Contestaţie la executare. Decizia nr. 477/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1407/228/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 477/2013
Ședința publică din 18 Septembrie 2013
PREȘEDINTE L. M.
Judecător A. R.
Judecător A. M. Cășaru
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1048/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., cu sediul în mun. B., .. 315, ., ., și P. V., cu domiciliul în ..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 18.09.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1048/13.11.2012 a Judecătoriei Făurei (dosar_/228/2012) s-a admis contestația la executare formulată de P. V. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate B. și s-a dispus anularea executării silite în dosarul de executare nr._/29.11.2011.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele: prin acțiune, P. V. a cerut anularea formelor de executare silită împotriva sa. În susținerea contestației, a arătat că decizia de impunere nr._/12.11.2011, prin care Casa de Asigurări de Sănătate i-a pus în vedere să achite suma de 688,56 lei, reprezentând contribuții la fondul de sănătate și majorări de întârziere, are ca bază de calcul dividendele aferente perioadei 2007-2011, care nu au fost încasate niciodată (fiind într-un cuantum foarte mic), iar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 335/10.03.2011 a declarat neconstituționale dispozițiile art. 257 alin.2 lit. f din Legea 95/2006.
Intimata, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestației la executare, întrucât, pe calea contestației se pot anula doar formele de executare.
Instanța de fond, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, a constatat că la data de 29.12.2011, contestatorului i-a fost comunicată somația de plată și titlul executoriu nr._/29.12.2011. Acestea au fost emise pentru plata sumei de 688, 56 lei către Casa de Asigurări de Sănătate, din care 304 lei contribuție și 384,56 lei majorări de întârziere, datorate începând cu anul 2007. Întrucât, prin decizia nr. 335/10.03.2011, Curtea Constituțională a stabilit că sunt neconstituționale dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea 95/2006, instanța a constatat că cererea contestatorului este fondată și a admis-o ca atare.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea contestația la executare ca nefondată.
Recurenta a criticat hotărârea în primul rând pentru indicarea greșită a căii de atac, ca fiind apel, în loc de recurs, cum este corect.
Sub acest prim aspect, tribunalul, la primul termen de judecată, în temeiul art. 402 alin.2 c.p.c, coroborat cu art. 99 alin.3 din R.O.I al instanțelor de judecată, a completat că într-adevăr, în mod eronat, instanța de fond a menționat în hotărârea pronunțată calea de atac ca fiind apelul și a stabilit că recursul este incident în cauză.
Pe fondul litigiului, Administrația Finanțelor Publice B. a arătat că hotărârea pronunțată nu a fost motivată, instanța nelămurind ce înseamnă cuantumul mic al dividendelor și reținând că petentului i s-a cerut să plătească o sumă mai mare decât cea din decizia de impunere.
De asemenea, recurenta susține că instanța de judecată nu avea abilitarea de a verifica fondul obligației de plată.
Instanța de fond, ca și petentul, în cadrul contestației la executare, nu aveau posibilitatea de a critica decât legalitatea formelor de executare silită. Cum în cauză, P. V. nu a făcut dovada anulării titlului executoriu, (decizia de impunere), formele de executare s-au emis cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, petentul neinvocând nici un motiv de nelegalitate, sentința pronunțată este, în opinia recurentei, netemeinică și nelegală a executării, cerându-se modificarea sa în totalitate și respingerea contestației.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici apărări.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând recursul pe baza probelor administrate, a dispozițiilor art. 304 indice 1 C. și a celorlalte norme legale incidente, tribunalul reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune P. V. a solicitat anularea titlului executoriu nr._ a somației cu același număr din aceiași dată, precum și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, P. V. a arătat, în mod distinct de ce, în opinia sa, titlul executoriu este nelegal și pe cale de consecință și formele de executare sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul reține că în temeiul art. 129 alin.6 c.p.c, judecătorul este obligat să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investit, iar în temeiul alineatului 4 al aceluiaș text de lege, este obligat să lămurească orice aspect de fapt și de drept pentru a preveni orice greșeală în cauză.
Astfel, instanța trebuie să stabilească înscrisul care constituie titlul executor: cel indicat de petent în acțiune sau alt înscris depus la dosar, să se lămurească obiectul contestației, în sensul dacă se contestă și titlul executoriu și titlul de creanță sau numai unul dintre ele, și să se pronunțe asupra fiecărui capăt de cerere.
Cu privire la motivul de recurs, constând în nemotivarea hotărârii, tribunalul constată că este fondat.
Din sentința recurată nu rezultă considerentele pentru care, prin sentință s-a dispus „anularea executării silite”.
Simpla invocare a dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 335/10.03.2011, fără a prezenta elementele de fapt care demonstrează aplicabilitatea deciziei în cazul supus analizei, echivalează cu o nemotivare.
Nemotivarea soluției pronunțate face imposibil controlul legalității și temeiniciei sentinței.
Pentru aceste argumente, în temeiul art. 312 pct. 5 c.p.c, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
Față de soluția ce urmează să o pronunțe, tribunalul nu va mai analiza celelalte critici formulate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1048/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. V., cu domiciliul în ., și C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., cu sediul în mun. B., .. 315, ., ..
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Făurei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.09.2013
Președinte Judecător Judecător Grefier
L. M. A. R. A. M. Cășaru C. I.
Red. L. M.
Dact. C. I.
30.09.2013/2 ex
Jud. fond D. L.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
