Fond funciar. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 3284/222/2011*
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.- SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: A. D.
JUDECĂTOR: H. I.
JUDECĂTOR: T. N.
Grefier – C. R.
DECIZIA NR. 2 R
Pe rol pronunțarea - în rejudecare după casare - asupra cererii formulată de reclamanta A. L., în prezent decedată, și continuată de moștenitorii D. M. și A. A. B., ambii domiciliați în D.,.. 44, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâțiiC. locală de fond funciar D., jud. B., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și M. D., . nr. 41, jud. B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 18 decembrie 2014, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru data de 22 decembrie 2014, pentru data de 29 decembrie 2014, apoi pentru astăzi, 05 ianuarie 2015, când
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ 05.09.2011, reclamanta A. Leonina a chemat în judecată pe pârâții C. locală de fond funciar a municipiului D., jud. B., C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. și M. D. -prin primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să - i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 8.549 mp teren intravilan aferent construcțiilor, teren situat pe raza municipiului D., și să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 2 din 19.01.2011 încheiat cu M. D..
În fapt, reclamanta a arătat că, împreună cu soțul ei A. D., a cumpărat o suprafață de 4.475 mp teren intravilan în anul 1945, o suprafață de 6.030 mp teren intravilan în anul 1953 și o suprafață de 2.464 mp teren intravilan în 1958.
În anul 1966 au înstrăinat suprafața de 1.242,44 mp, iar în prezent stăpânește suprafața de 8.459 mp teren pe care l-a folosit în mod neîntrerupt.
A făcut numeroase demersuri pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la acest teren, însă fără rezultat.
În dovedirea acțiunii,reclamanta a depus înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare din 25 octombrie 1945, actul de vânzare cumpărare din 1 octombrie 1953, actul de vânzare cumpărare din 27 iulie 1958, actul de vânzare cumpărare din anul 1952, contract de închiriere nr. 2 din 19.01.2011, act de deces A. D., certificatul de moștenitor nr. 229 din 28 august 2008, sentința civilă nr. 1409 din 2 iulie 2010 a Judecătoriei D., rolul agricol al defunctului A. D., corespondență purtată cu C. locală de fond funciar a municipiului D. și a solicitat efectuarea unei expertize topografice.
C. județeană B. a formulat întâmpinare ( fila 48), prin care a arătat că prin hotărârea nr. 413 din 26.08.2011 s-a respins cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.549 mp teren deoarece pentru suprafața respectivă nu a făcut dovada proprietății și a depus la dosar hotărârea menționată.
Din oficiu, instanța de fond a solicitat relații de la C. locală de fond funciar a municipiului D..
Prin adresa nr. 3482 din 19.03.2012 ( fila 85), C. locală D. a arătat că din anul 2005, reclamanta a fost înregistrată în Registrul agricol cu suprafața de 1,43 ha teren extravilan pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 7543 din 08.04.1993 -teren care a fost înstrăinat în anul 2011 numitului N. I. - și suprafața de 4.154 mp teren intravilan în p.c. 3273 situat în ., din care 3.554 mp reprezintă teren arabil și 600 mp curți construcții.
A mai arătat că diferența de 4.000 mp din p.c. 3272 pe care o stăpânește reclamanta aparține domeniului privat al municipiului D., inventariat prin HCL nr. 21 din 29.01.2009 și a fost închiriat acesteia.
În dovedire s-a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii HCJ nr. 413 din 26.08.2011.
Prin sentința civilă nr. 2699 din 05.12.2012, Judecătoria D. a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și soțul ei A. D. ( decedat la data de 2 mai 2004) au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare din 25 octombrie 1945 o suprafață de 4.475 mp teren intravilan situată în D. . actul de vânzare cumpărare din 1 octombrie 1953 au cumpărat o casă cu patru camere și suprafața de 6.030 mp situată în .. 98 iar prin actul de vânzare cumpărare din 27 iulie 1958 au cumpărat suprafața de 2.464 mp teren intravilan situată în D., Bulevardul Victoriei nr. 100, în total suprafața de 12.969 mp.
Analizând vecinătățile menționate în cele trei acte de vânzare cumpărare, rezultă că cele trei suprafețe de teren făceau corp comun.
În anul 1952, reclamanta și soțul său au vândut numitului Mistrinescu N. casa cu patru camere și suprafața de 1.252,44 mp teren aferent situată în D., Bulevardul Victoriei nr. 98, prin urmare au rămas cu o suprafață de 11.716,56 mp.
Din această suprafață, s-a expropriat prin Decretul nr. 73/1982 suprafața de 7.563 mp pentru care s-au acordat despăgubiri ( 80.000 lei pentru teren și 11.000 lei pentru construcție) prin urmare a rămas în proprietatea petentei suprafața de 4.153,56 mp.
Pentru suprafața de 7.563 mp care a fost expropriată, petenta a formulat cerere de acordare de despăgubiri în baza Legii 10/2001 iar prin dispoziția nr. 540 din 03.05.2007 aceasta a fost propusă pentru acordarea de despăgubiri.
Prin precizările făcute în instanță la termenul din 21 martie 2012, avocatul petentei a arătat că pe o parte din suprafața de teren expropriată s-au construit blocuri de locuințe, iar prin adresa nr. 4866 din 12.04.2012, M. D. a arătat că din terenul expropriat suprafața ocupată de blocuri de locuințe este de 3.203 mp.
În baza Legii 18/1991, petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,43 ha teren intravilan, teren care provine de la tatăl său L. Ș. și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 7543 din 08.04.1993.
Prin cererea formulată în baza Legii 247/2005, petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren situată în D., fără a indica întinderea însă din conținutul memoriilor rezultă că a solicitat suprafața de teren cumpărată prin cele trei contracte de vânzare cumpărare, inclusiv suprafața care a fost expropriată.
Prin sentința civilă nr. 1409 din 02 iulie 2010 a Judecătoriei D., C. locală de fond funciar a municipiului D. a fost obligată să înainteze Comisiei județene B. documentația care a stat la baza hotărârii de respingere a cererii petentei în vederea soluționării contestației formulate de către petentă.
Prin hotărârea nr. 413 din 26.08.2011, C. județeană a respins cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.549 mp teren cu motivarea că aceasta nu face dovada dreptului de proprietate cu acte pentru suprafața respectivă.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică prin care s-a identificat suprafața cumpărată de către petentă prin cele trei contracte de vânzare cumpărare, suprafața vândută, suprafața expropriată ( 8.510 mp din măsurători) suprafață pe care sunt amplasate în prezent blocuri de locuințe, parcări, spații verzi, și suprafața de 8.569 mp pe care o stăpânește în prezent reclamanta.
Instanța de fond a constatat că cele trei suprafețe formau un trup comun care se învecinau cu . față și izlazul comunal ( . spate). Expropriată a fost întreaga suprafață de teren de la stradă, pe care s-au construit blocuri de locuințe, iar în proprietatea petentei a rămas suprafața din spate, suprafață care nu poate fi mai mare de 4.153,56 mp.
În prezent petenta stăpânește în amplasamentul în litigiu suprafața de 8.569 mp.
Reține instanța că pentru suprafața de 4.154 mp reclamanta este proprietară în baza celor trei acte de vânzare cumpărare și a certificatului de moștenitor nr. 229 din 28 august 2008 emis după defunctul A. D. deoarece terenul respectiv nu a făcut obiectul Legii 18/1991 iar o suprafață de 4.000 mp o stăpânește în baza contractului de închiriere nr. 2 din 19.01.2011 încheiat cu M. D., cu mențiunea că terenul închiriat face parte din domeniul privat al municipiului D. conform HCL nr. 21.01.2009.
Prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, se arată că din suprafața de 8.569 mp teren stăpânită de către petentă, doar 4.154 mp face parte din terenul cumpărat prin cele trei contracte în anii 1945, 1953 și 1958. Se mai arată că din suprafața de 4.000 mp care face obiectul contractului de închiriere, 1.737 mp au avut categoria de folosință păduri și a fost în administrarea operativă a Consiliului Popular D. iar 2.263 mp categoria arabil au fost în folosința soțului petentei.
La termenul din 24 octombrie 2012, avocat N. I. arată că suprafața de 4.000 mp și o casă i-au fost donate petentei de către numitul Z. B. la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, casa a fost demolată dar terenul a rămas în stăpânirea petentei însă nu a depus la dosar nici un act prin care să facă dovada celor susținute.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat că petenta stăpânește și este proprietara suprafeței de 4.154 mp teren situat în intravilanul municipiului D., teren cumpărat în perioada anilor 1945-1958 și care nu a făcut obiectul colectivizării, că o suprafață de 7.563 mp a fost expropriată, este în prezent ocupată de blocuri de locuințe iar pentru această suprafață petenta a solicitat și a fost propusă pentru acordare de despăgubiri în baza Legii 10/2001 iar suprafața de 4.000 mp pe care o folosește în baza contractului de închiriere încheiat cu municipiul D. nu face parte din terenul proprietatea sa ci a fost doar folosită până la data încheierii contractului de închiriere, fără acte de proprietate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. L. a declarat recurs în termen legal, criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă.
În motivare se arată că nelegalitatea sentinței este dată de încălcarea dispozițiilor art. 23, 27, 36 din Legea 18/1991, care prevăd că reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru întreaga suprafață totală atât cea evidențiată în registrul agricol, cât și cu dovada cu acte și martori, iar punerea în posesie se face pe vechile amplasamente. În acest sens recurenta arată că ea posedă acte potrivit cărora întreaga suprafață aferentă construcțiilor este de 8549 m.p. care au rămas în urma exproprierii restului de teren în posesia și în folosința sa.
Împrejurarea reținută de instanță precum că terenul din actele de vânzare cumpărare din 1945, 1953 și 1958 ar fi fost parte expropriați construindu-se blocuri și că ar fi rămas numai suprafața de 4153,56 m.p. este total greșită întrucât suprafața expropriată nu face parte din contractele de vânzare cumpărare menționate de instanță, ci această suprafață face parte din casa și terenul care i-au fost donate după anii 1946-1947 de numitul B., respectiv 4000 m.p. iar diferența de 3000 m.p. până la 7000 face parte din unul din contractele de vânzare cumpărare, respectiv cel din 1958.
Ca atare, reclamanta susține că a stăpânit continuu și netulburat în calitate de proprietar întreaga suprafață de 8549 m.p., suprafață care corespunde cu contractele de vânzare cumpărare și care este evidențiată în registrul agricol din anii 1953 până în anul 2012, când în mod abuziv primăria a întocmit contractul de închiriere fără voința sa.
În acest sens, arată recurenta că din registrul agricol la partida 48 din Bulevardul Victoriei figurează în 1981cu 87 de ari în anul 1982 cu 87 de ari în 1984, la fel cu 87 de ari, calcul ce rezultă din acest registru în care figurează cu 7700 m.p. plus 1000 m.p. curți construcții, așa încât susținerea pârâtei și - îmbrățișată de instanța de fond - precum că a fost expropriată în 1982 nu subzistă, câtă vreme din aceste evidențe rezultă că a avut întreaga suprafață trecută în registrul agricol.
S-a mai arătat și faptul că nu are nici o legătură terenul reconstituit prin titlul de proprietate cu terenul solicitat la Legea nr. 247/2005 și totodată nicio legătură cu terenul expropriat.
În ce privește contractul de închiriere, recurenta a arătat că acesta a fost încheiat sub presiune și amenințare din partea funcționarilor primăriei cu faptul că terenul ar fi făcut ulterior obiect al constituirii dreptului de proprietate pentru alte persoane.
Că, ceea ce nu a analizat instanța de fond este faptul că nu a făcut comparație cu cele arătate în motivare și cu schița decretului de expropriere, precum și documentația care a stat la baza emiterii hotărârii comisiei locale, a terenurilor din această documentație, din care rezultă clar reaua credință a intimatei.
Prin decizia nr.941/11.10.2013, Tribunalul B.:
- a admis recursul declarat de reclamanta A. L. împotriva sentinței civile nr. 2693/05.12.2012 a Judecătoriei D.;
- a casat în tot sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare pe fond;
- a fixat termen de judecată la 7 noiembrie 2013, pentru care a dispus citarea părților;
- a dispus efectuarea de adresă către expert I. D. - pentru a se prezenta în instanță în vederea lămuririi situației juridice a terenului deținut de reclamantă înainte de cooperativizare – precum și către C. locală de fond funciar D..
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că recursul declarat este întemeiat pe dispozițiile art. 312 al. 4 Cod proc. civilă, întrucât cercetarea judecătorească este necompletă și impune administrarea unui probatoriu suplimentar,ce nu poate fi realizat în recurs, art. 305 Cod proc. civilă limitând probatoriul în instanța de recurs doar la înscrisuri noi.
Astfel reclamanta pretinde în intravilan suprafața de 8.549 m.p. teren situat pe raza municipiului D., precum și rezilierea contractului de închiriere nr. 2/19.01.2011, invocând în susținerea pretențiilor existența a 3 acte de vânzare cumpărare, respectiv unul încheiat în 1945 pentru 4475 m.p. teren, din 1953 pentru o suprafață de 6030 m.p. teren intravilan și altul din 1958 pentru 2464 m.p., suprafețe de teren care susține ea, nu au legătură cu terenul expropriat sau cel ce i s-a reconstituit prin titlul de proprietate, combătând susținerile din întâmpinare că i s-a reconstituit întreaga suprafață de teren înscrisă în evidențele sale.
În legătură cu aceste susțineri, tribunalul a constatat că se impun a fi elucidate aspectele legate de situația juridică a terenului în litigiu, raportat la mențiunile din înscrisurile depuse la dosar, respectiv suprafața de 12.969 din cele 3 contracte, suprafața de 0,83 ha și 0,49 ha din registrul agricol și suprafața expropriată de 7563 m.p., relația dintre aceste evidențe și suprafața deținută de reclamantă în prezent, sens în care s-a dispus chemarea în instanță a expertului care a efectuat raportul de expertiză în cauză și a unui reprezentant al Comisiei Locale de Fond funciar a municipiului D. pentru a da lămuriri, urmând ca în raport de acestea să se administreze probatoriul suplimentar util soluționării juste a cauzei.
Așadar, rejudecând după casare, acțiunea reclamantei având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8.549 mp –intravilan și rezilierea contractului de închiriere nr.2/19.01.2011, tribunalul a procedat la suplimentarea probatoriului din dosarul de fond prin admiterea probei cu înscrisuri și a celei cu cercetare locală, concluzionând că cererea reclamantei este nefondată din considerentele ce urmează:
Contrar susținerilor reclamantei, aceasta nu a dovedit dobândirea în proprietate (împreună cu soțul său) a unei suprafețe mai mari decât cea de 12.969 mp rezultată conform celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1945, 1953 și 1958.
Aceasta, întrucât s-a pretins existența unei donații de 4000 mp de la Z. B., însă, alături de lipsa înscrisului constatator al donației încheiat în formă autentică, impus de art. 813 cod civil 1864, este de observat că, din buletinul clădirii nr. 96 situată în D., ., întocmit în 1948 (filele 46 – 49), rezultă că această persoană avea calitatea de chiriaș al acestui imobil, în timp ce proprietar era „I. M.”.
Iar această concluzie este confirmată de împrejurarea că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 404/01.10.1953, A. L. a dobândit de la M. I. M., prin procurator, dreptul de proprietate asupra imobilului din D., ., compus din casă, atenanse și teren aferent în suprafață de 6030 mp.
Așadar, deși până în 1959, soții A. dobândiseră în proprietate o suprafață totală de 12.969 mp totuși, în rolul agricol pentru anii 1959 – 1963, a fost înscrisă doar o suprafață de 0,85 ha în ., ceea ce confirmă caracterul declarativ al mențiunilor din rol și faptul că acestea nu pot avea caracter de probă absolută pentru situația proprietății.
Oricum, este de reținut că suprafața din rol a scăzut la 0,49 ha în anul 1963 - în contextul în care o suprafață de 0,36 ha a fost încărcată pe L. Ș. - și a rămas la acest nivel până în anul 1971, când se menționează o suprafață totală a gospodăriei de 77 ari, ce se păstrează astfel până în anul 1984, când se reduce la 47 ari.
Conform relațiilor primăriei, după anul 1965 rolul deschis pe Ș. L. a fost închis, întrucât la adresa din ., în anii următori a figurat Mistrinescu N..
Aceasta, în condițiile în care reclamanta pretinde doar înstrăinarea suprafeței de 1252,44 mp către cumpărătorii Mistrinescu prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 04 ianuarie 1966.
Într-adevăr, Decretul de expropriere nr. 73/24.02.1982 nu a fost depus în dosarul de fond, însă a fost valorificat în mod corect în expertiza efectuată în primă instanță, întrucât din cuprinsul acestuia (filele 22-27 ds. recurs), rezultă că din imobilul situat în ., proprietatea lui A. D., a fost expropriată o suprafață totală de 7563 mp (decretul prevăzând și exproprierea suprafeței de 1252 mp din ., proprietatea soților Mistrinescu).
Așadar, după anul 1982, a rămas în proprietatea reclamantei doar suprafața de 4154 mp, cu care aceasta figurează și în evidențele primăriei și s-a constatat a fi împrejmuită cu ocazia cercetării la fața locului.
Prin urmare, pentru acest teren, reclamanta deține acte de proprietate, așa încât pretenția sa de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar este nefondată, terenul nefiind preluat la CAP.
Tribunalul apreciază că cererea reclamantei este nefondată și pentru diferența de teren până la 8549 mp pretinsă prin acțiune, deținută cu contract de închiriere și neîmprejmuită, întrucât, așa cum rezultă din cele ce preced, această diferență nu poate face parte decât din terenul expropriat( aparent doar o parte din acesta fiind utilizat).
Or, prin dispoziția nr. 540/2007 a Primarului municipiului B. - față de notificarea făcută de soții A. D. și L. în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 - s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru exproprierea imobilului din ., constituit din 7563 mp teren și 391 mp construcții.
Conform adresei ANPR nr._/RG/2014, dosarul ce are ca obiect dispoziția nr. 540/2007 a fost înregistrat la această instituție cu nr._/CC iar, potrivit opțiunii realizată de reclamantă la data de 11.06.2004 sub nr._, aceasta/ moștenitorii urmează a primi titluri de valoare.
Este adevărat că, anterior apariției Legii nr. 10/2001, reclamanta a inițiat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7563 mp și conform Legii nr. 18/1991 însă, prin HCJ nr. 1/2005 s-a dispus radierea sa din anexa 40, poziția 25, și nu s-a probat că această hotărâre a fost desființată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4549 mp în conformitate cu Legea nr. 247/2005 și, după pronunțarea sentinței 1409/2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei D.( format în urma rejudecării cererii din dosarul nr._ ), a fost emisă HCJ nr. 413/2011, prin care a fost menținută HCL D. nr. 8/2007 de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 4549 mp.
Nici această hotărâre nu s-a dovedit a fi contestată și anulată, ceea ce determină concluzia că reclamanta și-a păstrat opțiunea de obținere a despăgubirilor pentru imobilul expropriat în conformitate cu dispoziția nr. 540/2007, urmând a primi titluri de valoare după soluționarea dosarului de către ANPR.
Iar, în aceste împrejurări, urmează a fi respins ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr.2/19.01.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de reclamanta A. L. și continuată de moștenitorii D. M. și A. A. B., ambii domiciliați în B., .. 44, .. 1, . în contradictoriu cu intimații - pârâțiC. locală de fond funciar D., jud. B., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și M. D., . nr. 41, jud. B., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.01.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. D. H. I., T. N. C. R.
Red. TN v
Tehn CR/16.02.2015/2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul... → |
|---|
