Contestaţie la executare. Decizia nr. 69/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 1193/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 69
Ședința publică de la 4.02.2013
Președinte – A. R.
Judecător – C. D. T.
Judecător –V. A.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4363/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. T., cu domiciliul în ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 28.01.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 4.02.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.01.2012 sub nr._, contestatoarea S. T. a contestat titlul executoriu, somația și procesul verbal privind cheltuielile de executare cu nr._/29.12.2011 și a solicitat anularea acestora.
În fapt, contestatoarea a arătat că sumele consemnate în somația și titlul executoriu nu au o bază de calcul corectă. Impunerea s-a făcut pentru venituri obținute din cedarea folosinței bunurilor, respectiv din închirierea unui apartament. S-a susținut astfel că prin documentele de evidențiere invocate, sunt perioade care se suprapun, atât în ceea ce privește termenul de plată a obligațiilor pentru calculul majorărilor, cât și durata efectivă, neexistând nici o explicație pentru sumele stabilite diferit. A arătat că actele de executare trebuiau emise după ce se soluționa contestația împotriva deciziilor de impunere, dacă se formula o astfel de contestație. Deasemenea, s-a invocat Decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale prin care dispozițiile art. 257 al.2 lit.f din Legea 95/2006 au fost declarate neconstituționale. În drept a invocat dispozițiile art.399 și urm. C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată arătând că nu s-a dovedit lipsa vreunui element dintre cele prev. de art. 41-44 din C.pr.fiscală, astfel că nu sunt motive de anulare a acestora. Deasemenea a arătat că potrivit informațiilor preluate prin protocolul nr. P 5282/_/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, contestatoarea a realizat venituri impozabile în 2007-2008, pentru care avea obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate. Conform prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu obligația de a plăti contribuția lunară. Nivelul contribuției este stabilit de art.257 alin. 2 din Legea 95/2006 și anume de 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară. Cu privire la declararea textelor de lege neconstituționale prin deciziile nr. 335/2011 și nr. 1394/2010, intimata a arătat că deciziile au avut în vedere doar neconstituționalitatea în ceea ce privește prevederile referitoare la faptul că valoarea contribuției minime nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară lunar. În acest context, contestatoarea avea obligația conform prevederilor art. 219 lit. d și 261 alin. 5 din Legea 95/2006 să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin. În raport cu aceste motive, față de dispozițiile art. 172 – 173 și art. 205 C. proc. fisc., intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.4363/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S. T. în contradictoriu cu intimata C. B.. S-a anulat titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația privind cheltuielile de executare cu nr._ din data de 29.12.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B.. S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru și timbrului judiciar în sumă de 179 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că acțiunea este fondată și a fost admisă pentru următoarele considerente, altele decât cele din motivarea acțiunii: Împotriva contestatoarei, intimata a pornit executarea silită emițând, în acest sens, titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația nr._/29.12.2011, pentru suma de 982 lei contribuție la fondul de sănătate și 1082,42 lei penalități de întârziere și pentru suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de executare. În actele de executare se invocă faptul că la baza executării silite este decizia de impunere nr._/09.12.2011, respectiv_/09.12.2011, însă în conținutul dosarului de executare atașat de intimată, se anexează decizia de impunere nr._/09.12.2011. Instanța a solicitat intimatei să depună dovada comunicării acestor decizii către contestatoare, însă intimata nu a depus această dovadă. Contestația la executare, în reglementarea dată de dispozițiile art. 399 și următoarele C.p.c. coroborate cu dispozițiile art.172 Cod Procedură Fiscală, este mijlocul procedural prin care cel care se consideră vătămat prin executare se poate adresa instanței competente să verifice legalitatea actelor de executare întreprinse și chiar a executării însăși. Analizând înscrisul intitulat „titlu executoriu”, instanța a constatat că acesta nu întrunește condițiile necesare existenței unui astfel de act de executare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din OG 92/2003, „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”. Pe de altă parte, „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” (art. 141 alin. 2 ). Potrivit art. 28 alin. 5 din OG 92/2003 titlul de creanță va fi comunicat persoanei obligate la plată. Potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că doar titlul de creanță legal comunicat contribuabilului devine titlu executoriu și opozabil acestuia. Cu alte cuvinte, actul administrativ fiscal - titlu de creanță produce efecte din momentul în care a fost comunicat contribuabilului. Analizând prezenta cauză, instanța a constatat că la baza titlului executoriu invocat stă titlul de creanță intitulat „decizie de impunere” nr._/09.12.2011. Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că acest titlu de creanță a fost comunicat contestatoarei. În acest sens, instanța a reținut că la dosarul de executare nu se află dovada remiterii deciziei de impunere contribuabilului/împuternicitului, sub semnătură de primire sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. Numai în cazul în care aceste modalități de comunicare nu au fost posibile, se poate proceda la comunicarea prin publicitate. Instanța a constatat că intimata nu a comunicat efectiv actul – decizia de impunere către contestatoare încălcând dispozițiile legale în materie și, nu în ultimul rând, dreptul contestatoarei de a contesta actul potrivit dispozițiilor prevăzute de Codul de Procedură Fiscală în fața unei instanțe de contencios administrativ. În aceste condiții, actul de creanță nefiind comunicat cu respectarea dispozițiilor procedurale, nu este opozabil debitoarei și nu produce niciun efect juridic. Astfel, nu puteau fi emise în baza acestuia, anterior comunicării, actele de executare contestate în prezenta cauză. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii (conform art.1411 alin.1 C.proc.fisc.). În condițiile necomunicării titlului de creanță, neproducându-se niciun efect juridic, ne aflăm, practic în situația în care acesta nu există. De asemenea, conform art. 136 C. proc. fisc. în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită. În cazul de față, fără o informare prealabilă cu privire la debitul datorat, contestatoarei nu i s-a respectat dreptul reglementat de dispoziția legală menționată anterior procedându-se direct la demararea executării silite. Conform art. 144 C.proc.civ. în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Or, din cuprinsul actelor de executare emise nu rezultă care este natura debitului pretins. Se menționează doar că există un alt document în cuprinsul căruia s-a evidențiat suma de plată având nr._/09.12.2011, respectiv_/09.12.2011, care nu se află la dosarul cauzei și care, de asemenea, nu rezultă că ar fi fost comunicat contestatoarei. Mai mult decât atât, suma înscrisă în decizia de impunere este diferită de suma înscrisă în titlu executoriu. Astfel, în decizia de impunere este menționată suma de 2058,56 lei, iar în titlu executoriu apare suma de 2066,42 lei. Or, titlul executoriu reprezintă titlul de creanță ajuns la scadență (art.141 alin.2 OG 92/2003). În aceste condiții, titlul executoriu trebuie să cuprindă aceleași obligații ca și titlul de creanță. Această obligație rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 141 alin. 3 din OG 92/2003, potrivit cărora modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. Pe cale de consecință, instanța a constatat că executarea silită a fost pornită în mod nelegal având la bază un act administrativ fiscal care nu are calitatea unui titlu executoriu. Față de aceste aspecte, instanța a înțeles a nu mai analiza celelalte aspecte invocate în contestația la executare formulată. Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea titlului executoriu, somației, procesului verbal privind cheltuielile de executare și somației privind cheltuielile de executare cu nr._ din data de 29.12.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B.. Având în vedere soluția dată la contestație, s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru și timbrului judiciar în sumă de 179 lei, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., invocând motivele prevăzute de art.304 C.p.civ.: pct.8-instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pct.9-hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a susținut că prin art.172 din OG nr.92/2003 contestația la executare a creanțelor fiscale este limitată la controlul legalității actelor de executare și s-a arătat că titlul executoriu și somația din cauză au fost emise și comunicate cu respectarea procedurii prevăzute de art.41-44 din OG nr.92/2003, nefiind motive legale de anulare a actului administrativ atacat. Conform informațiilor preluate prin Protocolul nr.P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, contestatoarea a realizat venituri impozabile în perioada 2007-2008, pentru care avea obligația plății contribuției la fondul de sănătate. S-a făcut referire la dispozițiile art.211, art.257 al.2 din Legea nr.95/2006 și s-a arătat că deoarece în perioada 2007-2008 contestatoarea a realizat venituri impozabile, conform Legii nr.95/2006 îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform prevederilor art.261 din Legea nr.95/2006. S-a menționat că obligația de plată a contribuției este prevăzută la art.257 lit.f din Legea nr.95/2006 și în acest sens contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. S-au invocat și prevederile art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 și s-a arătat că nivelul contribuției lunare este cel stabilit de art.257 alin.1 din Legea nr.95/2006 și art.11 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, făcându-se referire și la prevederile art.12 alin.2 și 3 din Ordinul nr.617/2007. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art.9 și art.55 alin.2 din OG nr.150/2002 și art.216, art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006. CJAS B. a recurs la măsuri de executare silită conform prevderilor art.216 din Legea nr.95/2006 și ale art.36 din Ordinul CNAS nr.617/2007. Contestatoarea avea obligația conform art.261 alin.5 din Legea nr.95/2006 „de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligației la fond”. Mai mult la art.11 lit.d din OG nr.150/2002 și art.219 lit.d din Legea nr.95/2006 se instituie obligativitatea ca fiecare asigurat să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați. S-a precizat că C. B., neavând aceste informații în baza de date a asiguraților nu a putut informa contestatoarea despre drepturile de asigurare decât la momentul în care s-a încheiat Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007. În drept s-au invocat prevederile art.304 și art.312 C.p.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.35 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art.81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”
Art.110 alin.3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art.141 alin.2 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Tribunalul reține că în cauză Casa de Asigurări de Sănătate B. a emis pe numele contestatoarei S. T. titlul executoriu nr._/29.12.2011 și somația nr._/29.12.2011, în baza unor titluri de creanță a căror existență nu a fost dovedită. Astfel, la dosarul cauzei a fost atașată decizia de impunere nr._/9.12.2011, dar se observă că în titlul executoriu sunt menționate alte documente prin care s-a evidențiat suma de plată (nr._/9.12.2011 și nr._/9.12.2011), dar acestea nu au fost depuse la dosar și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestora către contestatoare.
În condițiile în care decizia de impunere, care trebuie să stea la baza titlului executoriu, nu există deoarece nu a fost emisă, titlul executoriu care trebuie să fie emis în baza acesteia, nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Având în vedere că titlul executoriu nr._/29.12.2011 și somația nr._/29.12.2011 și celelalte acte de executare au fost emise fără a exista titluri de creanță, tribunalul constată că executarea silită împotriva contestatoarei S. T. s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de sănătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca legală și temeinică sentința recurată și constată ca nefondat recursul, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4363/11.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. T., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.02.2013.
Președinte Judecători Grefier
A. R. C. D. T. V. A. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./11.02.2013
Jud.fond.B. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 242/2013. Tribunalul BRĂILA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
