Pretenţii. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 901/193/2014*
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. JUDEȚUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 13 IANUARIE 2015
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – A. D.
DECIZIA CIVILĂ NR. 18 A
La ordine judecarea cererii de apel formulată de apelanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ,,MAVROMATI" B. cu sediul în mun. B., ., J. B., în contradictoriu cu intimatul C. P. domiciliat în oraș B., .. 5 județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 25 06 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care,evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către apelantă, instanța trece la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 20.01.2014 reclamantul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., a solicitat obligarea paratului C. P. la plata sumei de 517,471 lei și a dobânzii legale, reprezentând prejudiciul cauzat unitarii sanitare prin neachitarea cheltuielilor de spitalizare privind pe partea vătămata B. D., care a fost internată ca urmare a unor fapte de agresiune săvârșite de către pârât, beneficiind astfel de îngrijiri medicale, medicamente, materiale sanitare, investigații paraclinice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, căruia i s-au comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare și nu a formulat apărări scrise prin orice alt mijloc adecvat (art. 1029 alin. 4 NCPC).
Judecătoria B., prin sentința civilă nr._/25.06.2014 a respins cererea, reținând în motivele soluției adoptate că din probele administrate în dosar, respectiv constatările medicale nu rezultă cu certitudine că numitul B. D. a fost victima unor acte de violență ale căror autor este pârâtul, întrucât martorul B. D., pacientul în legătură cu care s-au efectuat costurile solicitate, nu a putut fi audiat, în procesul verbal întocmit la punerea în executare a mandatului de aducere arătându-se faptul că acesta este plecat în Italia din luna ianuarie 2014.
S –a mai arătat faptul că reclamantului îi revenea sarcina dovedirii celor pretinse prin probe adecvate, iar simpla depunere la dosarul cauzei a unor acte medicale conținând un diagnostic nu reprezintă si proba autorului agresiunii.
S –a apreciat de către instanța de judecată că o atare situație de insuficiență probatorie precum cea din cauză, putea fi prevenită numai de către reclamant, printr-o atitudine mai diligentă, prin luarea unei declarații scrise pacientului, prin identificarea încă de la acel moment a unor alte persoane care sa fi fost de față la actul de agresiune, inclusiv prin colaborarea cu organele de poliție.
Împotriva sentinței reclamantul S. Județean de Urgență „Mavromati” B. a declarat apel, în termen legal, în motivele căruia a criticat soluția, întrucât instanța de fond nu a luat în considerare declarația părții vătămate la momentul internării, declarație atașată cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, s –a arătat în continuare că unitatea s –a adresat din nou părții vătămate prin adresa nr. 1008/11 noiembrie 2013 însă nu a primit nici un răspuns.
Faptul că martorul nu a putut fi audiat îndreptățea instanța, apreciază apelantul, să țină cont de declarația dată de pacient, mai ales că pârâtul nu s –a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, aspect care poate fi considerat o dovadă în favoarea reclamantei.
Consideră apelanta că instanța de judecată nu a respectat prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, care constituie o prevedere specială în raport de disp. art. 998 – 999 Cod procedură civilă.
Apelul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă, „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, prin urmare obligația de a proba aparține reclamantului, acesta fiind cel care face o susținere referitoare la existența unui drept sau interes dedus judecății”.
În speță, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, din constatările medicale rezultă cu certitudine doar că B. D. a fost internat în S. Județean de Urgență „Mavromati” B., cu diagnosticul „Fractură a diafizei tibiei”, leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale al căror costuri s –au ridicat, potrivit devizului depus la dosarul cauzei, la suma de 517,471 lei.
În legătură cu autorul acestei agresiuni nu există decât declarația verbală dată la spital de către victimă, care însă este extrajudiciară și care evocând o situație de fapt trebuie dovedită în contextul în care pacientul doar indică numele agresorului său, fără nici un alt indiciu cu privire la împrejurările altercației sau vinovăției.
Prin urmare, reclamantul se află cum a și arătat prima instanță într – o insuficiență probatorie, care nu poate fi substituită de lipsa martorului identificat în urma diligenței reclamantei, dar și a eforturilor instanței martor care nu a putut fi adus întrucât se află plecat în Italia din luna ianuarie 2014.
Critica apelantei că nu s-au respectat prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 care au prioritate în raport de disp. art. 998 – 999 cod civil nu are nici o relevanță în contextul în care instanța a apreciat acțiunea admisibilă pe acest temei, cadrul procesual în care se judecă o cerere de daune în temeiul acestei legi realizându–se tot conform cu procedura civilă, în sensul că orice pretenții indiferent de legea care o reglementează, trebuie dovedită, ea neavând valoare juridică prestabilită.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. apreciind critica apelantei nefondată, va respinge apelul și va păstra soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prevederilor art. 4801 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de reclamant S. Județean de Urgență Mavromati B., cu sediul în mun. Botosani, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._ din 25 iunie 2014 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul – pârât C. P., cu domiciliul in oraș. B., .. 5, jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
B. GeorgicăAionesei DanielaAnton D.
Red. jud. AD05.03.2015
Jud. N. M. A.
Tehnoredactat AD/06.03.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 36/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
