Contestaţie la executare. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 540/196/2012*
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 359
Ședința publică de la 3.06.2013
Președinte – V. A.
Judecător – A. R.
Judecător – A.-M. Cășaru
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4694/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. G., cu domiciliul în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 27.05.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 3.06.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. la data de 13.01.2012 sub nr._, contestatorul M. G. a formulat în contradictoriu cu intimata C. contestație la executare împotriva titlului executoriu și a somației nr._/29.12.2011, solicitând anularea acestora.
În motivare, contestatorul a arătat că nu i s-a comunicat titlul de creanță.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației motivat de faptul că contestația la executare este limitată la controlul actelor de executare, iar somația și titlul executoriu au fost emise și comunicate cu respectarea art.44 din OG 92/2003, neexistând motive de nelegalitate ale acestora.
Prin sentința civilă nr.4694/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare privind pe contestator M. G. în contradictoriu cu intimat C. B.. S-au anulat titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația privind cheltuielile de executare cu nr._/29.12.2011 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B.. S-a luat act că nu s-a solicitat obligarea intimatei la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului, intimata a pornit executarea silită emițând, în acest sens, titlul executoriu, somația, procesul verbal privind cheltuielile de executare și somația cu nr._/29.12.2011, pentru suma de 2102,53 lei din care 1117 lei reprezentând contribuție și 985,53 lei majorări de întârziere și pentru suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de executare. Contestația la executare, în reglementarea dată de dispozițiile art. 399 și următoarele C.p.c. coroborate cu dispozițiile art. 172 Cod de Procedură Fiscală, este mijlocul procedural prin care cel care se consideră vătămat prin executare se poate adresa instanței competente să verifice legalitatea actelor de executare întreprinse și chiar a executării însăși. Analizând înscrisul intitulat „titlu executoriu”, instanța a constatat că acesta nu întrunește condițiile necesare existenței unui astfel de act de executare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din OG 92/2003 „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”. Pe de altă parte, „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege” (art. 141 alin. 2 ). Potrivit art. 28 alin. 5 din OG 92/2003 titlul de creanță va fi comunicat persoanei obligate la plată. Potrivit art. 45 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că doar titlul de creanță legal comunicat contribuabilului devine titlu executoriu și opozabil acestuia. Cu alte cuvinte, actul administrativ fiscal - titlu de creanță produce efecte din momentul în care a fost comunicat contribuabilului. Analizând prezenta cauză, instanța a constatat că la baza titlului executoriu invocat stă titlul de creanță intitulat „decizie de impunere” nr._/22.11.2011. Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că acest titlu de creanță a fost comunicat contestatorului. În acest sens, instanța a reținut că la dosarul de executare nu se află dovada remiterii deciziei de impunere contribuabilului/împuternicitului, sub semnătură de primire sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. De asemenea, nu rezultă ca s-ar fi procedat la comunicarea prin publicitate conform art.44 alin.3. Instanța a constatat că intimata nu a comunicat efectiv actul – decizia de impunere către contestatoare încălcând dispozițiile legale în materie și, nu în ultimul rând, dreptul contestatoarei de a contesta actul potrivit dispozițiilor prevăzute de Codul de Procedură Fiscală în fața unei instanțe de contencios administrativ. În aceste condiții, actul de creanță nefiind comunicat cu respectarea dispozițiilor procedurale, nu este opozabil debitoarei și nu produce niciun efect juridic. Astfel, nu puteau fi emise în baza acestuia, anterior comunicării, actele de executare contestate în prezenta cauză. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii (conform art. 1411 alin.1 C proc.fisc.). În condițiile necomunicării titlului de creanță, neproducându-se niciun efect juridic, ne aflăm, practic în situația în care acesta nu există. De asemenea, conform art.136 C.proc. fisc. în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită. În cazul de față, fără o informare prealabilă cu privire la debitul datorat, contestatoarei nu i s-a respectat dreptul reglementat de dispoziția legală menționată anterior procedându-se direct la demararea executării silite. Conform art. 144 C.proc.civ. în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Din cuprinsul actelor de executare emise nu rezultă care este natura debitului pretins. Se menționează doar că există alte documente în cuprinsul cărora s-a evidențiat suma de plată având nr. diferite, care nu se află la dosarul cauzei și care, de asemenea, nu rezultă că ar fi fost comunicate contestatorului. Mai mult decât atât, suma înscrisă în decizia de impunere este diferită de suma înscrisă în titlu executoriu. Astfel, în decizia de impunere este menționată suma de 2086 lei, iar în titlu executoriu apare suma de 2102,53 lei. Titlul executoriu reprezintă titlul de creanță ajuns la scadență (art.141 alin.2 OG 92/2003). În aceste condiții, titlul executoriu trebuie să cuprindă aceleași obligații ca și titlul de creanță. Această obligație rezultă și din interpretarea dispozițiilor art.141 alin.3 OG 92/2003, potrivit cărora modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. Pe cale de consecință, instanța a constatat că executarea silită a fost pornită în mod nelegal având la bază un act administrativ fiscal care nu are calitatea unui titlu executoriu. Față de aceste aspecte, instanța a înțeles a nu mai analiza celelalte aspecte invocate în contestația la executare formulată. Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea titlului executoriu, somației, procesului verbal privind cheltuielile de executare și somației privind cheltuielile de executare nr._/29.12.2011. Instanța a luat act că nu s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., invocând motivele prevăzute de art.304 C.p.civ.: pct.8-instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și pct.9-hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta a susținut că prin art.172 din OG nr.92/2003 contestația la executare a creanțelor fiscale este limitată la controlul legalității actelor de executare și s-a arătat că titlul executoriu și somația din cauză au fost emise și comunicate cu respectarea procedurii prevăzute de art.41-44 din OG nr.92/2003, nefiind motive legale de anulare a actului administrativ atacat. Conform informațiilor preluate prin Protocolul nr.P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, contestatorul a realizat venituri impozabile în perioada 2005-2009, pentru care avea obligația plății contribuției la fondul de sănătate. S-a făcut referire la dispozițiile art.211, art.257 al.2 din Legea nr.95/2006 și s-a arătat că deoarece în perioada 2005-2009, contestatorul a realizat venituri impozabile, conform Legii nr.95/2006 îi incumbă și obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform prevederilor art.261 din Legea nr.95/2006. S-a menționat că obligația de plată a contribuției este prevăzută de art.257 lit.f din Legea nr.95/2006 și în acest sens contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. S-au invocat și prevederile art.215 alin.3 și art.257 alin.1 din Legea nr.95/2006, art.11 și art.12 alin.2 și 3 din Ordinul nr.617/2007. Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art.9 și art.55 alin.2 din OG nr.150/2002 și art.216, art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006. S-a precizat că instituția a recurs la măsuri de executare silită conform prevederilor art.216 din Legea nr.95/2006 și ale art.36 din Ordinul 617/2007. În ceea ce privește cuprinsul titlului executoriu, la rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” sunt înregistrate declarațiile preluate prin Protocolul nr.P5282/_/30.10.2007. Aceste declarații cuprind informații referitoare la perioada în care persoana a realizat venituri din dividende, numărul de înregistrare al declarațiilor fiind cel alocat automat de sistemul informatic SIUI, în urma introducerii datelor din protocol. Contestatorul avea obligația conform art.261 alin.5 din Legea nr.95/2006 „de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligației la fond”. Mai mult la art.11 lit.d din OG nr.150/2002 și art.219 lit.d din Legea nr.95/2006 se instituie obligativitatea ca fiecare asigurat să anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați. S-a precizat că C. B., neavând aceste informații în baza de date a asiguraților nu a putut informa contestatorul despre drepturile de asigurare decât la momentul în care s-a încheiat Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007. În drept s-au invocat prevederile art. 304 și art. 312 C.p.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.35 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art.81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”
Art.110 alin.3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art.141 alin.2 „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Se reține că în cauză Casa de Asigurări de Sănătate B. a emis pe numele contestatorului M. G. titlul executoriu nr._/29.12.2011 și somația nr._/29.12.2011, în baza unor titluri de creanță a căror existență nu a fost dovedită. Astfel, la dosarul cauzei a fost atașată decizia de impunere nr._/22.11.2011, dar se observă că în titlul executoriu sunt menționate alte documente prin care s-a evidențiat suma de plată (nr._/22.11.2011, nr._/22.11.2011, nr._/22.11.2011, nr._/22.11.2011, nr._/22.11.2011), dar acestea nu a fost depuse la dosar și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestora către contestator.
Tribunalul apreciază că nu pot fi avute în vedere susținerile recurentei că la rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” sunt înregistrate declarațiile preluate prin Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007, numărul de înregistrare al declarațiilor fiind cel alocat automat de sistemul informatic a SIUI, în urma introducerii datelor din protocol. Nu se poate reține că în această situație este îndeplinită obligația de indicare a titlului de creanță întrucât declarațiile preluate prin Protocol nu pot fi considerate ca fiind documente prin care s-au stabilit creanțe fiscale.
În condițiile în care decizia de impunere, care trebuie să stea la baza titlului executoriu, nu există deoarece nu a fost emisă, titlul executoriu care trebuie să fie emis în baza acesteia, nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Având în vedere că titlul executoriu nr._/29.12.2011 și somația nr._/29.12.2011 și celelalte acte de executare au fost emise fără a exista titluri de creanță, tribunalul constată că executarea silită împotriva contestatorul M. G. s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de sănătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca legală și temeinică sentința recurată și constată ca nefondat recursul, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4694/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. G., cu domiciliul în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
V. A. A. R. A.-M. Cășaru A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./18.06.2013
Jud.fond.V. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2013. Tribunalul BRĂILA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
