Obligaţie de a face. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 10277/196/2008*
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 271
Ședința publică de la 23.04.2013
Președinte – V. A.
Judecător – A. R.
Judecător – C. D. T.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta I. C. M., cu domiciliul în B., ., județul B., împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 3.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. I. și D. A., ambii cu domiciliul în B., ., județul B., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 16.04.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 23.04.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.11.2012 sub nr._, petenta I. C. M. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea de ședință din data de 10.05.2012.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța a reținut în motivarea hotărârii că restituirea recipisei se face la solicitarea petentei I. C. M., însă la fila 362 se afla cererea intimatei D. A. prin care se solicită să se dispună eliberarea de la registrul de valori a recipisei CEC. S-a susținut că rezultă fără putință de tăgadă că și creditoarea a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat eliberarea cauțiunii, însă instanța de fond din eroare nu a menționat în cuprinsul încheierii din 10.05.2012 că și intimata a formulat o astfel de cerere. S-a solicitat să se dispună îndreptarea erorii, în sensul că instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției și cererea creditoarei, cerere ce a fost admisă cu consecința punerii la dispoziția sa a sumei consemnate.
În drept a fost invocat art. 281 c. proc. Civ.
Deliberând asupra cererii deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin încheierea de ședință din data de 3.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, a respins-o ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond a reținut că într-adevăr D. A. a solicitat să se dispună eliberarea de la registrul de valori a recipisei CEC prin care s-a consemnat suma de 6307 lei (f. 362) însă la termenul de judecată din data de 10.05.2012 s-a menționat că solicită restituirea sumei către I. C., mandatarul petentei. Instanța a apreciat această susținere a intimaților ca o apărare față de cererea formulată de petentă și nu ca pe o veritabilă cerere dedusă judecății având în vedere și natura necontencioasă a cererii formulată de I. C. M..
S-a arătat că în cuprinsul încheierii din data de 10.05.2012 a fost menționată solicitarea intimaților, consemnându-se că aceștia „solicită restituirea recipisei către I. C., mandatarul petentei”.
S-a observat că în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, se poate cere completarea hotărârii și nu îndreptarea erorii materiale.
Împotriva acestei încheieri petenta I. C. M. a formulat recurs arătând că la termenul de judecată din data de 10.05.2012 creditoarea nu a fost prezentă, fiind reprezentată de avocat, astfel că orice susținere făcută contrar cererii scrise formulată de aceasta, aflată la dosarul cauzei nu poate fi luată în considerare de instanța de judecată. Se apreciază că avocatul nu poate face cereri contrare celor formulate de client. Cum modul de soluționare al acestei cereri nu a fost menționat în încheierea de ședință atacată se susține că ne aflăm în situația unei erori materiale și nu a unei completări a hotărârii pronunțate. Numai în situația în care instanța ar fi reținut toate cererile și s-ar fi pronunțat doar cu privire la unele dintre ele s-ar fi impus formularea unei cereri de completare a încheierii.
În drept au fost invocate prevederile art. 2813 și art. 3041 Cod procedură civilă.
În întâmpinarea formulată intimații D. A. și D. I. arată că prin decizia pronunțată de Tribunalului B. la data de 6.12.2012 s-a desființat încheierea din data de 10.05.2012 și s-a respins ca nefondată cererea dedusă judecății. Cererea de îndreptare a erorii materiale privește tocmai încheierea ce a fost desființată de Tribunalului B., fiind formulată între data judecării recursului – 26.11.2012, și data pronunțării deciziei – 6.12.2012. Nu se poate reține că avocatul a susținut o cerere contrară celei formulate de clienta sa, atât timp cât partea nu și-a exprimat nemulțumirea în acest sens.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia avocatul intimaților nu a reprezentat interesele acestora, precizând cererea depusă la dosarul cauzei ca fiind o simplă apărare și nu o cerere veritabilă prin care s-au dedus judecății pretenții, nu poate fi luată în considerare atât timp cât intimații nu au invocat depășirea limitelor mandatului dat. Nici în timpul judecării cererii formulate de petenta I. C. M., nici în timpul judecării recursului exercitat împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 10.05.2012 intimații nu și-au exprimat nemulțumiri cu privire la poziția formulată de avocatul ce le-a reprezentat interesele. Pe de altă parte, aceste nemulțumiri nu pot fi exprimate de cealaltă parte, deoarece aceasta nu ar avea interes.
În ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de ședință din data de 10.05.2012 a Judecătoriei B. reținem că prin d.c. nr. 596/6 decembrie 2012 a Tribunalului B. s-a modificat încheierea din ședința publică din 10.05.2012 a Judecătoriei B. în sensul respingerii cererii formulată de petenta I. C. M. ca nefondată. În aceste condiții nu se mai putea formula o eventuală cerere de îndreptare a unei erori materiale strecurată într-o încheiere care în recurs a fost modificată în sensul respingerii cererii deduse judecății.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata către intimați a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta I. C. M., cu domiciliul în B., ., județul B., împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 3.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. I. și D. A., ambii cu domiciliul în B., ., județul B..
Obligă pe recurentă la plata către intimați a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
V. A. A. R. C. D. T. A. B.
Tehnored.R. A.
Dact.B..A./2 ex./30.04.2013/Jud.fond.C. I.G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul BRĂILA | Anulare act. Decizia nr. 430/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
