Pensie întreţinere. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 13317/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 322
Ședința publică de la 20.05.2013
Președinte – C. D. T.
Judecător – V. A.
Judecător – A. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul T. D., cu domiciliul în B., . bis ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 8016/6.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata T. A. N., cu domiciliul în B., nr.39, . ., având ca obiect pensie întreținere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 13.05.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 20.05.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._, reclamantul T. D. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta T. A. N., să pronunțe o hotărâre prin care să fie reapreciat cuantumul pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 464/19.01.2011 a Judecătoriei B. pentru minora T. A. N. în conformitate cu veniturile sale actuale.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta este fiica sa dintr-o căsătorie anterioară. Prin sentința civilă nr. 2110/05.03.1993, aceasta a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale M. M., corelativ cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 50 de lei. Acest cuantum a fost majorat ulterior prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._/196/2010 aflat pe rolul Judecătoriei B. la 25% din venitul minim pe economie. Reclamantul este căsătorit cu numita T. E. având în întreținere și pe minora T. C. G. născută la data de 03.08.1998. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii anterioare de majorare. Față de această împrejurare raportat la dispozițiile art. 94 c. fam. și de faptul că în prezent reclamantul nu are un loc de muncă stabil ci activități sporadice, temporare a solicitat micșorarea cuantumului pensiei de întreținere, raportat la venitul minim pe economie, astfel încât să fie conformă cu posibilitățile sale de a plăti. În drept au fost invocate prevederile art. 86 și 94 C. fam.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat ca instanța să aprecieze asupra temeiniciei acțiunii. A arătat că în urma divorțului părinților săi a fost încredințată spre creștere și educare mamei sale, tatăl său limitându-se la a plăti pensia la care a fost obligat prin hotărâri judecătorești. Pârâta a primit educație și pregătire de la mama și de la bunicii săi. Pensia care îi este trimisă lunar nu este expediată de tatăl său ci de bunica paternă. A găsit poze pe internet în care se preciza că acesta locuiește în Italia. A găsit, de asemenea, fotografii făcute în concediu la mare în Italia conducând o mașină scumpă. Pârâta plătește anual o taxă de 4800 de lei și sume enorme pentru cazare, rechizite, hrană, îmbrăcăminte, echipamente medicale. Mama pârâtei cheltuiește pentru întreținerea sa foarte mulți bani. Se întreabă pârâta că, în cazul în care reclamantul nu obține nici un venit, din ce se întreține acesta și familia sa. Pârâtul este un om tânăr cu putere de muncă și totuși pretinde că nu lucrează tocmai în ideea de a nu-i plăti pârâtei o pensie rezonabilă, pe măsura nevoilor acesteia. Cum relația cu reclamantul este inexistentă, pârâta nu poate face dovada că acesta lucrează în străinătate obținând venituri substanțiale. Apreciază că nu ar trebui să solicite reducerea pensiei de întreținere ci să ofere chiar peste câtimea prevăzută de lege. Cum nu poate face dovada că reclamantul obține venituri, a lăsat la aprecierea instanței cuantumul pensiei de întreținere ce se va stabili. Cum pârâta este studentă la cursurile de zi la facultatea de medicină unde prezența sa este obligatorie, a solicitat soluționarea cauzei în lipsa sa.
Prin sentința civilă nr.8016/6.12.2012 pronunțată în dosarul nr. nr._ al Judecătoriei B. s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului T. D. formulată în contradictoriu cu pârâta T. A. N..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă 464/19.01.2011, pronunțată în Dosarul_/196/2010, a fost obligat reclamantul la plata unei pensii lunare de 25 % din venitul minim pe economie în favoarea numitei T. A. N., începând cu data de 21.12.2010 și până la finalizarea studiilor de către pârâtă dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. Reclamantul a arătat și dovedit, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că situația de fapt avută în vedere la pronunțarea acestei hotărâri este diferită de situația de fapt reală, în sensul că mai are în întreținere un minor, pe numita T. C. – G. născută la data de 03.08.1998. Din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamantul ar obține venituri cu caracter permanent dar nici nu s-a făcut dovada imposibilității acestuia de a munci. Instanța a reținut dispozițiile art.529, art. 530, art.532 alin. 1, art.533 alin. 1 C. civ., în conformitate cu care întreținerea este datorată, potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează să o plătească și când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește la o treime pentru 2 copii din venitul lunar net. Instanța a apreciat însă că, dată fiind vârsta celor doi copii ai reclamantului (14 ani și 21 de ani), nevoile de întreținere ale acestora sunt diferite. Astfel, pârâta urmează cursurile unei facultăți dintr-o altă localitate, fiind necesar să suporte atât costurile legate de cazare cât și costurile suplimentare legate de pregătirea sa profesională. Constatând că cota procentuală de 25 % (1/4) din venitul minim pe economie la care a fost obligat pârâtul prin sentința nr. 464/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._/196/2010 se încadrează în limitele reglementate de art.529 alin.2 C.civ.(1/3) și că nevoile de întreținere ale pârâtei sunt mai mari decât ale minorei T. C. – G. (conform probatoriului administrat în cauză), instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul T. D. a declarat recurs, principalul motiv de recurs fiind cel prevăzut de art.304 pct.9 C.p.civ. rap. la art.129 alin.5 C.p.civ. S-a susținut că nelegalitatea hotărârii pornește de la menținerea în mod eronat a hotărârii nr.464/19.01.2011 prin care s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere față de minora T. A. N. fără a se ține cont de faptul că la acel moment mai avea în întreținere un copil minor și anume T. C. G. născută la 3.08.1998. Recurentul a considerat incorect raționamentul conform căruia fiica cea mare ar trebui să beneficieze în continuare de 25% din venituri, iar celălalt copil să se mulțumească cu un procent de doar 8%(43 lei) pentru a se încadra în limita de 1/3 prevăzută de lege. Există o diferență de vârstă între cei doi minori, dar și fiica cea mică este clasa a VIII și are la rândul ei nevoie de susținere materială mai mult decât 43 lei considerați a fi suficienți prin hotărârea recurată. Nu s-a contestat de recurent faptul că fiica cea mare are cheltuieli mari pentru continuarea studiilor și a făcut tot ce a putut pentru a achita pensia stabilită prin hotărârea de divorț cât și prin cererile ulterioare de majorare deși mai avea un copil în întreținere. Recurentul a arătat că în mod eronat s-a făcut referire atât prin întâmpinare cât și de instanța de fond că este o persoană tânără și că ar putea munci, precizând că nu are un loc stabil de muncă de mai bine de 10 ani, fiind nevoit să muncească cu ziua, în special în construcții, însă până în prezent nu a întârziat niciodată cu plata pensiei de întreținere, chiar dacă a avut luni în care nu a realizat nici măcar salariul minim pe economie. S-a invocat ca motiv și faptul că nu s-a ținut cont de posibilitățile sale de a plăti, efectuându-se demersuri în dovedirea stării materiale, toate probele administrate confirmând faptul că nu are un loc de muncă stabil, nu are imobil proprietate personală locuind cu părinții, nu are nici o sursă de venit. Pentru aceste considerente s-a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se admită cererea având în vedere starea de nevoie a celor doi minori și să se dispună reducerea cuantumului pensiei de întreținere față de numita T. A. N. până la finalizarea studiilor acesteia.
Prin întâmpinare, intimata T. A. N. a solicitat să se constate că recursul declarat nu privește dosarul nr._, prin declarația de recurs indicându-se un alt dosar nr._/196/2011. Intimata a considerat nefondate criticile aduse sentinței, critici ce nu pot fi primite și nu pot duce la schimbarea soluției instanței de fond. A arătat că nu a primit nicio atenție de la tatăl său, în prezent este studentă la o facultate cu un viitor bun, viitor la care tatăl său nu și-a adus nici un aport moral sau material, limitându-se la suma modică stabilită judecătorește, drept contribuție. A susținut că temeinic și legal s-a reținut de către instanța de fond că suma ce a fost stabilită prin sentința anterioară se încadrează în limitele reglementate de art.529 alin.2 C.civ. și nu trebuie redusă, nevoile sale fiind mai mari decât ale celeilalte fiice. A arătat că recurentul a recunoscut că lucrează în construcții, domeniu în care se câștigă destul de mult și mai ales în străinătate, unde se află cu siguranță, intimata reiterând aspectele invocate în întâmpinarea depusă la instanța de fond. Întrucât recurentul nu comunică cu intimata, este în imposibilitate de a face dovada relei credințe a acestuia și a faptului că lucrează și realizează venituri substanțiale în străinătate. Intimata a considerat sentința instanței de fond ca temeinică și legală, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la susținerea intimatei că prin declarația de recurs s-a indicat un alt dosar nr._/196/2011, tribunalul reține că este vorba de o eroare materială întrucât s-a menționat corect numărul sentinței recurate, iar pe cererea de recurs este precizat și dosarul nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Tribunalul reține că în sarcina recurentului s-a stabilit obligația de a plăti intimatei T. A. N. o pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim pe economie, avându-se în vedere posibilitățile sale materiale precum și faptul că mai are o minoră în întreținere.
Raportat la dispozițiile art.529 al.2 din Codul civil, se constată că plafonul maxim al întreținerii datorate de recurent pentru cei doi copii aflați în întreținerea sa este de o treime din venitul său lunar și se observă că procentul de 25% se încadrează în această limită legală.
Tribunalul apreciază că la stabilirea pensiei de întreținere pentru fiecare din copii trebuie să se țină seama de nevoile specifice vârstei. Se observă că în mod legal instanța de fond a menținut procentul de 25% pentru pensia de întreținere datorată intimatei întrucât nevoile acesteia sunt mai mari, date fiind cheltuielile ridicate impuse de frecventarea cursurilor unei facultăți. Faptul că minorei T. C. G. i-ar rămâne un procent de doar 8% se compensează cu contribuția directă a tatălui la creșterea, educarea și întreținerea sa. Totodată se reține că există posibilitatea ca recurentul să realizeze lunar venituri cu mult mai mari decât venitul minim pe economie, venituri care pot servi doar la întreținerea minorei aflate în grija sa, dar de care nu poate beneficia și intimata. Prin urmare, tribunalul apreciază că procentul de 25% respectă proporția instituită prin art.529 al.1 din Codul civil dintre nevoia creditorului și mijloacele debitorului obligației de întreținere.
Pentru considerentele reținute, tribunalul constată ca fiind legală și temeinică sentința civilă recurată, astfel că apreciază ca nefondat recursul declarat și pe cale de consecință în temeiul art.312 C.p.civ. urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul T. D., cu domiciliul în B., . bis ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 8016/6.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata T. A. N., cu domiciliul în B., nr.39, . ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
C. D. T. V. A. A. R. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./ 18.06.2013
Jud.fond.C. I.G.
| ← Curatelă. Decizia nr. 80/2013. Tribunalul BRĂILA | Ordin de protecţie. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
