Pretenţii. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Tribunalul BOTOŞANI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 49/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 49/2015

Dosar nr._ pretenții

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 49 A

Ședința publică 09 februarie 2015

Președinte – C. M.

Judecător - A. C.

Grefier – C. R.

La ordine pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., .. 52, județul B. în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. Județean de Urgență „Mavromati” B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1097/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului cauzei a avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015, cuvântul părților prezente fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 02 februarie 2015, apoi pentru astăzi, 09 februarie 2015, când

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.10.2012 sub nr._, reclamantul S. Județean De Urgență "Mavromati" B., în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate(CAS) B., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 358.210,44 lei reprezentând cheltuieli privind persoanele care au suferit agresiuni ori accidente rutiere, sumă retrasă de CAS B. din finanțarea curentă.

În motivare, reclamantul arată că pârâta a început să rețină din sumele acordate spitalului în urma prestării de servicii medicale și sume care în fapt vizează dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006.

Menționează că suma reținută, în valoare totală de 358.210,44 lei, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, deoarece nu existau autorii faptelor, existau procese în derulare ori erau autoaccidentări.

Arată reclamantul că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, „(l) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

(2)Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”

Pentru persoanele care au fost vătămate de alte persoane și pentru care furnizorul de servicii medicale a suportat cheltuielile cu spitalizarea victimelor C. de asigurări de sănătate are obligația de a deconta cheltuielile furnizorului de servicii, iar furnizorul de servicii medicale are obligația de a restitui Casei de asigurări de sănătate numai sumele efectiv recuperate, ce fac obiectul cazurilor de spitalizare.

Consideră reclamantul că nici în art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, și nici într-un alt act normativ nu este reglementat faptul ca sumele nerecuperate de furnizorii de servicii medicale pot fi reținute de C. de asigurări.

Suma în litigiu a fost reținută fără un temei juridic, unitatea reclamantă neputând recupera integral sumele de la autorii faptelor prevăzute în art. 313 din Legea nr. 95/2006, chiar daca s-au făcut demersuri în acest sens. Astfel, sunt cazuri în care:

- nu se cunoaște identitatea autorilor faptei, ori,

- deși are titluri executorii prin care aceștia sunt obligați să restituie cheltuielile de spitalizare, nu s-a realizat încă acest lucru, fiind înaintate la executorii judecătorești, ori,

- autorii au decedat, ori,

- sunt cazuri respinse de instanța de judecată sau de organele de anchetă, constatându-se ca este vorba de autoaccidentări ori partea vătămata a fost cea vinovată etc.

Precizează reclamantul că în prima luna reținuta de CAS B., din 33 cazuri raportate, reclamantul a încasat debitul până la acel moment în 8 cazuri de spitalizare și a virat aceste sume în contul CAS B., îndeplinind cerința prevăzuta de art.313, restul situațiilor fiind neîncasate de unitate și deci nu puteau fi restituite. Menționează faptul că și în prezent sunt cazuri încă în lucru (titluri executorii care sunt înaintate spre rezolvare și încasarea debitului la executori judecătorești). Ori, după cum se observă, CAS B. a reținut sumele pentru toate celelalte cazuri în afara celor 8 pe care le recuperase reclamantul și la virase deja în contul pârâtei.

Pe de alta parte, arată că situația sus prezentată este din momentul formulării acțiunii, însă la data retragerii sumelor de asigurător unele dintre aceste dosare erau încă pe rolul instanțelor de judecată, de exemplu sentințe din data de 20.01.2010, 11.03.2010, 15.09.2011. Afirmă că același lucru s-a întâmplat în toate lunile următoare, dar cazurile raportate la CAS B. sunt suspiciuni de agresiune, nu cazuri confirmate.

Menționează că raportarea acestor cazuri de spitalizare ca fiind sub incidența art. 313 din Legea nr. 95/2006 se face la începutul lunii următoare celei în care pacientul a fost externat ori, spitalul nu poate cunoaște daca în mod real aceste cazuri sunt sau nu sub incidența art. 313 deoarece, în afara suspiciunii sale asupra faptului că pacientul este victimă, nu există o confirmare de la un organ abilitat (organ de ancheta, instanța de judecată).

Arată reclamantul că în urma unei concilieri cu CAS B., aceasta a fost de acord sa scadă din evidenta și să nu mai rețină bani în cazurile cu autor necunoscut, autoaccidentări, precum și în cazurile în care persoana care a cauzat prejudiciul a decedat. Deoarece pentru perioada deja reținuta nu s-a căzut la o înțelegere, solicită obligarea pârâtei la plata sumei sus-menționată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, cu modificările și completările ulterioare.

Legal citată, pârâta C. de Asigurări de Sănătate B. și-a trimis reprezentant în instanță și a formulat întâmpinare – filele 20-22 vol. I, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.

Prin sentința civilă 1097/06.02.2014 Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență "Mavromati" B. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate B. și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 358.210,44 lei, reprezentând cheltuieli privind persoanele care au suferit agresiuni ori accidente rutiere, sumă retrasă de CAS B. din finanțarea curentă.

Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, „(l) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul S. Județean de Urgență "Mavromati" B. a respectat obligațiile stabilite de art. 313 din Legea 95/2006, în sensul că în calitatea sa, de furnizor de servicii medicale, a efectuat toate demersurile care erau în putința sa pentru a recupera cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimelor unor fapte penale.

În acest sens a formulat cereri de constituire de parte civilă în dosarele penale care au avut ca obiect infracțiuni privitoare la sănătatea persoanelor. Există la dosar o . sentințe prin care cererile reclamantei de constituire ca partea civilă în procesele penale au fost admise, însă există și dovada imposibilității recuperării respectivelor sume, datorită lipsei disponibilului persoanelor obligate la plată.

Prima instanță a reținut că obligația de identificare a persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane nu revine reclamantului, întrucât potrivit legii, acesta, în calitatea sa de furnizor de servicii medicale, are doar obligația legală de a realiza evidența acestor cazuri și a o comunica C.A.S. B., precum și de a recupera cheltuielile efectuate.

De asemenea, reclamanta conlucrează cu alte organe abilitate, instanțe, poliție, P., executori judecătorești, primării etc., neputându-i fi imputate exclusiv nerecuperarea acestor sume reținute, în lipsa unei competențe legale în acest sens.

Astfel, furnizorii de servicii medicale nu au competențe în materie de cercetare penală ori cercetare judecătorească. În cazurile în care persoanele vătămate nu au indicat numele făptuitorului și nu au formulat plângere penală împotriva acestuia, reclamanta a încercat recuperarea cheltuielilor efective de la pacienți, dar instanțele au respins aceste acțiuni.

Persoana care are calitatea de asigurat (art. 217 din Legea nr. 95/2006) sau nu are calitatea de asigurat (art. 220 din Legea nr. 95/2006) are dreptul a beneficia de îngrijiri medicale în caz de urgență. Mai mult decât atât, s-a reținut în considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțe în materie, faptul că nu există dispoziții legale care să oblige persoana vătămată să formuleze plângere împotriva făptuitorului.

Cu privire la cuantumul sumei invocate prin acțiune, aceasta este evidențiată inclusiv în situațiile pârâtei, nefiind contestat de părți acest cuantum.

Prin probele administrate în cauză reclamanta a făcut dovada că a respectat dispozițiile legale și în atare situație se apreciază că măsura dispusă de pârâtă apare ca fiind nelegală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, C. de Asigurări de Sănătate B. solicitând admiterea acestuia schimbarea sentinței 1097/06.02.2014 în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivare a menționat că potrivit dispozițiilor art. 246 din Legea nr.95/2006 și art.6 alin.1 din H.G nr.262/2010 raporturile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt raporturi juridice civile, reprezintă acte multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. A invocat dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art.8 alin.2 din H.G.262/2010.

In temeiul dispozițiilor legale invocate, C.A.S B. a decontat reclamantului sumele facturate reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata persoanelor agresate sau care au suferit accidente rutiere iar reclamantul avea obligația de a recupera de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane aceste sume si să le restituie către CAS B..

În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății C.A.S B. a reținut sumele care trebuiau restituite de către reclamant si pentru care se împlinea termenul legal de prescripție de 3 ani.

Conform evidenței contabile a C.A.S B. și Situația cheltuielilor privind persoanele care au suferit agresiuni,accidente rutiere sau vătămări corporale pentru perioada oct.2006-apr.2008

transmisă de spital cu adresa nr.898/10.01.2012, suma de 358.210,44 lei reprezintă total sumă decontată de CAS și nerestituită de reclamant reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata persoanelor agresate sau care au suferit accidente rutiere, incluzând toate cazurile, atât agresați cu autori cunoscuți cât si cazuri de agresați cu autori necunoscuți, victime accidente rutiere si autoaccidente pentru perioada octombrie 2006-aprilie 2008.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă, că, reclamantul S. Județean "Nlavromati" B. nu și-a îndeplinit obligația de a efectua toate demersurile necesare recuperării cheltuielile efective cu asistența medicală acordată persoanelor agresate sau care au suferit accidente rutiere pentru perioada oct.2006-apr.2008.

Astfel, reclamantul a dispus încadrarea acestor cazuri în situația prevăzută la art.313

din Legea nr.95/2006 la data acordării serviciilor medicale,respectiv oct.2006-apr.2008, dar demersurile către autoritățile competente (poliție,parchet,etc.)care pot indica agresorii a fost făcute după doi sau chiar trei ani.

În aceste condiții CAS B., fiind în imposibilitatea de a recupera cheltuielile aferente acestor cazuri de la agresori, a acționat conform principiilor stabilite de art. 1,24, și 14 din Legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare . Aceste prevederi sunt aplicabile și Spitalului Județean Mavromati B., deoarece principala sursă de venituri o reprezintă contractul de prestări servicii medicale spitalicești, finanțat din fonduri publice, respectiv fondul național unic de asigurări de sănătate, care face parte din bugetul consolidat al statului.

În aceste condiții, S. Județean "Mavromati" B. avea obligația să întocmească evidențe distincte ale cazurilor prezentate ca urmare a situațiilor în care le-au fost aduse prejudicii sau daune sănătății de către alte persoane și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceste evidențe, în vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective, în vederea restituiri: sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

In momentul încadrării acestor cazuri sub incidența dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, reclamantul și-a asumat obligația de a întreprinde toate demersurile legale pentru recuperarea cheltuielilor efectuate.

Neglijența de care a dat dovadă Spitalului Județean Mavromati B., nu poate conduce la obținerea unor venituri suplimentare nelegale.

Dacă reclamantul nu a făcut toate demersurile necesare pentru recuperarea cheltuielilor efectuate pentru asistența medicală acordată persoanelor agresate sau care au suferit accidente rutiere pentru perioada oct.2006-apr.2008, iar CAS B. nu mai avea calitatea procesuală legală de a acționa împotriva agresorilor, singura posibilitate legală rămasă este constituirea debitului și recuperarea sumelor din plățile curente .

Abia în anul 2011, prin procesul verbal de conciliere 8237/_/11.05.2011,reclamantul a solicitat clarificarea reținerilor sumelor de către CAS B. in cazul agresiunilor in situațiile cu autori necunoscuți,autoaccidentări și decesul persoanelor vinovate începând cu anul 2006 iar CAS B. a răspuns că, va ține cont de solicitarea reclamantului privind scăderea din evidență a cazurilor de agresiuni cu autor necunoscut .autoaccidentări precum și a cazurilor in care persoana care a cauzat prejudiciul a decedat,cazuri ce nu se încadrează in prevederile art.313 din Legea nr.95/2006.

Prin urmare, toate sumele aferente cazurilor cu autori necunoscuți din perioada ianuarie 2007- decembrie 2008 etc. transmise de către reclamant prin adresele și situațiile semnate de acesta au fost restituite reclamantului prin compensare.

Dacă instanța va decide că suma de 358.210,44 lei trebuie returnată reclamantului, procesul verbal de conciliere nr.8237/_/11.05.2011, va fi anulat deoarece a avut în vedere compensarea cu sumele încasate pentru aceste cazuri de către S. Județean Mavromati B. și neachitate către CAS B..

Contrar concluziilor enumerate în constatările instanței, consideră că reclamantul S. Județean Mavromati B., nu a respectat toate dispozițiile legale referitoare la cauză.

Instanța reține doar faptul că, furnizorul de servicii medicale nu are "competențe în materie de cercetare penală ori cercetare judecătorească ", dar nu reține obligația bunei gestiuni a fondurilor publice cu privire la cheltuielile pe care le înregistrează și le raportează la un moment dat ca fiind "de recuperat"¹.

Dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu impun acțiuni de cercetare penală sau judecătorească din partea reclamantului, ci doar obligația de a recupera pe cale civila cheltuiala pe care tot reclamantul a stabilit-o ca fiind "de recuperat".

În condițiile în care reclamantul cere informații de la organele abilitate peste doi sau trei ani de la evidențierea cheltuielilor de recuperat, consideră că gestionarea fondurilor publice nu se efectuează conform reglementărilor legale în vigoare, iar cererea formulată în instanță nu are temei legal.

Intimatul S. Județean B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelul formulat . În motivare a menționat că în fapt, obiectul acțiunii este obligarea la plată a sumei de 358.210,44 lei, sumă care a fost reținută de către C. de Asigurări de Sănătate B., motivat de faptul că S. Județean nu a recuperat cheltuielile serviciilor medicale acordate persoanelor care au suferit agresiuni, autoaccidentări sau accidente rutiere.

Temeiul legal care reglementează situația prezentată este art. 313 din Legea nr. 95/2006 unde se precizează clar că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii, iar aceste persoane au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Cu recuperarea acestor sume se ocupă furnizorii de servicii medicale care au acordat servicii medicale persoanelor vătămate.

Conform alin. 2 din art. 313, furnizorii (S. Județean de Urgență Mavromati B.) care acordă asistența medicală persoanelor care au fost vătămate de alte persoane, au obligația de a realiza o evidență distinctă a acestor cazuri și să comunice lunar Casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală în vederea decontării cheltuielilor de spitalizare suportate de furnizorul de servicii medicale cu persoanele care au fost vătămate.

De asemenea, furnizorul de servicii medicale mai are obligația de a întocmi o evidență distinctă pentru cheltuielile care au fost efectiv recuperate de la persoanele care prin faptele lor au adus daune sănătății persoanei vătămate, în vederea restituirii sumelor decontate de Casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

Pentru persoanele care au fost vătămate de alte persoane și pentru care furnizorul de servicii medicale a suportat cheltuieli de spitalizare C. de asigurări de sănătate are obligația de a deconta cheltuielile de spitalizare furnizorului de servicii medicale, iar furnizorul de servicii medicale are obligația de a restitui Casei de asigurări de sănătate numai sumele care au fost efectiv recuperate. Nici în art. 313, și nici într-un alt act normativ nu este reglementat faptul că sumele decontate de C. de asigurări și nerecuperate de furnizorii de servicii medicale pot fi reținute de către C. de asigurări.

Consideră că suma de 358.210,44 lei care face obiectul prezentei acțiuni a fost

abuziv reținută de C. de asigurări de sănătate, deoarece nu există un temei juridic

întemeiat pentru aceste rețineri. Atât prin întâmpinarea depusă cât și prin documentele

existente la dosarul cauzei, C. de asigurări de sănătate recunoaște că a reținut suma

arătată mai sus pentru perioada 2009-2011 pentru agresiuni. Suma nu a fost recuperată datorită faptului că atât S. cât și organele de cercetare penală nu au identificat vinovații agresiunilor sau accidentelor rutiere, instanța de judecată a respins acțiunile formulate de Spital pentru recuperarea cheltuielilor sau au fost autoaccidentări.

Chiar dacă aceste sume nu au fost recuperate (S. epuizând toate căile pentru recuperarea cheltuielilor), persoanele vătămate au beneficiat de servicii medicale spitalicești, servicii medicale pe care C. de Asigurări era obligată să le deconteze.

Nici prin apelul formulat, apelanta - pârâta nu contestă suma reținută, din contra, chiar recunoaște că „suma de 358.210,44 reprezintă total sumă decontată de CAS și nerestituită de reclamant reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor agresate sau care a suferit accidente rutiere, incluzând toate cazurile, atât agresați cu autori cunoscuți cât si cazuri de agresați cu autori necunoscuți, victime accidente rutiere și autoaccidente pentru perioada octombrie 2006-aprilie 2008."

Din cele arătate de apelanta - pârâtă mai sus cere să se observe că aceasta contrazice prevederile art. 313 prin faptul că pârâta a reținut sume din cazuri cu autori necunoscuți, or, alin. 1 din art. 313 precizează clar că numai persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii. Dacă nu au fost cunoscuți autorii agresiunilor, S. nu a putut identifica persoanele vinovate care au adus daune sănătății altei persoane și nu a avut de unde recupera prejudiciul.

Mai mult, în adresele prin care pârâta le comunică sumele reținute din facturi reprezentând cheltuieli spitalizare pentru agresați și accidente rutiere, aceasta nu face referire pentru care cazuri/foi de observație/pacienți internați au fost reținute sumele pentru ca S. să facă verificări în acest sens.

În ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani apelanta - pârâtă, așa cum arată și în apel, a reținut suma care face obiectul prezentei cauze numai pentru faptul că se împlinea termenul de prescripție de 3 ani de la data comunicării lunare către C. de-Asigurări de Sănătate a evidenței distincte a cazurilor care fac obiectul art. 313 din Leg 95/2006 în vederea decontării cheltuielilor de spitalizare suportate de S. Județean, conform art. 313.

Or, apelanta - pârâtă a fost în eroare în momentul reținerii sumei, prin necunoașterea legii, deoarece pentru recuperarea sumelor decontate de aceasta este absolut necesar:

(- stabilirea persoanelor vinovate de vătămarea altor persoane, atribut care nu intră

în competența Spitalului Județean;

- acționarea în instanță a persoanelor vinovate de vătămarea pacienților;

- constituirea de parte civilă în proces penal.

Așa cum se precizează în legislația în vigoare, cazurile arătate mai sus întrerup prescripția de 3 ani, fapt pentru care apelanta - pârâtă, în mod abuziv a reținut sumelerespective.

Mai mult, așa cum arată și art. 313, numai sumele efectiv recuperate (și nu toată

suma decontată de C. de asigurări) de la persoanele care prin faptele lor au adus daune

sănătății persoanei vătămate, se restituie Caselor de asigurări de sănătate pentru cazurile

respective. Or, recuperarea acestor sume se face în baza unor hotărâri judecătorești în

acest sens și apoi punerea în executare a acestor hotărâri, procedură care durează mai

mult de 3 ani de la data decontării cheltuielilor de spitalizare de către Casă.

Deasemenea, nu toată suma decontată poate fi recuperată motivat de faptul că:

- așa cum prevede art. 313, dar și corecta motivare a instanței de fond "obligația de identificare a persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane nu revine reclamantei, întrucât potrivit legii, acesta, în calitatea sa de furnizor de servicii medicale, are doar obligația legală de a realiza evidența acestor cazuri și a o comunica CAS B. precum și de a recupera cheltuielile efectuate ";

- chiar dacă există titlu executoriu, suma nu poate fi recuperată de executorul judecătoresc deoarece debitorul este insolvabil.

Așa cum a reținut și instanța de fond, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantul S. Județean de Urgență Mavromati B. a respectat obligațiile stabilite de art. 313 din Legea 95/2006, în sensul că în calitatea sa, de furnizor de servicii medicale, a efectuat toate demersurile care erau în putința sa pentru a recupera cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimelor unor fapte penale ".

De altfel, așa cum arată și apelanta - pârâtă prin apel, abia în anul 2011 aceasta a intrat în legalitate, ținând cont de solicitarea lor din procesul verbal de conciliere nr. 8237 /_ / 11.05.2011 prin care a recunoscut faptul că aceste cazuri cu autori necunoscuți, autoaccidentări, precum și a cazurilor în care persoana care a cauzat prejudiciul a decedat, aceste cazuri nu se încadrează în prevederile art. 313 din Legea 95/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul B. reține că la data de 19 octombrie 2012 S. Județean de Urgență Mavromati B. a chemat în judecată în judecată C. de Asigurări de Sănătate B. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 358.210,44 lei reprezentând suma reținută din finanțarea acordata spitalului în urma prestării de servicii medicale . A avut în vedere spitalul faptul ca această sumă a fost cheltuită cu respectarea dispozițiilor art 313 din Legea 95 din 2006.

Prin întâmpinarea formulată C. de asigurări a arătat ca aceste sume reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de către S. județean pentru persoanele victime ale agresiunilor sau al accidentelor de circulație pentru perioada octombrie 2006-decembrie 2008.

Situația deconturilor în ceea ce privește facturile privind cheltuielile efectuate cu persoane victimele unor accidente rutiere sau acte de agresiune se află fila 8 dosar fond . Din aceasta rezultă că intervalul octombrie 2006-aprilie 2008 suma totală avută în vedere la C. de Asigurări de Sanătate a fost de 358 210 ,44 lei .

În ceea ce privește dispozițiile art 313 din Legea 95/2006 instanța reține că reclamantul și-a îndeplinit obligația stabilită de acest articol. La filele 56-73 dosar sunt depuse adrese trimise de unitatea spitalicească pârâtei prin care se aduce la cunoștință despre existenta cazurilor în care cheltuielile de spitalizare privesc persoanele care au fost victima unor agresiuni cu autor necunoscut, fie a accidentelor de circulație . Nu exista nicio prevedere legală din care să rezulte că S. județean are obligația de identificare a eventualilor agresori sau celor care au provocat accidente de circulație . Prevederile invocate de către C. de Asigurări de Sănătate stabilesc că unitatea spitalicească se subrogă în dreptul casei de asigurari în ceea ce privește dreptul de a întreprinde demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului pe cale civilă. Din listele arătate mai sus rezultă că S. Județean de Urgență Mavromati a indicat în mod exact numele și prenumele persoanei spitalizată ca urmare a unei agresiuni sau accidentelor rutiere cât și codul numeric personal . În măsura în care considera că nu s-au întreprins suficiente demersuri pentru identificarea persoanei responsabile C. de asigurări avea posibilitatea să ceară informații ,inclusiv de la persoane în cauză sau de la autoritățile publice împuternicite cu investigarea eventualelor plângeri formulate de acestea, în legătură cu identitatea persoanelor care au provocat acele vatamări ale sanatații persoanelor spitalizate.

Din dosarul cauzei rezultă că S. Județean de Urgență Mavromati a întreprins suficiente demersuri în vederea recuperării prejudiciului cauzat . La dosarul cauzei au fost depuse un număr de 5 hotărâri judecătoresti din care rezultă ca actiunile formulate de spital în legătură cu obligarea la acordarea de despăgubiri, îndreptate împotriva presupușilor autori au fost respinse, respectiv adresa executorului judecătoresc P. D. prin care aduce la cunostință ca unul dintre debitori dintr-un dosar penal este insolvabil .

Reclamantul a menționat că a recuperat o parte din sumele respective . Acest lucru nu a fost contestat de către C. de Asigurări de Sănătate . La dosarul cauzei a fost depusă chiar o adresă emisă de Ministerul Sănătății nr. RA 1633 din 02.11.2010 (fila 40 ds. fond ) din care rezultă ca era necesară decontarea cheltuielilor efectuate de unitățile spitalicești și doar dacă aceste unități reușeau recuperarea sumelor erau obligate să le restituie caselor de asigurări. .

Soluția de admitere a acțiunii este în sensul practicii Tribunalului B. . Astfel prin sentința nr 1425 din 10 noiembrie 2010 într-o speță similară privind Serviciul Județean De Ambulanță B. și Curtea de Conturi s-a stabilit în mod irevocabil că obligația de identificare a persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătatii altor persoane nu revine celui care a prestat respectivul serviciu aceasta având obligația legală de a realiza evidența acestor cazuri si de a o comunica CAS precum și a recupera cheltuielile efectuate .

În apelul declarat C. de Asigurari de Sanatate a făcut trimitere la prevederile Legii 500 / 2002 . Actul normativ nu este aplicabil în cauză întrucât nu s-a invocat că unitatea spitaliceasca nu ar fi evidențiat în mod separat cheltuielile efectuate cu tratarea celor care au fost victime ale unor agresiuni sau accidente .

În ceea ce privește relațiile solicitate de la instituțiile abilitate C. de Asigurari de Sanatate recunoaște ,prin apelul declarat, că unitatea spitaliceasca a solicitat relatii de la instituțiile abilitate dar acest lucru a fost efectuat după 2 sau 3 ani . Tribunalul constată că în ceea ce privește plângerile penale procedurile judiciare privind identificarea persoanelor vinovate pot dura mai mult timp în anumite situații ceea ce înseamnă că această persoană poate fi identificată chiar după un interval de 2 ani . Pe de altă parte constituirile de parte civilă puteau avea loc chiar la momentul trimiterii în judecată a persoanei respective . Curgerea unui termen de 2 sau 3 ani de la momentul efectuării cercetărilor respective nu înseamnă automat faptul că termenul de prescripție a început să curgă în acest interval întrucât în ceea ce privește cauzele penale constituirea de parte civila se poate face pana la momentul sesizării instanței de judecată .

În raport cu cele consemnate tribunalul reține că în mod corect Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de S. Județean de Urgență Mavromati B. motiv pentru care apelul declarat de C. de Asigurări de Sănătate B. va fi respins ca nefondat iar sentința civilă 1097/2014 va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate B., .. 52, județul B. în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. Județean de Urgență „Mavromati” B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1097/2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 09.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

C. M. A. C. C. R.

Red. CM/11.03.2015/2 ex

Jud. A. A.

← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2015. Tribunalul BOTOŞANI		Actiune in regres. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Pretenţii. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul BOTOŞANI