Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 236/2015. Tribunalul BOTOŞANI

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Suceava, sub nr._ /2004, contestatoarea R. M. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatului G. A. T., în baza titlului executoriu Decizia nr. 1029/2013 din 27.09.2013 pronunțata de Curtea de Apel Iași.

Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, în sensul anularii actului de executare constând în încheiere nr. 7/E/2014 emisa la data de 21.02.2014- B. C. M.G. Sarmis respectiv Somație emisa la data de 21.02.2014 in același dosar, precum și anularea executării silite însăși.

În subsidiar a solicitat admiterea contestației, modificarea actului de executare constând în încheiere nr. 7/E/2014 emisa la data de 21.02.2014- B. C. M G Sarmis in sensul diminuării onorariului maximal al executorului, îndreptarea conținutului somației in sensul de a permite creditorului să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minora, potrivit programului stabilit in titlul executoriu, precum si încetarea executării înseși.

În motivare s-a arătat că prin Decizia nr. 1029/2013 din 27.09.2013 pronunțata de Curtea de Apel Iași, s-a dispus ca intimatul G. A. T. sa aibă legături personale cu minora G. C. în zilele de sâmbăta si duminica ale săptămânilor II si IV din luna, precum si a doua zi de C., fără prezenta mamei, la domiciliul tatălui, in cadrul programului stabilit de către Judecătoria Iași, respectiv intre orele 10.30-12.30si 16.30-20.00. In conformitate cu dispozițiile art. 622 Cod procedura civila, obligația stabilita prin hotărârea instanței sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

Contestatoarea a învederat instanței împrejurarea că executarea silita s-a inițiat de către creditor în mod abuziv și cu rea credința întrucât, fata de situația mai sus prezentată, de la data când instanța s-a pronunțat cu privire la programul de vizitare, respectiv programul având ca obiect legături personale cu minora la domiciliul tatălui, s-a conformat dispozițiilor hotărârii judecătorești, astfel încât cererea de executare silita se prezintă ca fiind vădit șicanatorie, nefondata si împovărătoare pentru contestatoare.

La data de 01.08.2014, Judecătoria Suceava a trimis spre competentă soluționare cauza cu nr. de mai sus, întrucât prin admiterea cererii de strămutare formulată de contestatoare, prin sentința civilă nr. 41/19.06.2014 în dosarul_ Curtea de Apel Suceava, a dispus strămutarea cauzei și trimiterea cauzei Judecătoriei B. spre competentă soluționare.

Pârâtul intimat a fost legal citat, aceasta a formula un punct de vedere în cauză, solicitând respingerea cererii.

În susținerea punctului de vedere, intimatul a arătat că nu este de acord cu introducerea capătului de cerere referitor la lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1029/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 27.09.2013, în sensul celor precizate de fosta soție. A arătat că este de acord cu cele relatate de fosta soție în sensul că exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul său trebuie făcută într-o asemenea modalitate încât să nu se ajungă la negarea sau îngrădirea acestor drepturi. Pentru realizarea acestor legături personale este necesar ca fosta soție R. M. să colaboreze conform programului stabilit.

În motivare, a arătat că a solicitat executorului judecătoresc să pună în practică acest program de vizitare cu aducerea Cristianei la domiciliul său sau în alt loc public datorită faptului că fiecare încercare a sa de a avea legături personale cu minora a eșuat. C. a participat la multe scandaluri provocate la locuința de domiciliu de mama sa, care nu dorește ca el să se apropie de fiica sa, inclusiv și în prezența ei. S-a arătat că în acest sens la P. de pe lângă Judecătoria Suceava este înregistrat un dosar penal cu nr. 2834/P/2013, ce are ca obiect comiterea de către fosta sa soție, R. (G.) M., a infracțiunii de „nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului" faptă prev. și ped. de art.307 alin 2 CP.

Intimatul a mai arătat că Dispozitivul deciziei nr. 1029/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 27.09.2013 ar fi trebuit modificat în sensul că programul de vizitare de două ore dimineață și patru ore după amiază nu fac altceva decât să bulverseze fetiță, ținând cont că fosta soție nu a colaborat și nici nu colaborează în realizarea acestui program . Aceasta face tot ce este posibil în a o îndepărta pe C. de el ducând-o la psihologi și psihiatri și creându-i o stare de temere față de el.. Având în vedere vârsta acesteia, programul ar trebui schimbat în sensul că de sâmbătă dimineața până duminică seara C. să locuiască cu el și noua sa familie, făcându-se și anchetă socială de către Primăria Suceava.

A mai arătat faptul că fosta soție nu a fost de acord cu . însoțit de o altă persoană, în perioada în care încerca să ia fetița conform programului de vizită, dar în schimb de fiecare dată chema mai multe cunoștințe în apartament sau chiar agentă de pază și protecție pentru a arăta fetei și celorlalți un fals pericol. Ea dorește luarea fetiței din casă, fără ca aceasta să o pregătească în prealabil.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorii B. E. D. și Ș. B. C..

Prin sentința civilă nr._ din 03.11.2014 Judecătoria B. a admis în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea R. M., în contradictoriu cu intimatul G. A. T..

A anulat somația din data de 21.02.2014 emisă în dosarul de executare nr.7/E/2014.

A anulat încheierea din data de 21.02.2014 emisă în dosarul de executare nr.7/E/2014.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în fapt, prin Decizia nr. 1029/2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr._/245/2011, a fost admis recursul declarant de recurentul G. A. T. împotriva Deciziei civile nr. 199 din data de 08.04.2013 a Tribunalului Iași, în sensul că s-a dispus ca legăturile personale dintre apelant și minoră din zilele de sâmbătă și duminică ale săptămânilor II și IV din lună, precum și a doua zi de C. să se desfășoare fără prezența mamei, la domiciliul tatălui, în cadrul programului stabilit de Judecătoria Iași, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza Încheierii din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava prin care s-a încuviințat executarea silită a deciziei anterior arătate, executorul judecătoresc a procedat la emiterea Somației către contestatoare în data de 21.02.2014, prin care a impus acesteia obligația ,,de a se prezenta la domiciliul creditorului G. A. T. din mun. Suceava, cu minora G. C., în sensul stabilirii legăturilor personale dintre creditor și minoră”.

În drept, instanța a reținut că limitarea dreptului părintelui de a avea relații personale cu minorul se poate realiza numai în conditiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în situația în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În speță, este adevărat faptul că situația conflictuală dintre foștii soți nu trebuie să se repercuteze asupra relațiilor intimatului cu minora, însă, din precizările efectuate de executorul judecătoresc pentru termenul din data de 03.10.2014, la solicitarea instanței în mod întemeiat s-a apreciat de către executorul judecătoresc că pentru restabilirea și dezvoltarea relației dintre tată și fiică era necesar un program de consiliere infantilă, intimatul urmând a desemna în acest sens un psiholog autorizat, obligație căreia nu i-a dat curs.

Declarațiile martorilor ascultați în cauză, B. E. D. și Ș. B. C. au confirmat constatarea executorului judecătoresc efectuată în cursul executării silite prin procesul verbal încheiat în data de 11.07.2014, în sensul că minora G. C. nu dorește să aibă legături personale cu creditorul G. A. T..

Astfel, ținându-se seamade interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție, astfel cum este reliefat în jurisprudența CEDO (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotarârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotarârea din 13 iulie 2006), pentru punerea în executarea a deciziei nr. 1029/2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr._/245/2011 prima instanță a apreciat că erau necesare măsuri pregătitoare de natură a reface relația dintre părinte și minoră, identificate de altfel de executorul judecătoresc prin procesul verbal întocmit în data de 11.07.2014 (fila 12).

Prin urmare, din probele administrate în cauză, nu rezultă culpa contestatoarei în imposibilitatea punerii în executare a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, astfel că executarea silită în modalitatea impusă de executorul judecătoresc prin somația din data de 21.02.2014, ,,de a se prezenta la domiciliul creditorului G. A. T. din mun. Suceava, cu minora G. C., în sensul stabilirii legăturilor personale dintre creditor și minoră”, (obligație care de altfel nu rezultă din dispozitivul hotărârii puse în executare), fără a fi precedată de măsuri adecvate de pregătire a întâlnirii dintre intimat și fiica sa, astfel cum au fost identificate de executorul judecătoresc, nu este legal justificată.

Prima instanță a mai precizat că cererea de anulare a executării silite însăși, precum și aceea de încetare a acestei proceduri nu este întemeiată, având în vedere obligația reclamantei de a-și da concursul pentru asigurarea restabilirii relației dintre intimat și fiica sa G. C. în sensul dispozitivului Deciziei nr. 1029/2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr._/245/2011.

În baza considerentelor de fapt și de drept expuse anterior, conform dispozițiilor art. 711 și art. 719 alin. 5 din Codul de procedură civilă, prima instanță a admis în parte, contestația la executare, formulată de contestatoarea R. M., în contradictoriu cu intimatul G. A. T. și a anulat somația din data de 21.02.2014 emisă în dosarul de executare nr.7/E/2014.

Constatând că prin încheierea din data de 21.02.2014 s-a demarat executarea silită și au fost stabilite cheltuielile de executare în mod exclusiv în raport de somația din data de 21.02.2014 în privința căreia s-a dispus anularea prin prezenta prima instanță a anulat și încheierea din data de 21.02.2014 emisă în cadrul aceluiași dosar de executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul G. A. T. susținând că prima instanță a reținut în mod greșit situația de fapt, anulând somația din data de 21.02.2014 în urma studierii actelor depuse de fosta sa soție și declarațiile martorilor.

A arătat că a încercat prin executorul judecătoresc să pună în practică această hotărâre dar nu a avut nici un rezultat întrucât contestatoarea nu este de acord să aibă o relație normală cu fiica sa, formulând împotriva sa foarte multe plângeri și sesizări fără o motivare certă, acțiuni care au ca scop ducerea în eroare a organelor judiciare.

A mai arătat că tot prin executorul judecătoresc a încercat o evaluare a situației cu ajutorul unor psihologi dar fosta soție nu a răspuns solicitărilor sale și cu toate că poliția a solicitat D.G.A.S.P.C. o evaluare a copilului dar fosta soție nu s-a prezentat ci a depus foarte multe cereri și contestații împotriva executorului judecătoresc, ceea ce denotă faptul că nu dorește să aibă legături cu fiica sa.

A arătat că din actele aflate la dosar rezultă existența unei situații conflictuale, motiv pentru care solicită ca instanța să constate somația din data de 12.02.2014 ca fiind perfect valabilă și că un copil în vârstă de 5 ani poate fi ușor influențat de către mamă.

Legal citată contestatoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și a arătat că sentința criticată este temeinică și legală întrucât a avut în vedere interesul superior al copilului și drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție și jurisprudența CEDO (cauza Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotarârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotarârea din 13 iulie 2006).

A arătat că așa cum a reținut și instanța de fond în urma probatoriului administrat pentru punerea în executare a deciziei nr. 1029/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/245/2011 erau necesare măsuri pregătitoare de natură a reface relația dintre părinte și minoră, identificate de altfel de către executorul judecătoresc prin procesul verbal întocmit în data de 11.07.2014.

A mai arătat că așa cum rezultă din procesul verbal întocmit în data de 11.07.2014 de executorul judecătoresc și din adresa executorului judecătoresc emisă la data de 01.10.2014 către Judecătoria B., pentru restabilirea și dezvoltarea relației dintre tată și fiică era necesar un program de consiliere infantilă, apelantul urmând a desemna în acest sens din luna martie 2014 un psiholog autorizat, obligație căreia nu i-a dat curs nici până în luna octombrie 2014 și nici până în luna martie 2015.

A mai arătat contestatoarea că deși apelantul este conștient de necesitatea unei consilieri psihologice cauzate de abuzul emoțional al minorei, ca urmare a actelor repetate de violență ale apelantului săvârșite asupra contestatoarei în timp ce ținea fetița în brațe, sens în care a participat o singură dată la o ședință de consiliere psihologică în data de 26 ianuarie 2012 la Centrul de Consiliere din cadrul Organizației Salvați Copiii Filiala Suceava (adresa nr. 81/14.02.2012 a organizației depusă la dosarul cauzei) dar ulterior a refuzat să mai participe motivând că nu este în interesul lui. Apelantul a refuzat să mai participe la programul DGASPC Suceava din octombrie-noiembrie 2013 de monitorizare a programului de vizitare a minorei de către apelant (raportul de întrevedere nr._ din 17.10.2013 al DGASPC Suceava depus la dosarul cauzei) participând numai la 3 întâlniri din 8 și motivând că nu-și face programul după cel al fetiței.

A arătat că așa cum rezultă în Raportul de evaluare psihologică nr. 619 din 30.10.2013 întocmit de către psihologul terapeut al Cristianei ulterior deciziei Curții de Apel Iași nr. 1029/2013 și depus la dosarul cauzei, minora prezintă frecvent reacții anxioase situaționale accentuate cauzate de inadaptarea comportamentului tatălui la nivelul de înțelegere și perceptice a minorei fiind recomandată și o consiliere parentală de specialitate a acestuia. În acest sens a solicitat DGASPC Suceava o consiliere psihologică parentală de specialitate a apelantului și o evaluare psihologică a minorei, iar DGASPC Suceava i-a recomandat că nu furnizează astfel de servicii, recomandându-i-se să se adreseze unui psiholog autorizat de Colegiul Psihologilor pentru consilierea psihologică a apelantului și continuarea consilierii psihologice a minorei la psihologul terapeut din cadrul Organizației Salvați Copiii Suceava, psiholog față de care copilul a dezvoltat o relație de încredere (adresa nr._ din 14.03.2014 emisă de DGASPC Suceava și depusă la dosarul cauzei).

La termenul din 06.04.2015 Tribunalul a pus în discuția părților necesitatea amânării cauzei pentru a se pune în vedere pârâtului apelant să timbreze cererea de apel cu suma de 97 lei.

La termenul din 12 mai 2015 instanța de apel a pus în discuția părților excepția de netimbrare a apelului declarat de intimatul apelant G. A. T. împotriva sentinței civile nr._ din 3.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o va admite pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel că, instanța de apel, va analiza cu prioritate excepția de netimbrare.

Astfel, pârâtul apelant a fost citat cu mențiunea de a depune până la termenul de judecată fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei, obligație față de care acesta nu s-a conformat și nici nu a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar.

Astfel, potrivit art. 32 din O.U.G. 80/2013 în vigoare la data înregistrării apelului: „ Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.”

Art. 470 (2)Cod proc. civilă prevede că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru conform legii.

Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație, instanța va anula, ca netimbrată cererea de apel formulată de acesta împotriva sentinței civile nr._ din 3.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Anulează, ca netimbrat apelul declarat de intimatul apelant G. A. T. cu domiciliul în Suceava, ., .., ., jud. Suceava, și fără forme legale în mun. Suceava .. 1, jud. Suceava, unde solicită să i se comunice actele de procedură, în contradictoriu cu reclamanta intimată R. M., cu domiciliul în Suceava, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._ din 3.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

A. M. B. G. B. C.

Red. A.M./22.05.2015

Judec. F. S.

Dact.B.C./22.05.2015

4 exp.