Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 230/2015
Dosar nr._ cerere valoare redusă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Ședința publică din data 12 mai 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - P. I.
JUDECĂTOR - A. M.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 230 A
Pe rol judecarea cauzei civile privind cererea de apel formulată de către reclamanta apelantă Asociația de P. nr. 59 B. în contradictoriu cu pârâta intimată T. F., împotriva sentinței civile nr. 83 din data de 07.01.2015 pronunțată de Judecătoria B., județul B. în dosarul nr._ având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, consilier juridic P. D. și pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul care ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței răspuns la întâmpinare din partea reclamantei apelante, după care ,nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic P. D. pentru reclamanta apelantă solicită în baza înscrisurilor depuse la dosar casarea sentinței civile nr. 83 din data de 07.01.2015 întrucât nu s-a respectat prevederea prescripției unei plăți la jumătatea perioadei datoriei a respectivei debitoare, respectiv acea mică plată de 5 lei care a întrerupt termenul de prescripție. Or, instanța de fond nu a luat în considerare întreruperea termenului de prescripție și a socotit obligarea la plată doar pentru o anumită perioadă. Precizează că este o sumă datorată din august 2009 până în ianuarie 2014 și că a dovedit prin fișele lunare de cheltuieli că debitoarea este datoare cu suma totală de 1508,24 lei debit și cu suma de 500,50 lei penalități legale de întârziere.
Pârâta intimată arată că așa cum a declarat și la prima instanță ea nu a plătit niciodată chitanța de 5 lei, aceasta fiind o chitanță fictivă pentru a-i întrerupe prescripția, motivul pentru care ea nu a mai plătit din anul 2009 fiind acela că în anul 2009 a fost nevoită să-și facă singură izolație, deși inițial a cerut sprijinul asociației. Astfel, a fost nevoită să apeleze la serviciile unui particular și să suporte cheltuielile cu efectuarea acestor lucrări, a considerat că nu mai este necesar să achite cheltuielile comune începând cu anul 2009.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.05.2014 sub nr._, pe calea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, reclamanta Asociația de P. nr. 59 B. a solicitat obligarea pârâtei T. F. la plata sumei de 1508,24 lei cu titlu de cheltuieli cote comune aferente perioadei 01.08.2009 – 01.2013 și a sumei de 500,50 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului.
În motivare reclamanta a arătat că potrivit legislației în vigoare care reglementează activitatea asociațiilor de proprietari, pârâta era obligată să achite lunar cheltuielile datorate asociației, cu titlu de cheltuieli comune și eventuale cheltuieli cu furnizorii de servicii.
A mai arătat reclamanta că pârâta a refuzat achitarea obligațiilor bănești către asociație, care a contractat aceste utilități cu furnizorii urmând să răspundă contractual față de aceștia, comunicându-i-se sumele de plată lunar prin afișarea listelor cuprinzând cheltuielile asociației, dar aceasta nu și-a achitat obligațiile bănești.
Asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 zile de la termenul stabilit,conform art.50 din Legea nr.230/2007,asociația putând percepe penalități de întârziere în caz de neplata.
A relatat reclamanta că pârâta a fost somată cu confirmare de primire să-și achite debitele, dar aceasta nu a dat curs solicitării.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 411 alin.(1)2 din Noul Cod de procedură civilă.
Pârâta s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
A arătat pârâta că este debranșată de la instalația termică din anul 2010, fiind eliminate caloriferele și țevile aferente și că nu poate fi obligată la o plată nedatorată pentru servicii de care nu a beneficiat.
Prin sentința civilă nr. 83 din 7.01.2015 Judecătoria B. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind plata debitului în perioada august 2009 – mai 2011.A admis în parte acțiuneaavând ca obiect cererea de valoare redusăformulată de reclamanta Asociația de P. nr. 59 B., în contradictoriu cu pârâta T. F..
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 785,52 lei cu titlu de cheltuieli comune în perioada 6 mai 2011 – 6 mai 2014 și suma de 353,54 lei cu titlu de penalități aferente debitului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 1.025 alin. (1) Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, în orice materie, cu excepția celor limitativ prevăzute de art. 1.025 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă. Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate menționate anterior, prima instanță a trecut la analizarea pe fond a cererii reclamantului.
Reclamanta Asociația de P. nr. 59 B. a solicitat instanței obligarea pârâtei T. F. la plata sumei de 1508,24 lei cu titlu de cheltuieli cote comune aferente perioadei 01.08.2009 – 01.2013 și suma de 500,50 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului.Conform listelor de plată lunare întocmite de reclamanta Asociația de proprietari nr. 59 B., pârâta figurează cu restanțe la plata cheltuielilor comune către asociația de proprietari, pentru apartamentul nr. 34 situat în mun. B., .. 8,., județul B. .
Cheltuielile comune restante sunt în cuantum total de 1508,24 lei și sunt evidențiate în listele de plată lunare și centralizate în fișa analitică a debitorului .Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revin la cheltuielile asociațiilor de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari” și art.47 din aceeași lege statuează că „cheltuielile asociațiilor de proprietari sunt cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cotă parte indiviză în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari aferente serviciilor individuale ale proprietarilor dar gestionate prin intermediul Asociației de P.”
De asemenea, prima instanță a reținut că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind plata debitului aferent perioadei august 2009 – mai 2011, invocată de prima instanță, s-a constatat că este întemeiată, întrucât, potrivit art.2532 pct.7 Cod civil, prescripția este suspendată în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Pentru debitul aferent perioadei august 2009 – mai 2011, prima instanță a reținut că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că a constatat prescrisă plata debitului aferent perioadei august 2009 – mai 2011.
Față de aceste considerente prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind plata debitului în perioada august 2009 – mai 2011și a constatat existenta unei creanțe în favoarea Asociației de proprietari nr. 59 B. în suma de 785,52 lei cu titlu de cheltuieli comune în perioada 6 mai 2011 – 06 mai 2014.
Creanța este certă, existența sa rezultând din listele de plată opozabile pârâtei în temeiul art. 46 din aceeași lege. Creanța este lichidă și exigibilă, pârâtul fiind obligat să achite lunar cheltuielile comune în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, potrivit art.49 alin.(2( din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 25 alin. (1) din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Probele administrate în cauză confirmă împrejurarea neachitării creanței. În calitate de titular al creanței, reclamanta este ținută să facă dovada existenței creanței sale, iar odată dovedită creanța, îi revine pârâtei sarcina de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. În cauză, pârâta nu a contestat nici existența creanței și nu a făcut nici dovada plății acesteia.
Penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere au fost calculate în baza art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 și a Hotărârilor Comitetului Executiv, fiind în sumă de 353,54 lei.
În cauză nu s-a făcut dovada achitării la scadență a cheltuielilor comune, prin urmare, s-a justificat și acordarea penalităților de întârziere astfel calculate.
Împotriva sentinței civile nr. 83 din 07.01.2015 a formulat cerere de apel reclamanta Asociația de P. nr. 59 B..
A susținut că prima instanță de judecată nu ar fi luat în calcul plata efectuată de debitoare la data de 21.09.2012, respectiv de 5 lei.
Această plată susține reclamanta – apelantă, a întrerupt termenul de prescripție și cu toate acestea prima instanță de judecată nu a făcut nici o referire la această plată, reținând în mod greșit că este dată excepția prescrierii dreptului material pentru perioada august 2009 – mai 2011.
În drept, a invocat disp. art. 282 – 298 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 470 – 471 Cod procedură civilă.
La cererea de apel au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea înregistrată la 07.04.2015 (fila 18 dosar apel) intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat că nu a plătit niciodată suma de 5 lei pentru care s-a emis chitanța din 21.09.2012, astfel că nu înțelege de ce se insistă cu acest neadevăr, invocându-se o chitanță fictivă. A susținut că neînțelegerea care s-a ivit între ea și reclamantă s-a datorat faptului că reclamanta nu a fost interesată și a refuzat să facă izolația. Intimata că nu i-a achitat contravaloarea izolației la care a avut pretenții și prin urmare consideră că banii achitați pentru aceasta i se datorează.
Răspunzând acestei întâmpinări, apelanta a făcut trimitere la disp. art. 11 din Legea nr. 230/2007, precum și la prevederile art. 16 și 28 din acest act normativ.
A arătat că a apelat sentința nr. 83/07.01.2015 pentru cele detaliate în instanță la 20.02.2015, situație care nu schimbă cu nimic aspectele solicitării formulate.
A susținut că pârâta locuiește la etajul 4, iar din proprie inițiativă a pus bituum asfaltat pentru a proteja acoperișul de ploi și intemperii, neluând acordul locatarilor din . necesară pentru efectuarea lucrărilor respective, neavând factura fiscală sau recepția lucrării în vederea decontării de către asociație. Nefiind respectate prevederile art. 48 din Legea nr. 230/2007, a solicitat decontarea unei anumite sume, însă acest lucru nu a fost posibil.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă.
În analizarea motivelor de apel și a apărărilor invocate către intimată, arată că nu pot constitui obiectul analizei alte pretenții sau apărări decât cele care vizează obiectul dedus judecății. Astfel, motivele invocate de către pârâtă în legătură cu existența unei datorii a reclamantei reprezentând contravaloarea lucrărilor la acoperiș, reține instanța de apel că nu au fost invocate la prima instanță și nu au făcut obiectul unei cereri reconvenționale, astfel încât reprezentă o pretenție distinctă ce nu poate fi invocată direct în apel, în acest sens, fiind incidente dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă
În ceea ce privește susținerile apelantei, potrivit cărora s-ar fi efectuat o plată prin chitanța care a fost depusă la dosarul cauzei, respectiv chitanța nr. 883/21.09.2012 pentru suma de 5 lei (fila 8 dosar apel) instanța va arăta că existența acestui înscris nu are vreo influență în ceea ce privește soluția pronunțată de către prima instanță.
Pentru debitul aferent perioadei august 2009 – mai 2011, astfel cum a arătat și prima instanță, făcând trimitere la disp. art. 201 din Legea nr. 71/2011, sunt incidente termenele stabilite anterior, respectiv dispozițiile Decretului nr. 167/1958. Potrivit art. 12 din acest act normativ, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Or, sumele de bani ce fac obiectul dedus judecății reprezintă sume care conform chiar susținerilor reclamantei, s-au constituit debit, reprezentând cheltuieli comune ce s-au datorat lunar, conform listelor de plată lunare și centralizatoarelor din fișa analitică a debitorului.
Mai mult, din cuprinsul chitanței nr. 883/21.09.2012 nu rezultă care anume sumă și pentru care perioadă s-a achitat, astfel încât să fie considerat că aceasta se referă la drepturi pentru cheltuielile comune datorate, pentru luni ulterioare lunii mai 2009.
În mod greșit consideră apelanta că plata unei sume de 5 lei ar reprezenta o recunoaștere pentru întregul debit constituit din sume datorate succesiv.
Pe cale de consecință, văzând că din probele administrate nu rezultă că ar fi intervenit o întrerupere a prescripției în sensul indicat de către apelantă, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge cererea de apel ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta Asociația de P. nr. 59, cu sediul în B., Calea Națională, nr. 8, ., . în contradictoriu cu intimata T. F. cu domiciliul în B., Calea Națională, nr. 8, ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 83 din data de 07.01.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
P. I. A. M. B. C.
Red. jud. P.I. /26.08.2015
Tehn. C.B./ F.A-M/27.08.2015
Jud. fond H. F.
4 ex./.>
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 398/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
