Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 4903/196/2011
Dosar nr._ OPERATOR DATE 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 48
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A.-M. Cășaru
Judecător: L. M.
Judecător: V. R.
Grefier: A. Ș. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 2099/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare T. R., domiciliată în B., .. 15, ., județul B., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera a dispus amânarea inițială a pronunțării la data 17.01.2013 și amânarea ulterioară a pronunțării la data de 24.01.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2099/16.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins ca nefondate excepțiile invocate prin întâmpinare de intimata D.G.F.P.- Administrația Finanțelor Publice B. privind autoritatea de lucru judecat și tardivitatea cererii contestatoarei T. R..
Totodată, a admis cererea formulată de contestatoare și a anulat titlurile executorii nr._/14.05.2010, nr._/13.02.2009,_/11.06.2008 și nr._/29.03.2007 emise de intimată în dosarul de executare nr._/_/09.03.2011.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.04.2011 sub nr._ contestatoarea T. R. a solicitat anularea titlurilor executorii nr._/14.05.2010, nr._/13.02.2009,_/11.06.2008 și nr._/29.03.2007 emise de intimata D.G.F.P.-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. în dosarul de executare nr._/_/09.03.2011 și în subsidiar lămurirea acestor titluri executorii cu arătarea provenienței sumelor datorate, cu ce titlu sunt datorate și pentru ce ani au fost calculate, cu arătarea naturii debitului.
Instanța a reținut că, în esență, contestatoarea a arătat că potrivit contractului de închiriere nr._/28.06.2005 a închiriat către .. imobilul situat în municipiul B., Calea G., blocul F, parter, plata chiriei pentru perioada 01.01._05 fiind efectuată la data încheierii contractului. La data de 30.06.2005 s-a încheiat între părțile contractului o convenție prin care s-a arătat că plata chiriei s-a realizat prin compensare. Ulterior .. a intrat în procedură de insolvență iar prin sentința comercială nr. 658/14.10.2008 s-a închis procedura de faliment a acestei societăți. Contestatoarea a vândut imobilul ce a făcut obiectul obiectul convenției de închiriere anterior menționate la data de 06.12.2007, prin certificatul de atestare fiscală nr._ atestându-se că nu există datorii pe numele acesteia, situație atestată și prin certificatul de atestare fiscală nr._/20.09.2010. Aceasta și-a schimbat domiciliul la data de 28.12.2010, locuind în prezent în municipiul B.. Contestatoarea a arătat că nu au fost comunicate actele de executare fiind atrasă nulitatea actelor de executare și nu au fost comunicată de intimată înștiințarea de plată conform prevederilor art. 44 din Codul de Procedură Fiscală și nu a fost somată să plătească sumele pentru care este executată silit prin emiterea unei somații conform prevederilor art. 144 și 145 din același cod. Suma executată silit este nedatorată, fiind stinsă prin compensare creanța pretinsă la data de 30.06.2005; din anul 2007 și până în prezent nu a primit nici o decizie de impunere pentru impozit provenind din cedarea folosinței bunurilo,r iar creanța pretinsă de intimată nu este certă, lichidă și exigibilă.
În drept contestatoarea a invocat prevederile art. 136-149, 172 și următoarele din OG nr. 92/2003 și art. 403 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Contestatoarea a solicitat și suspendarea actelor de executare contestate, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată de instanță la data de 16.08.2011.
Instanța a avut în vedere că intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat în privința titlului executoriu nr._/29.03.2007 care a mai a fost analizat în cadrul cauzei nr._ a Judecătoriei B., precum și excepția tardivității contestației, arătând că titlurile executorii au fost comunicate contestatoarei prin poștă și prin afișare pe site-ul MFP prin anunțurile colective cu nr._/14.11.2008,_/29.04.2009,_/13.07.2010, aceasta nemaifiind în termenul legal de 15 zile pentru a le putea contesta. Aceste excepții au fost unite cu fondul la data de 02.12.2011.
În privința cererii de suspendare a actelor de executare intimata a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu s-a dovedit urgența cazului și nici posibilitatea producerii unei pagube iminente. Pe fond intimata a arătat că, potrivit prevederilor art. 172 din Codul de Procedură Fiscală, contestația este limitată la controlul actelor de executare, iar susținerile contestatoarei că nu datorează sumele pentru care este executată silit nu pot fi primite de instanță. Contestatoarea a înregistrat la organul fiscal un număr de 5 contracte de închiriere în anul 2007, din care a anulat la data de 28.02.2007 un număr de 3 contracte, înștiințând în acest sens organul fiscal, și, ca urmare a acestor declarații au fost emise decizii de impunere pentru plățile anticipate cu titlu de impozit și accesoriile de plată corespunzătoare, motiv pentru care contestatoarea nu poate invoca propria culpă în declararea veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor. Certificatele fiscale nu pot face dovada inexistenței datoriilor întrucât nu au fost emise de aceasta, iar împotriva deciziilor prin care au fost stabilite sumele ce se execută silit nu a fost formulată de contestatoare contestație administrativă conform art. 205 din OG nr. 92/2003 și nici acțiune în contencios administrativ conform prevederilor Legii nr. 554/2004, contestatoarea fiind legal executată silit.
Din oficiu a fost anexat dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Analizând probatoriile administrate în cauză instanț de fond a constatat că în cauză contestatoarea este executată silit prin actele de executare contestate pentru suma de_ lei reprezentând decizii impozit plăți anticipate și decizii accesorii calculate de intimată emise în perioada 2004-2010.
Examinând prioritar excepția autorității de lucru judecat instanța a respins-o ca nefondată, constatând că în cauza nr._ a Judecătoriei B. a fost contestat titlul executoriu nr._/29.03.2007, iar acțiunea din această cauză cu aceleași părți s-a perimat conform sentinței civile nr. 4921/01.09.2008 pronunțată de Judecătoria B.; prin perimarea cauzei nu a fost analizat fondul cauzei deduse judecății, sentința civilă nr. 4921/01.09.2008 neavând autoritate de lucru judecat în privința raportului juridic dedus judecății.
De asemenea, examinând excepția tardivității cererii, instanța a constatat că intimata nu a făcut dovada comunicării legale către contestatoare a titlurilor executorii nr._ din data de 14.05.2010, nr._ din data de 13.02.2009, nr._ din data de 11.06.2008, ce fac obiectul cauzei. Contestatoarea este legal domiciliată în municipiul B., .. 15, blocul 1, apt. 27, județul B. începând cu data de 28.12.2010, conform cărții de identitate . nr._ emisă de SPCLEP B., depusă în copie la dosar, dar în cauză nu s-a făcut dovada comunicării acestor titluri către contestatoare.
Instanța a apreciat că este lipsită de eficiență comunicarea prin afișare conform prevederilor art. 44 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 a somațiilor de plată aferente acestor titluri prin anunțurile colective cu nr._/14.11.2008,_/29.04.2009,_/13.07.2010, întrucât a fost avută în vedere de intimată o altă adresă decât cea la care domiciliază contestatoarea. Deși în mod formal contestatoarea a arătat în cauza nr._ că titlul executoriu nr._/29.03.2007 i-ar fi fost comunicat la data de 04.04.2007, din conținutul acestei comunicări depuse în copie la dosarul cauzei nu rezultă comunicarea acestui titlu, iar imposibilitatea depunerii acestuia în cauza nr._ a determinat suspendarea cauzei și ulterior perimarea sa.
Examinând fondul cauzei instanța a constatat că, contestatoarea este executată silit prin cele patru titluri executorii contestate pentru obligații de plată ce au fost stabilite conform deciziilor de impunere menționate în cadrul acestor tituri reprezentând obligații de plată anticipate principale și obligații accesorii de plată. Potrivit prevederilor art. 141 din Codul de Procedură Fiscală măsurile de executare silită se efectuează în temeiul unui titlu de creanță ce devine titlu executoriu conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003. În cauză nu s-a făcut dovada de intimată că titlurile de creanță reprezentate de deciziile menționate în cadrul acestor titluri executorii au fost comunicate contestatoarei. Se impunea ca după comunicarea acestor decizii de impunere și rămânerea lor definitivă prin neatacare sau respingerea acțiunii conform art. 205 din OG nr. 92/2003 să fie emise titlurile executorii și celelalte acte de executare. În acest mod contestatoarea a fost pusă în imposibilitatea achitării benevole a creanței stabilite de intimată sau a exercitării căii legale de atac prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 întrucât creanța stabilită prin deciziile de impunere a fost pusă direct în executare silită. În condițiile în care procedura executării silite s-a efectuat fără comunicarea titlurilor de creanță către contestatoare, instanța de fond a constatat că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În același sens recurenta a susținut că instanța de fond a greșit în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. 22, alin. 3 și alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, dar și ale art. 85-100 Cod procedură civilă, încălcând grav aceste prevederi legale de strictă interpretare și adăugând la lege. Astfel, denaturând semnificația acordată de legiuitor prevederilor art. 44 alin. 22 - 4 din O.G. nr. 92/2003 si ignorând dispozițiile de stricta interpretare ale art. 95 Cod procedură civilă, care consacră publicitatea ca formă de comunicare a actelor de procedură, instanța de fond a adăugat la lege si printr-o interpretare subiectiva a apreciat că este lipsită de eficiență comunicarea prin afișare conform prevederilor art. 44 alin.2 lit. d din O.G. nr. 92/2003 a somațiilor de plată aferente acestor titluri prin anunțurile colective, întrucât a fost avută în vedere de intimată o altă adresă decât cea la care domiciliază contestatoarea.
În opinia recurentei, prima instanță a eludat astfel intenția legiuitorului și scopul principal pentru care au fost edictate prevederile legale menționate, în speță realizarea comunicării actelor de procedură, respectiv a actelor administrative prin publicitate atunci când persoana citată nu poate fi găsită, refuză primirea sau nu se cunoaște adresa acesteia. În consecință, instanța de fond a încălcat legea atunci când a respins excepția tardivității contestației împotriva titlurilor executorii, apreciind în mod eronat că acestea nu au fost legal comunicate prin publicitate deoarece contestatoarea locuia la o alta adresă. Or, creditoarea nu avea cum să cunoască schimbarea adresei contestatoarei deoarece aceasta nu a anunțat organul fiscal despre schimbarea domiciliului, asa cum este corect și legal, iar comunicările prin poștă s-au întors cu mențiunea lipsei destinatarului.
Cu privire la același aspect recurenta a învederat că din actele dosarului reiese clar și instanța a reținut în considerente că contestatoarea este legal domiciliată în municipiul B. începând cu data de 28.12.2010, în timp ce titlurile executorii contestate au fost emise și comunicate prin publicitate la 14.11.2008, 29.04.2009 si 13.07.2010, deci anterior schimbării domiciliului contestatoarei, astfel că nu poate subzista motivarea instanței că a fost avută în vedere de către creditoare o altă adresă decât cea la care domiciliază contestatoarea.
Pentru motivele expuse recurenta a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii contestației ca tardiv formulată.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut că sentința este netemeinică și nelegală deoarece întreaga procedură de executare silită s-a făcut cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, care este lege specială în materie și se aplică cu prioritate față de dispozițiile dreptului comun.
A mai susținut că nu se poate reține că în cauză nu au fost comunicate contestatoarei titlurile de creanță și aceasta ar fi viciat procedura de executare silită, întrucât contestatoarea avea cunoștință de creanțele fiscale datorate deoarece titlurile executorii în cauză au fost întocmite în baza deciziilor de impunere emise în urma propriilor ei declarații, așa cum reiese din actele anexate, iar contestatoarea nu poate invoca în apărare propria culpă în declararea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor. Ca urmare a depunerii acestor declarații, organul fiscal a emis decizii de impunere pentru plățile anticipate cu titlu de impozit datorat, dar și pentru accesoriile de plată corespunzătoare, conform art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Recurenta consideră că intimata-contestatoare nu a făcut dovada că A.F.P. B. a încălcat
dispozițiile legale în efectuarea actelor procedurale de luare a măsurilor asigurătorii, iar instanța de fond a adăugat la lege, astfel că nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației la executare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare a reiterat situația de fapt expusă în contestație și a invocat excepția tardivității recursului, susținând că acesta a fost depus la instanță cu depășirea termenului de 15 zile, calculat de la comunicarea hotărârii.
Cât privește motivele de recurs a apreciat că sunt nefondate, deoarece AFP B. nu a făcut dovada îndeplinirii comunicării titlurilor de creanța fiscală și a actelor de executare propriu-zise în una din formele prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c Cod procedură fiscală, iar conform jurisprudenței constante a înaltei Curți de Casație si Justiție și a Curții Constituționale, publicarea pe site-ul ANAF nu reprezintă o modalitate legala de informare a contribuabilului, fiind numai o metodă subsidiară de comunicare în caz de imposibilitate obiectivă de comunicare prin modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c Cod procedură fiscală.
Referitor la același aspect intimata a susținut că nu a primit nici somație la adresa de domiciliu, astfel că excepția tardivității contestației invocată de recurentă este neîntemeiată, actele de executare atacate fiind contestate în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință. Și-a schimbat adresa de domiciliu din B. in B. în decembrie 2010, iar actele de executare si titlurile de creanță fiscală nu i-au fost comunicate la acest domiciliu, deși dosarul de executare era din martie 2011, deci ulterior schimbării adresei, iar informațiile privind domiciliul sunt informații publice, la care recurenta are acces. Nu pot fi primite argumentele recurentei referitor la faptul că nu are acces la aceste informații, atât timp cât aceasta a emis Certificatul de Atestare Fiscala nr._/20.09.2010 în vederea vânzării imobilului de la vechea adresa de domiciliu, fiind astfel în deplina cunoștință referitor la schimbarea domiciliului ca urmare a înstrăinării imobilului ce constituia adresa de domiciliu.
Intimata s-a mai apărat invocând nulitatea și netemeinicia titlului executoriu, precum si nulitatea tuturor formelor de executare, întrucât nu i-au fost trimise printr-o adresă scrisă, cu mențiunile prevăzute de lege, la domiciliul fiscal; în titlu nu au fost indicate domiciliul fiscal corect din B. și temeiul legal și nu s-a făcut dovada comunicării acestuia; adresa de înființare a popririi este emisa cu nerespectarea formelor legale, deoarece lipsesc mențiunile privind domiciliul fiscal corect din B. numărul si data emiterii adresei de înființare a popririi, numărul si data titlurilor executorii, fiind arătat numai numărul dosarului de executare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
La ultimul termen de judecată s-a pus în discuție excepția tardivității recursului și s-a constatat că aceasta este nefondată, iar intimata nu a mai insistat în susținerea ei.
Cât privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate, examinându-le atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin motivul de recurs vizând tardivitatea contestației, recurenta a invocat greșita interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 44 alin. 22, alin. 3 și alin. 4 din din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Analizând art. 44 din acest cod, tribunalul reține că, în esență, ele impun obligația emitentului actului administrativ fiscal de a comunica acest act contribuabilului debitor prin una din următoarele modalități:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate, care potrivit art. art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală presupune și afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Referitor la art. 44 alin. 3 Cod procedură fiscală, Curtea Constituțională s-a pronunțat pentru prima dată prin decizia nr. 667/30.04.2009, constatând că, în sine, textul în cauză nu contravine nici unei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
În speță, se constată că, potrivit înscrisurilor trimise de creditoarea recurentă primei instanțe prin adresa nr._/16.01.2012 (filele 305-310 dosar fond), dovezile de comunicare a titlurilor executorii contestate sunt: o confirmare de primire semnată de contestatoare la data de 05.04.2007 pentru somația nr._ și tabelele afișate pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la datele de 14.11.2008, 29.04.2009, 13.07.2010 și 22.03.2011, în care sunt enumerate actele administrativ fiscale emise pentru o . persoane, printre care se regăsește și contestatoarea intimată cu somațiile emise la 11.06.2008, 13.02.2009, 14.05.2010 și 22.03.2011.
Având în vedere aceste înscrisuri tribunalul reține că intimatei nu i-au fost comunicate titlurile executorii, așa cum susține recurenta, ci doar somații. Astfel, intimata a luat cunoștință despre existența somației nr._/2007 la data de 05.04.2007, celelalte fiind afișate pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără ca anterior să se fi făcut vreun demers pentru comunicarea lor într-una dintre modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c Cod procedură fiscală.
Prin urmare, se constată că nu s-a făcut dovada comunicării titlurilor executorii, iar în ce privește actele de executare emise, respectiv somațiile, majoritatea lor a fost comunicată în mod abuziv direct prin afișare pe site-ul ANAF, fapt ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Față de cele arătate tribunalul apreciază că, atât timp cât comunicarea actelor administrativ fiscale nu s-a efectuat conform legii, este lipsit de relevanță momentul la care intimata și-a schimbat adresa de domiciliu.
Pe de altă parte se observă că la 24.04.2007 intimata avea cunoștință despre existența titlului executoriu nr._/29.03.2007, întrucât la acea dată a formulat împotriva lui contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B..
În consecință, tribunalul reține că dintre titlurile executorii atacate prin prezenta contestație și anulate de instanța de fond, doar titlurile executorii nr._/14.05.2010, nr._/13.02.2009 și nr._/11.06.2008 au fost contestate în termenul prevăzut de lege, astfel că primul motiv de recurs este fondat numai în ce privește tardivitatea contestației împotriva titlului executoriu nr._/29.03.2007.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că este nefondat întrucât din titlurile executorii nr._/14.05.2010, nr._/13.02.2009 și nr._/11.06.2008 (filele 12-17 dosar fond) reiese că acestea au fost emise în baza unor decizii de calcul accesorii, iar nu în baza declarațiilor de impunere date de intimată.
Or, întrucât recurenta nu a făcut dovada comunicării către intimată a deciziilor de calcul accesorii menționate în cele trei titluri executorii și care constituie titlu de creanță, nu se poate reține că în aceste cazuri executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis legal.
În acest sens tribunalul are în vedere că art. 141 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
D. urmare, era necesar ca titlurile executorii să fie emise pe baza unor titluri de creanță care să individualizeze creanța fiscală și care să fi fost comunicate intimatei pentru a putea fi contestate pe calea contenciosului administrative, iar recurenta nu a dovedit aceste aspecte.
Ținând seama că pe calea contestației la executare reglementată de art. 172-175 Cod procedură fiscală instanța poate constata nulitatea unui titlu executoriu inclusiv pentru faptul că titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu a fost anulat sau nu există, tribunalul apreciază că, în ce privește titlurile executorii emise în anii 2008-2010, instanța de fond nu a încălcat prevederile art. 172 Cod procedură fiscală .
Pentru considerentele expuse urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, recursul să fie admis și sentința să fie modificată în parte, în sensul că în rejudecare contestația împotriva titlului executoriu nr._/29.03.2007 va fi respinsă ca fiind tardiv formulată.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 2099/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. R., domiciliată în B., .. 15, ., județul B., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4.
Modifică în parte sentința în sensul că în rejudecare:
Respinge ca tardiv formulată contestația împotriva titlului executoriu nr._/29.03.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2013.
Președinte Judecători Pt. Grefier
A. M. Cășaru L. M. V. R. A. Ș. S.
(aflată în C.M.)
P.-grefier
G. M.
Tehnored. C.A.M./11.04.2013
2 ex.
Jud. fond M. F. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 363/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
