Revendicare imobiliară. Decizia nr. 192/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 5146/113/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică de la 18.03.2013
Președinte – A. R.
Judecător – C. D. T.
Judecător – V. A.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. I. B. Ș., cu domiciliul în B., . ..4, județul B., împotriva deciziei civile nr. 374/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/196/2010, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., . nr.133 . B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 11.03.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 18.03.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ contestatorul B. I. B. Ș. a formulat în contradictoriu cu intimata . B., contestație în anulare a deciziei civile nr.374/19.09.2012 a Tribunalului B., în temeiul art.318 C.p.civ.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a prezentat un scurt istoric al situației de fapt, iar cu privire la motivele contestației a arătat că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța a omis, săvârșind astfel o eroare materială, să indice întreg conținutul adresei comunicate de .. Contestatorul s-a referit la împrejurarea că prin adresă s-a motivat și dovedit de ce nu s-a putut restitui prin dispoziția_/2007 și imobilul revendicat, aceasta reprezentând în fapt imposibilitatea restituirii pe cale administrativă întrucât imobilul identificat de expertiza Masters SRL era în proprietatea . nu a statului. De asemenea instanța nu a analizat și împrejurarea că din actele depuse la dosar chiar de intimată și anume procesul verbal de inventariere a donației D. I. nu rezulta că spațiul ocupat de intimată ar fi parte a clădirii teatrului M. Filotti. Din probele administrate în cauză rezulta în mod indubitabil că titlul invocat de reclamantă este preferabil titlului invocat de pârâtă întrucât titlul autorilor acestora este mai vechi decât titlul reclamantei, iar această afirmație se dovedește cu faptul că titlul autorilor reclamantei provine de la proprietarii imobilului și a fost transcris în registrele publice de la acea dată pe când pârâta a dobândit terenul de la un neproprietar, Statul Român prin Ministerul Culturii neavând nici un titlu valabil asupra acestei proprietăți. În privința identificării imobilului s-a considerat că expertiza tehnică nu este relevantă întrucât a avut în vedere criterii strict tehnice care nu au nici o legătură cu situația de fapt și concluziile acesteia nu pot fi reținute în cauză. Instanța nu a avut în vedere declarațiile de martori prin care se atestă împrejurarea că spațiul deținut de pârâtă făcea parte integrantă din ansamblul farmaciei. Mai mult pârâta nu a putut face dovada modului în care autorul său, Statul Român a dobândit acest spațiu sau de la cine, iar Tribunalul B. a pronunțat prin sentința 413 o hotărâre nelegală și netemeinică. Este evident că acest spațiu nici nu a fost construit de Statul Român și nici dobândit cu forme legale de către acesta și în consecință nu putea face o transmitere legală a dreptului de proprietate. Titlul emis pârâtei este rezultatul unor erori pe care trebuie să le suporte statul emitent al unui act nelegal, dat în lipsa unui titlu de proprietate valabil, instanța neputând transforma . persoană juridică într-o persoană particulară fără vreo culpă, deși practic prin modul de dobândire a acestei proprietăți, această persoană juridică este continuatoare în drepturi a statului român.
Prin întâmpinare intimata . B. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că afirmațiile din motivele contestației nu sunt adevărate, fiind combătute cu probele de la dosar. În ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare s-a considerat că nu sunt întrunite condițiile și probate motivele invocate în cerere și care sunt prevăzute de art.317-318 C.p.civ. deoarece instanța de recurs a analizat detaliat motivele, iar argumentele folosite în motivarea deciziei nr.374/19.09.2012 au condus la respingerea recursului ca nefondat.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 374/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/196/2010 al Tribunalului B. s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul I. B. B. Ș. împotriva sentinței civile nr.376/18.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010 în contradictoriu cu intimata .. S-a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecată ca nefondate.
În drept se reține că potrivit art.318 C.p.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. Pentru verificarea situațiilor invocate nu trebuie să fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 C.p.civ. întrucât din cuprinsul deciziei contestate rezultă că soluția dispusă în recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale, ci ca urmare a aprecierii ca nefondat a recursului formulat de recurentul I. B. B. Ș.. Instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs invocate și a pronunțat soluția în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză.
Se reține că prin contestația în anulare contestatorul a făcut referire la probele administrate în cauză, dar se constată că aspectele invocate nu constituie greșeli materiale, ci sunt aspecte ce vizează judecata, respectiv aprecierea probelor, care au fost de altfel analizate pe calea extraordinară a recursului. De asemenea și susținerile contestatorului cu privire la titlurile de proprietate privesc fondul cauzei, iar aceste aspecte au fost examinate de instanța de recurs, și nu pot face obiectul analizei în cadrul contestației în anulare întrucât s-ar ajunge la o rejudecare a cauzei.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul apreciază ca nefondată contestația în anulare formulată, astfel că urmează să o respingă ca atare.
În baza art.274 C.p.civ. tribunalul va obliga pe contestator să plătească intimatei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat(500 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. B. Ș., cu domiciliul în B., . ..4, județul B., împotriva deciziei civile nr. 374/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/196/2010, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., . nr.133 . B..
Obligă pe contestator să plătească intimatei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
A. R. C. D. T. V. AlionteAdina B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./4.04.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 314/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 613/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
