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Raportat la înscrisurile depuse la dosar prima instanță a reținut că susținerile reclamantului referitoare la faptul că se află în continuarea studiilor sunt neadevărate. Astfel, prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 07.03.2014, reclamantul a arătat că este student în anul I la Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea BABES BOLYAI Cluj or, conform adresei nr.1036/21.07.2014 reclamantul a promovat un singur examen în anul universitar 2013 – 2014 și s-a retras de la studii în data de 05.05.2014. Mai mult, din cuprinsul condicii de prezențe reiese că reclamantul a frecventat cursurile facultății doar primele 5-6 săptămâni ale anului universitar (aferente lunilor octombrie – noiembrie 2013) ceea ce dovedește că acesta nu se afla, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, în continuarea efectivă a studiilor și că frecventarea cursurilor universitare nu a avut un caracter serios. De asemenea, faptul că la data de 03.10.2014 (începutul anului universitar 2014 – 2015), reclamantul era student în anul I la Universitatea Tehnică „Gh. A.” din Iași, fără alte elemente din care să rezulte caracterul efectiv și de seriozitate al studiilor începute, nu pot determina instanța să admită, fie și în parte, acțiunea promovată.
Cu aceste argumente și în condițiile arătate, în cauză prima instanță a pronunțat o soluție de respingere, ca neîntemeiate, a pretențiilor principale ale reclamantului.
Cu privire la cererea reconvențională, a reținut prima instanță că, pentru intervalul cuprins între lunile iunie 2012 – martie 2014, pârâtul P. P. a făcut dovada unor prestații lunare în bani, în favoarea reclamantului P. M. Ș., sens în care, a depus la dosar o . extrase de cont ce dovedesc continuarea achitării pensiei de întreținere în cuantum de 420 lei/lună și după împlinirea, de către reclamant, a vârstei de 18 ani.
Raportat la înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut că pârâtul P. P. a achitat timp de 11 luni (în intervalul iunie 2012 – mai 2013) câte 420 lei pe lună (totalizând 4620 lei) iar pentru luna iulie 2013 suma de 200 lei, cu titlul expres de pensie alimentară. Cu privire la celelalte prestații bănești aferente lunii noiembrie 2012 (150 lei), octombrie 2013 (500+100=600 lei), noiembrie 2013 (400 lei), decembrie 2013 (500 lei), ianuarie 2014 (400 lei) și martie 2014 (400 lei), prima instanță a reținut că potrivit destinației fixate de către pârât, acestea privesc „ajutor studii facultate”, „bănuți studii superioare”, bani excursie etc. și nu pensie de întreținere.
Pentru aceste motive prima instanță a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant P. P., în contradictoriu cu reclamantul P. M. Ș., obligând reclamantul, în temeiul art. 534 C.civ., la plata către pârât a sumei de 4.820 lei cu titlu de restituire întreținere nedatorată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu solicitarea ca reanalizând întreg probatoriul și eventual completându-l să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale formulate de pârât.
A arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.03.2014 a solicitat stabilirea în sarcina pârâtului a unei contribuții lunare de la data introducerii și până la finalizarea studiilor.
A mai arătat apelantul că tatăl său a început plata contribuției ce i se cuvenea în urma rămânerii definitive hotărârii de divorț și în condițiile în care acesta a achitat contribuția și după majoratul său, el fiind elev de liceu la acea dată, a considerat lipsit de sens și chiar imoral un demers juridic, în sensul stabilirii pensiei de întreținere după majorat.
A arătat că și în perioada în care era student în anul I la Universitatea B. Bolyai din Cluj N. tatăl său a continuat să plătească această contribuție însă în mod sporadic și cum cheltuielile aferente întreținerii sale, chiriei, transportului erau foarte mari, în condițiile în care trebuiau achitate și taxele școlare la data de 07.03.2014 a fost nevoit să promoveze cererea de chemare în judecată. A mai arătat la data respectivă era student și că cererea de retragere de la studii a fost formulată două luni mai târziu tocmai din lipsa sprijinului financiar.
În continuarea motivării, a mai arătat că între timp s-a înscris la Universitatea Tehnică „Gh. A.”Iași, unde costurile sunt mai mici, este mai aproape de casă. Că, tatăl său prin întâmpinarea formulată deși a susținut că este de acord cu plata unei pensii de întreținere în favoarea sa în același timp a pretins pe calea cererii reconvenționale restituirea sumei de 7790 lei ca fiind nedatorată, susținând că pensia achitată de la vârsta de 18 ani și până la data introducerii acțiunii (iunie 2012- martie 2014) nu trebuia plătită.
Cu privire la acest aspect, a susținut reclamantul că în mod eronat prima instanță a admis această cerere întrucât în perioada iunie 2012 – iunie 2013 era elev, iar din 2013 a început studiile superioare, iar faptul că nu a existat o continuitate a studiilor universitare, se datorează unor factori obiectivi, care au acționat independent de voința sa.
De asemenea, a mai susținut reclamantul – apelant, că prima instanță nu putea reține dispozițiile art. 534 cod civil privitoare la restituirea întreținerii, întrucât, pe de o parte tatăl său s-a achitat în mod benevol de această sarcină nefiind justificată o cerere de chemare în judecată în acest sens, și totodată, el nu poate fi acuzat că a manifestat un dezinteres față de continuarea studiilor ci a fost nevoit să facă acest lucru, iar sumele primite de la pârât în mod benevol le-a interpretat ca fiind un dar din partea tatălui său.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la plata sumei de 4820 lei cu titlu de restituire întreținere nedatorată.
A arătat că până la împlinirea majoratului reclamantul a beneficiat de plata unei întrețineri lunare în cuantum de 420 lei, iar de la acea dată și până la introducerea acțiunii în instanță de bună voie și fără nici o solicitare din partea reclamantului a continuat să-i achite acestuia o taxa de întreținere în valoare totală de 7790 lei. A mai arătat că a continuat efectuarea plăților cotei de întreținere și după depășirea vârstei de majorat a pârâtului din dorința de a-l determina să-și depășească condiția și de a se angaja într-un demers serios în ceea ce privește viitorul său însă s-a dovedit că dorința sa a fost prea mare pentru posibilitățile și intențiile reclamantului, care, așa cum a rezultat din condica de prezență a Universității B. Bolyai a frecventat cursurile o perioadă foarte scurtă de timp, adică circa două săptămâni, neavând calitatea de student la data înaintării solicitării în instanță.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că apelul este întemeiat și-l va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta.
În perioada 01.10.2013 – 05.05.2014, reclamantul – apelant P. M. Ș. a fost înscris în anul universitar 2013 – 2014 la Universitatea B. Bolyai Cluj N., Facultatea de Matematică și Informatică, domeniul „Matematică”, specializarea Matematică – informatică, forma de finanțare, cu taxă.
Indiferent, de prezența reclamantului la cursuri sau de promovabilitatea examenelor din sesiunea de iarnă, reclamantul a avut calitatea de student la o facultate de stat până la data de 05.05.2014, când și-a pierdut această calitate prin cererea de retragere pe care a formulat-o .
Prin urmare, în intervalul 01.05.2012 (data când reclamantul a împlinit 18 ani) – 05.05.2014 (data când reclamantul a formulat cererea de retragere), Tribunalul va aprecia că reclamantul – apelant s-a aflat în continuarea studiilor cu toate efectele ce decurg din această situație, reglementată din punct de vedere juridic în capitolele „Relații patrimoniale dintre părinți și copii” și „Stabilirea și executarea obligației de întreținere” din actualul Cod civil.
Ca atare, pentru perioada 07.03.2014 – 01.10.2014, când reclamantul – apelant nu a mai continuat anul universitar 2013-2014, respectiv până la data începerii anului universitar 2014 – 2015 ( 01.10.2014), instanța de apel va constata că pârâtul – intimat nu datorează pensia de întreținere întrucât, copilul său major nu s-a aflat în continuarea studiilor.
Având în vedere că începând cu data de 01.10.2014, acesta face dovada că se află în continuarea studiilor la Universitatea Tehnică „Ghe. A.” Iași, instanța de apel îl va obliga pe pârâtul – intimat P. P., să plătească în favoarea fiului său o pensie majorată, în cuantum de 600 lei lunar, în loc de 420 lei, respectiv 1/3 din ½ din media veniturilor nete pe care pârâtul – intimat le-a primit în ultimele 6 luni de la ., până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Instanța de apel va mai sublinia că relațiile dintre părinți și copii lor subzistă în caracterul lor patrimonial, chiar și după împlinirea vârstei de 18 ani și pe perioada vacanțelor, dacă copii majori se află în continuarea studiilor, iar eventualele renunțări, retrageri trebuie privite cu înțelegere de părinții adulți, deoarece nu întotdeauna copii reușesc să aleagă de la început facultatea potrivită în raport de capacitatea lor intelectuală și resursele financiare, pe care le pot folosi.
Aprecierea făcută de prima instanță că părinții datorează pensie de întreținere doar în situația în care copii lor majori dau dovadă de seriozitate maximă în exercitarea calității de student, excede textelor legale în care legiuitorul nu a înțeles să condiționeze acordarea și stabilirea cotelor de contribuții în raport de alte criterii decât cel general, respectiv calitatea de student, calitate cu privire la care reclamantul – apelant a dovedit că a avut – o și că o are din nou, începând cu 01.10.2014.
În acest context, instanța de apel, va constata că prima instanță a admis în mod greșit cererea reconvențională formulată de pârâtul – intimat, având ca obiect restituirea pensiei de întreținere achitată în perioada iunie 2012 – martie 2014, întrucât o perioadă de timp reclamantul a fost elev de liceu, a urmat vacanța de vară și ulterior anul universitar 2013 – 2014, la Universitatea B. Bolyai Cluj N., așa încât copilul major a dovedit că s-a aflat în continuarea studiilor și prin urmare a fost îndreptățit la primirea cotei de contribuții din partea părintelui său.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamantul P. M. Ș. împotriva sentinței civile nr._ din 8.10.2014 a Judecătoriei B., va schimba în parte sentința menționată în sensul admiterii cererii reclamantului, în parte și va stabili începând cu data de 1 octombrie 2014 o pensie majorată în cuantum de 600 lei lunar, în loc de 420 lei, până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani. De asemenea, va respinge cererea reclamantului, pentru perioada 7.03._14, de acordare a unei pensii de întreținere majorată, ca nefondată și va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. P., având ca obiect restituire pensie de întreținere, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul P. M. Ș., domiciliat în B., ., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul intimat P. P., cu domiciliul în București, . nr. 214, ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 8.10.2014 a Judecătoriei B..
Schimbă în parte sentința menționată în sensul că admite cererea reclamantului, în parte și stabilește începând cu data de 1 octombrie 2014 o pensie majorată în cuantum de 600 lei lunar, în loc de 420 lei, până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Respinge cererea reclamantului, pentru perioada 7.03._14, de acordare a unei pensii de întreținere majorată, ca nefondată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. P., având ca obiect restituire pensie de întreținere, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER A. M. B. G. B. C.
Red.A.M./2.06.2015
Judec.B. P.
Dact.FAM/2.06.2015
4 exp.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
