Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 469/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 469/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 11700/196/2010
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 469/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Cășaru
Judecător V. R.
Judecător L. M.
Grefier I. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant O. I., cu domiciliul în B., Calea Călărașilor, nr. 57, .. 3, . civile nr. 1598/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă M. E., cu domiciliul în B., ., ., . obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 3.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în baza art. 260 c.pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013 și la data de 17.09.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 1598/28 februarie 2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ /14.09.2010, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul O. I. împotriva pârâtei M. E..
În motivarea soluției, instanța a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiunea, înregistrată la data de 14 septembrie 2010, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta M. E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul situat în B., ..
La data de 31 martie 2011, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât reclamantul nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a depune înscrisurile necesare soluționării cauzei.
Constatând că, de la data suspendării a trecut mai mult de un an și reclamantul nu și-a îndeplinit obligația instituită de instanță, dosarul rămânând în nelucrare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 c.proc.civ., instanța a constatat perimarea.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul a expus situația de fapt care l-a condus la promovarea acțiunii, menționând că a fost împiedicat de situații obiective să depună la dosar actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1203/31 august 2010, solicitat de instanță. De asemenea, a arătat că pe rolul instanței de judecată au fost înregistrate și alte acțiuni legate de procesul început de reclamant prin acțiunea de față, iar P. de pe lângă Judecătoria B. a fost investit cu o plângere penală, care a ținut în loc acțiunea civilă. Din acest motiv, recurentul a motivat și neatacarea încheierii de suspendare a cauzei în temeiul art. 155 indice 1 c.proc.civ..
Recurentul a făcut cunoscut instanței că pe rolul Judecătoriei B. se află un alt dosar- nr._/196/2012- cu același obiect și părți, pe care instanța trebuia să-l conexeze cu cel ce formează obiectul cauzei de față.
Invocă dispozițiile art. 250 alin.3 c.proc.civ., potrivit cărora,, perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa”.
Solicită să se constate că în speță nu sunt întrunite condițiile perimării, să se admită recursul să se caseze sentința și să se trimită cauza pentru rejudecare la judecătoria B..
Tribunalul, analizând recursul pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentința recurată, instanța a constatat perimarea acțiunii reclamantului O. I., după ce, la data de 31 martie 2011, în temeiul art. 155 indice 1 c.proc.civ., ca urmare a neîndeplinirii de către acesta, în termenul dat, a obligației de a depune la dosar actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1203/31.08.2010 dispusese suspendarea judecării cauzei
Motivele de recurs formulate de recurent și care privesc împrejurările care au condus la promovarea acțiunii, sunt nerelevante sub aspectul soluționării recursului împotriva hotărârii de perimare.
Dispozițiile art. 250 alin. 3 c.proc.civ., care împiedică perimarea pe timpul cât partea a fost în imposibilitatea de a stărui în judecată din motive mai presus de voința sa, invocate de recurent în susținerea căii de atac, nu au fost probate de acesta cu nici un mijloc de probă.
Tribunalul mai constată că împotriva încheierii de suspendare, reclamantul nu a formulat recurs.
Așa fiind, întrucât în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 c.proc.civ., conform cărora
„Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel recurs revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”,
tribunalul constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 c.proc.civ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant O. I., cu domiciliul în B., Calea Călărașilor, nr. 57, .. 3, . civile nr. 1598/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă M. E., cu domiciliul în B., ., ., .> Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.09.2013.
Președinte Judecători
A.-M. Cășaru V. R. M. L. Grefier,
N. I.
Tehnored.L.M./2 ex/19.09.2013
Jud. fond V.V.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 651/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
