Revendicare imobiliară. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3601/222/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. C.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 172 R
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de reclamanta recurentă T. M., cu domiciliul în Municipiul București, .. 51, .. A, ., Sector 6, în contradictoriu cu pârâții intimați Horobăț P., L. A., L. M., domiciliați în comuna Vârfu Cîmpului, .. B., P. I., cu domiciliul în Suceava, .. 40, ., C. G., H. I., H. V., domiciliați în .. B., P. L., domiciliată în Municipiul Suceava, ., ., jud. Suceava, A. I., domiciliată în Municipiul Suceava, ., .. 34, jud. Suceava, A. A., domiciliată în Municipiul Vatra Dornei, ., ., jud. Suceava, B. M., domiciliată în Municipiul Vatra Dornei, .. 5, .. 35, jud. Suceava, G. N., domiciliat în Municipiul Suceava, ., .. A, . și G. D. N., domiciliat în Municipiul Suceava, ., .. A, . împotriva sentinței civile nr. 584 din 12.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect, revendicare imobiliară.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea reprezentanței reclamantei recurente de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.584/12 03 2015 a judecătoriei D. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul P. I., ca neîntemeiată.
A respins cererea reconvențională formulată de către H. V., cu domiciliul în .. Vârfu Câmpului jud. B. în contradictoriu cu T. M., cu domiciliul în București, .. 51, ., . Sector 6, ca neîntemeiată.
A respins acțiunea principală formulată de către reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții Horobăț P. L. A. L. M., C. G., H. I., H. V., P. I., A. I., P. L., A. A., B. M. G. N. și G. D. N. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să achite pârâților L. A. și L. M. suma de 685 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 08.11.2012, reclamanta T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul în suprafață de 1487 mp, stabilirea liniei de hotar precum și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate ilegal și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cererea de chemare în judecată.
În susținerea acțiunii reclamanta a arătat că pe numele mamei sale s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 24.503 mp. și în urma măsurătorilor efectuate în teren s-a constatat un minus de 299 mp.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 560, art. 563 și art. 566 NCC precum și ale 274 C..
În probațiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică de specialitate.
Se arată că prin întâmpinarea depusă la data de 06.12.2012, pârâtul P. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În susținerea excepției, pârâtul P. I. a arătat că proprietar al terenului este tatăl său – decedat la data introducerii acțiunii- precum și că succesibilii la moștenirea defunctului sunt: P. D., P. L., Alton I., G. Lucreția, A. A., B. M. și P. I. iar pe fondul cauzei a arătat că a participat la stabilirea liniei de hotar dintre acesta și reclamantă pe care a respectat-o. Pârâtul a mai arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar însă a solicitat ca aceasta să se facă pe linia pomilor cultivați de tatăl său.
În probațiune, pârâtul P. I. a depus la dosar înscriosuri.Prin întâmpinarea depusă la data de 07.12.2012, pârâții L. A. și L. M. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată arătând că nu ocupă teren al reclamantei precum și că aceasta nu a precizat ce suprafețe revendică iar în probațiune au depus înscrisuri. Se arată că prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 24.01.2013, reclamanta T. M. a procedat la modificarea acțiunii introductive în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți pe succesibilii defunctului P. V. iar prin precizările la acțiune depuse la termenul din data de 28.02.2014, reclamanta T. M. și-a precizat acțiunea în sensul că solicită 617 mp de la pârâtul Horobăț P., 65 mp de la pârâții L. A. și M., 101 mp de la pârâtul P. I., 19 mp de la pârâtul C. G. și 79 mp de la pârâta H. V..
Prima instanță a admis solicitarea reclamantei și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a succesibililor defuntului P. V..
La termenul din data de 05 martie 2015, având în vedere precizările efectuate de către pârâții L. A. și L. M. și avocatul ales Lojniță O. I., instanța a calificat cererea reconvențională a acestora ca fiind întâmpinare întrucât prin această cerere nu s-a urmărit valorificarea unor pretenții proprii față de numita T. M. ci doar combaterea acțiunii principale având ca obiect revendicare.
Se arată că prin concluziile scrise depuse la data de 28.03.2012, pârâtul H. P. a arătat că deține terenul în baza titlului de proprietate nr._/1994 și a partajului judiciar pronunțat în dosarul nr._ și, de asemenea, a solicitat reclamantei să-și probeze pretențiile din acțiunea introductivă iar în probațiune depune înscrisuri în timp ce prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 28 martie 2012, pârâta H. V. a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu este vecină cu aceasta solicitând și daune morale în cuantum de 500 lei.
La termenul din data de 26 septembrie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defucților P. A. și G. Lucreția și, de asemenea, a luat act de restrângerea cadrului procesual realizată de către reclamantă iar la termenul din data de 17 octombrie 2013, instanța a admis cererile în probațiune și a dispus administrarea probei cu cercetare la fața locului precum și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie.
În baza dispozitiilor art.137 Cod procedură civila, instanța procedează la analizarea cu întâietate a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor, exceptie de fond, absoluta si peremptorie.
Instanța reține că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile o reprezintă, calitatea procesuala pasiva, respectiv obligația reclamantei de a dovedi identitatea dintre pârâtul chemat în judecata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. Așadar, legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic litigios și că potrivit art. 916 cod civil posesia consta în stăpânirea unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt, în cadrul căreia posesorul se comporta ca si când el ar fi adevăratul titular al dreptului real asupra lucrului.
În considerarea faptului că pârâtul P. I. și frații acestuia exercită posesia asupra unei suprafețe de teren față de care reclamanta invocă un drept de proprietate respectiv în considerarea faptului că în litigiul dedus judecății urmează a se analiza dacă pârâtul P. I. este un presupus posesor neproprietar al unui teren aflat în proprietatea reclamantei, instanța reține că există identitate între pârâtul chemat în judecata si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecătii și pe cale de consecință respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. I..
În ce privește cererea reconvențională formulată de către H. V., instanța reține că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1349 C.civ. și că în cauză, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată numita T. M. nu a săvârșit o faptă ilicită, ci doar și-a exercitat un drept garantat respectiv dreptul la petiționare motiv pentru care o respinge.
Cu privire la cererea în revendicare instanța reține că prin Titlul de proprietate nr. 35.044 din 22.11.1994 (f. 217 vol I) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1990 asupra unei suprafețe totale de 24.503 mp teren intravilan și extravilan situat în .. Vârfu Câmpului pe numele defunctei C. A. iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 74 din 06.05.1999 BNP D. T. (f. 216 vol. I) s-a constatat că imobilele susmenționate au făcut parte din masa succesorală a defunctei C. A. precum și calitatea de unic moștenitor a reclamantei T. M. asupra unei suprafețe totale de teren intravilan de 13.822 mp.
Se reține în continuare că potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert Males G. C. numita T. M. posedă o suprafață măsurată de 13.397 mp teren intravilan deși în acte aceasta deține o suprafață de 13.822 mp și că în cauză există o . suprapuneri ale posesiilor reclamantei și pârâților după cum urmează:
- numita C. E. exercită posesia asupra terenului în suprafață de 43 mp delimitat de punctele 41, 62, 11, 61 raport de expertiză f. 290 vol I;
- familiile P. și Horobăț exercită posesia asupra terenului în suprafață totală de 110 mp delimitat de punctele 61, 46, 47, 60 raport de expertiză f. 290 vol I;
- numitul H. I. exercită posesia asupra terenului în suprafață de 272 mp delimitat de punctele 37, 40, 63, 64 raport de expertiză f. 290 vol I.
În ceea ce privește acțiunea in revendicare formulata, instanța retine că în cauză nu există încălcări ale dreptului de proprietate al reclamantei din partea pârâților H. V., L. A. și L. M. și astfel respinge acțiunea în revendicare față de acești trei pârâți ca neîntemeiată.
Pentru a reține acest aspect, instanța de judecată are în vedere concluziile raportului de expertiză și răspunsurile la obiecțiunile la raportul de expertiză în care se arată faptul că pârâții L. A. și L. M. dețin o suprafață de teren de 9.500 mp (atât în acte cât și măsurată) care nu încalcă parcelele 1040 și 1061 deținute de reclamantă precum și faptul că pârâta H. V. deține o suprafață de 1.000 mp care nu se află în vecinătatea terenurilor reclamantei respectiv între terenurile pârâtei și cele ale reclamantei există o suprafață de teren deținută de H. I..
Se mai arată că potrivit cercetării locale efectuate în data de 16 aprilie 2014, instanța a reținut faptul că între pârâții L. A. și L. M. și reclamanta T. M. nu există încălcări ale limitelor de proprietate respectiv deși aceste imobile nu erau delimitate prin semne de hotar părțile au indicat suprafețele lucrate precum și faptul că nu există suprafețe lucrate de către pârâți în detrimental reclamantei iar potrivit Încheierii Cf nr. 6369 din 24.06.2010 (f. 40-48 vol I) pârâții L. A. și L. M. și-au notat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 9.500 mp.
În același sens, în privința terenurilor lucrate de numita H. V., cu ocazia cercetărilor la fața locului efectuate la data de 16 aprilie 2014 respectiv 30 octombrie 2014, instanța a reținut faptul că între posesiile numitei Hunțanu V. și T. M. nu există o legătură directă fiind interpusă posesia părâtului H. I..
În privința celorlalți pârâți, comparând titlurile și posesiile pârâților raportate la titlul reclamantei, instanța reține că situația în care toate părțile exhibă un titlu asupra suprafețelor de teren revendicate, titluri care provin de la autori diferiți încât, procedând la compararea titlurilor invocate de către reclamantă și pârâți constată că titlurile și posesiile pârâților sunt mai bine caracterizate și astfel preferabile titlului prezentat de către reclamantă pentru următoarele considerente:
- prin titlul de proprietate nr._ din 10.02.1994 (f. 19 vol I) s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor intravilan în suprafață totală de 3599 mp în baza Legii 18/1990 pe numele P. V.;
- potrivit art. 786 Cod civil 1864 și a caracterului declarativ al actului de dezmembrare și partaj judiciar Sentința civilă nr. 268/2009 (f. 80-81 vol I), numitul Horobăț P. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în suprafață totală de 5.243 mp respectiv - teren arabil intravilan în suprafață de 1939 mp înscris în PC 1069/1, teren arabil intravilan în suprafață de 1823 mp înscris în PC 1070/1, teren arabil intravilan în suprafață de 689 mp înscris în PC 1071/1, teren curți construcții intravilan în suprafață de 792 mp înscris în PC 1069/1, de la data emiterii titlului de proprietate respectiv de la data de 10.02.1994 (f. 79 vol I). Prin Încheierea Cf nr._/11.12.2012 (f. 83-86) numitul Horobăț P. și-a notat dreptul de proprietate asupra imobilelor în CF_ Vârfu Câmpului;
- în baza titlului de proprietate nr._ din 27.12.1994 (f. 76 vol I) și a sentinței civile nr. 1035/01.06.2010 (f. 74-75 vol I) numitul H. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren intravilan de 3025 mp înscrisă în .> - deși suprafața de teren delimitată de punctele 47, 46, 61, 60 se află scriptic în . T. M., aceasta se află în posesia familiilorHorobăț și P. fiind delimitată de semnele de hotar vechi. Astfel, potrivit cercetărilor efectuate la fața locului de către instanță la data de 16 aprilie 2014 respectiv 30 octombrie 2014, imobilele deținute de către fam P. și fam T. sunt delimitate de către un gard vechi ce prezenta urme evidente de deteriorare respectiv lemnul era înnegrit și acoperit cu mușchi și mucegai ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că aceasta era granița reală a celor două proprietăți și astfel, deși scriptic terenul se află în proprietatea reclamantei, acesta niciodată nu s-a aflat în proprietatea faptică a reclamentei și/sau antecesoarei sale. Mai mult, pe această limită de proprietate se aflau și doi pomi bătrâni (cu scorburi uscate) a căror proprietate este disputată de părți însă acestea nu au contestat faptul că pomii reprezentau limita de proprietate înainte de colectivizare;
- suprafața de teren delimitată de punctele 41,62,11,61 se află scriptic în parcelele nr. 1066, 1068 proprietatea T. M. se află în posesia fam C. fiind delimitată de semne de hotar vechi. Astfel, potrivit cercetărilor efectuate la fața locului de către instanță la data de 16 aprilie 2014 respectiv 30 octombrie 2014, imobilele deținute de către fam C. și fam T. sunt delimitate de către un gard vechi ce prezenta urme evidente de deteriorare respectiv leaturile de lemn erau înnegrite și acoperite cu mușchi și mucegai ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că aceasta era granița reală a celor două proprietăți și astfel, deși scriptic terenul se află în proprietatea reclamantei, acesta niciodată nu s-a aflat în proprietatea faptică a reclamentei și/sau antecesoarei sale;
- suprafața de teren delimitată de punctele 37,40,63,64 delimitată cu galben în schița f. 290 și solicitată de reclamantă de la fam. H. nu a putut fi identificată scriptic de către expertul numit în cauză care însă, în răspunsurile la obiecțiunile la raportul de expertiză, a arătat că în . un rest de 368 mp aflați la dispoziția Comisiei locale Vârfu Câmpului iar în . rest de 123 mp aflați la dispoziția Comisiei locale Vârfu Câmpului. Mai mult, potrivit cercetării efectuate la fața locului de către instanță la data de 30 octombrie 2014, terenul în discuție respectiv suprafața de teren delimitată de punctele 37,40,63,64 delimitată cu galben în schița f. 290 se afla în posesia fam T. care a cultivat-o cu porumb și nu în posesia fam. H..
Instanța, stabilește, în concluzie, că părțile invocă titluri și posesii ale antecesorilor lor respectiv posesii anterior colectivizării iar întocmirea unor planuri topografice precise aferente actelor inițiale de dobândire, planuri care să stea la baza reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18, a fost practic imposibilă și astfel existența unor posesii în baza limitelor vechi de hotar sunt de natură a atrage aplicabilitatea regulii ”in pari causa, melior est causa possidentis” așa încât constatând că titlurile și posesiile invocate de către pârâți au un caracter preferabil față de titlul deținut de reclamantă, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține că potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata și având în vedere faptul că a fost respinsă acțiunea principală, instanța admite în parte solicitarea pârâților L. A. și L. M. și dispune obligarea reclamantei la plata către aceștia a sumei de 685 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.În privința cheltuielilor de judecată solicitate de Hunțanu V., instanța reține că deși aceasta avea obligația de a dovedi avansarea acestora nu a administrat și nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens și în consecință urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva Sentinței Civile nr.584 din 12.03.2015 pronunțată de către Judecătoria D. în dosar nr._, declară recurs reclamanta T. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare reclamanta arată că a formulat o cerere prin care a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa (conform titlului de proprietate și a hotărârilor definitive nr.l055/31.03.1993 și 120/26.01.1994 și cea a pârâților, cerere pe care instanța de fond a omis să se pronunțe, având în vedere că interesul reclamantei este justificat de faptul că pe terenul ocupat de către aceasta s-au executat după hotărârile judecătorești tronsoane de gard despărțitor fără acordul părților și fără autorizație de construcție pe care instanța, contrar înscrisurilor, le-a considerat semne de hotar. De altfel, se arată în continuare faptul că instanța nu s-a pronunțat nici asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților de a-și ridica construcțiile în cazul în care acestea au fost ridicate ilegal.
Că, astfel cum rezultă din răspunsul expertului de la Obiectivul nr.3 din raportul de expertiză, propunerea de grănițuire este prezentată în Anexa 2 și așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit cercetării locale efectuate în data de 16.04.2014, cu toate că între pârâții L. A. și L. M. și reclamanta T. M. nu există încălcări ale limitelor de proprietate, respectiv deși aceste imobile nu erau delimitate prin semne de hotar părțile au indicat suprafețele lucrate. De asemenea, mai reține prima instanță că deși suprafața de teren delimitată prin punctele 47,46,61, 60 se află scriptic în p.c. 1065 proprietatea T. M., aceasta se află în posesia familiei Horobăț și P., fiind delimitată de semnele vechi de hotar, respectiv un gard vechi ce prezenta urme evidente de deteriorare respectiv lemnul era înnegrit și acoperit cu mușchi și mucegai ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că aceasta era granița reală a celor 2 proprietăți, situație similară și în ceea ce privește suprafața de teren ce aparține pârâților C..
Se susține că în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar, nu se constată existența unui drept real, ci se stabilește doar limita dintre proprietățile învecinate iar cu atât mai mult o asemenea cerere este admisibilă cu cât din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei rezultă că stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților nu aduce atingere dreptului de proprietate al acestora din urmă, în condițiile în care expertul a identificat în Anexa 2 suprafețele de teren cu care pârâții au încălcat proprietatea reclamantei.
Se mai arată că întrucât prin obiecțiunile formulate, s-a solicitat inclusiv avizarea raportului de expertiză, expertul a înțeles să avizeze doar obiecțiunile formulate din care spre deosebire de raport, nu a mai reieșit nici o suprapunere de teren ale posesiilor reclamantei și pârâților, evitând să precizeze starea juridică a parcelelor 1069/2 și 1070/2 existente în Titlul de proprietate al reclamantei și ocupate abuziv de Horobăț P..
Că, admisibilitatea acțiunii în revendicare presupune îndeplinirea cumulativă a două cerințe: reclamanta să dovedească că este proprietarul bunului revendicat și să facă dovada că acest bun este deținut în mod nelegitim de către pârâți ori, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, cercetare la fata locului, dar si din raportul de expertiză efectuat în cauză, între proprietatea reclamantei și cea a pârâților există suprapuneri de teren, instanța de fond concluzionând că reclamanta T. M. posedă o suprafață măsurată de_ m.p. teren intravilan, deși în acte aceasta deține o suprafață de 13.822 m.p., o parte din pârâți ocupând din suprafața deținută de către aceasta, prezenta acțiune fiind promovată întrucât cu ocazia măsurătorilor efectuate în vederea depunerii documentației privind intabularea, s-au constatat diferențe de teren mult mai mari, suprafețe care au fost ocupate în mod abuziv de mare parte din vecini, fapt ce a determinat apelul la calea judecătorească pentru clarificarea acestei situații.
Se susține că în acest sens, s-a solicitat efectuarea unei expertize, care nu a prezentat un punct de vedere unitar, solicitându-se refacerea în totalitate a raportului prin obiecțiuni și în măsura în care expertul M. nu înțelege să clarifice diferențele dintre primele măsurători și cele efectuate după obiecțiuni, s-a solicitat efectuarea unei noi expertize, însă instanța a respins solicitarea, întrucât conduce la tergiversarea cauzei, constatând doar că suprafețele se află scriptic în titlul de proprietate al reclamantei, dar sunt în posesia pârâților și coroborat cu semnele vagi de hotar, s-a pronunțat hotărârea.
În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii si întrucât în recurs nu se poate administra o nouă expertiza, solicită ca prezenta cauză să fie trimisă spre rejudecare. cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații L. A. și L. M. depun concluzii scrise la dosar prin care arată, în esență, faptul că nu au ocupat nici o suprafață de teren din cel al reclamantei, toate documentele doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei. Concluzii în sensul respingerii recursului au fost depuse și de către intimatii H. P. și H. I., sens în care se invocă toate probatoriile efectuate în cauză, inclusiv deplasarea instanței la fața locului.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Examinând apelul tribunalul reține că acesta este întemeiat motivat de următoarele
Astfel tribunalul constată drept întemeiată susținerea recurentei legată de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere din acțiunea reclamantei referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a pârâților cât și asupra capătului de cerere din acțiunea principală referitor la obligarea acestora de a-și ridica construcțiile edificate ilegal pe proprietatea sa, situație care sub acest aspect echivalează cu necercetarea fondului și intră sub incidența dispozițiilor art. 312 al. 3 și 5 din vechiul cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive, fiind de prisos a mai cerceta celelalte motive invocate pe fond tribunalul va admite recursul, va casa în tot hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță urmând ca aceasta să cerceteze și să se pronunțe și asupra capetelor de cerere pe care le-a omis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Admite recursul declarat de recurenta T. M., cu domiciliul în Municipiul București, .. 51, ., în contradictoriu cu pârâții intimați Horobăț P., L. A., L. M., domiciliați în .. B., P. I., cu domiciliul în Suceava, .. 40, .. B, ., C. G., H. I., H. V., domiciliați în comuna Vârfu Câmpului, .. B., P. L., domiciliată în Municipiul Suceava, ., ., jud. Suceava, A. I., domiciliată în Municipiul Suceava, ., .. 34, jud. Suceava, A. A., domiciliată în Municipiul Vatra Dornei, ., ., jud. Suceava, B. M., domiciliată în Municipiul Vatra Dornei, .. 5, .. 35, jud. Suceava, G. N., domiciliat în Municipiul Suceava, ., .. A, . și G. D. N., domiciliat în Municipiul Suceava, ., .. A, . împotriva sentinței civile nr. 584/2015 a Judecătoriei D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier, L. L. B. G. A. C. B. C.
Plecat în C.O.semnează
Președintele instanței
Red.A.C./15.07.2015
Judec. N. M.-I.
Dact.B.C./15.07.2015
2 exp.v
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 222/2015.... → |
|---|
