Pretenţii. Sentința nr. 988/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 988/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1647/196/2013
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 988
Ședința publică de la 24.09.2013
Judecător – V. A.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta Ș. D., cu domiciliul în B., . ..1 ., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței nr.1, județul B., având ca obiect expropiere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 17.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria B. sub nr._ /31.01.2013 reclamanta Ș. D. a chemat în judecată pe pârâtul M. B. prin Primar solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 202/20.08.1987 și pe cale de consecință să se dispună obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri, reprezentând diferența dintre valoarea despăgubirilor acordate la momentul preluării imobilului în proprietatea statului și valoarea actualizată a imobilului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.619/5.11.1955 împreună cu defunctul soț, Ș. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., .(fostă .) format din teren în suprafață de 512 mp. În timpul căsătoriei, pe teren au edificat o construcție cu destinația de locuință în suprafață de 70,78 mp. Prin Decretul de expropriere nr. 202/20.08.1987 au fost expropriați și deposedați de imobil în scopul edificării unor lucrări de utilitate publică, în speță construirea unui . a menționat că exproprierea s-a făcut împotriva voinței lor și în opinia sa constituie un abuz și întrucât despăgubirile acordate în momentul exproprierii nu au acoperit valoarea reală a imobilului s-a considerat justificată solicitarea de acordare de despăgubiri până la valoarea reală și actualizată a imobilului. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 11, 20, 44 Constituția României, art. 563-566 Cod civ., art.1 Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin sentința civilă nr.4582/13.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ /2012 a Judecătoriei B. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant Ș. D. și pe pârât M. B. prin Primar, în favoarea Tribunalului B..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată în fapt următoarele:
Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 619/5.11.1955, Ș. D. și Ș. S. au dobândit imobilul situat în B., .(fostă .) format din teren în suprafață de 512 mp.
Prin Decretul de expropriere nr. 202/20.08.1987 s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în B., ., proprietatea lui Ș. D. și Ș. S..
În vederea aplicării unitare a Legii nr.10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia 33/2008 că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale și că înlăturarea unor dispoziții ale legii speciale se poate realiza doar dacă acestea contravin Convenției europene a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din această perspectivă, este relevant în ansamblul circumstanțelor cauzei dacă reclamanta era persoană îndreptățită în sensul legii speciale, dacă imobilul aflat în litigiu intră sub incidența acestui act normativ.
Tribunalul reține că prin prevederile art.11 din Legea 10/2001 este reglementată situația imobilelor expropriate, acestea făcând obiectul actului normativ, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale.
Art. 3 din Legea 10/2001 prevede că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În cauză, se constată că reclamanta era persoană îndreptățită în sensul legii speciale la restituirea în natură a imobilului sau, după caz, la acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește compatibilitatea dispozițiilor dreptului intern și ale Convenției se reține că s-a statuat de către Curtea europeană a drepturilor omului că dreptul de acces la instanțe (astfel cum a fost recunoscut prin art. 6 alin. 1 din Convenție) nu este absolut, el pretându-se la limitări implicit admise, deoarece prin natura sa stabilește o reglementare din partea statului care, se bucură în această materie, de o anumită marjă de apreciere (cauza Faimblat împotriva României).
Tot astfel, în practica sa recentă (cauza A. și alții împotriva României), instanța europeană a reținut că respingerea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, motivată de necesitatea asigurării unei aplicări coerente a legilor de reparație, nu dezvăluie prin ea însăși o problemă „sub unghiul dreptului de acces la o instanță” garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, sub condiția ca procedura prevăzută de Legea 10/2001 să se prezinte ca o cale de drept efectiv.
Tribunalul constată că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a formulării unei notificări și a parcurgerii procedurii prealabile instituită prin dispozițiile Legii 10/2001. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.563 din Noul cod civil ce reglementează acțiunea în revendicare, dar incidența art. 11 și 3 din legea specială în ceea ce privește imobilul aflat în litigiu înlătură aplicarea dreptului comun, acesta nemaiputându-se invoca pentru a se solicita acordarea de despăgubiri.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează ca în baza textelor de lege invocate să constate că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă și să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Ș. D., cu domiciliul în B., . ..1 ., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței nr.1, județul B..
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2013.
Președinte Grefier
V. A. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
4 ex./2.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 283/2013. Tribunalul BRĂILA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 651/2013.... → |
|---|
