Pretenţii. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 13333/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 623
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. R.
Judecător: A. A. B.
Judecător: A. M. Cășaru
Grefier: L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta G. A., domiciliată în B., cartier V. 3, .. 40, județul B. și pârâtul Șoacăte V., domiciliat în B., . nr. 32, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3867/15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 18.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 25.11.2013 și ulterior, la 28.11.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 3867 pronunțată la data de 15.05.2013 în dosarul civil nr._ de Judecătoria B., a fost admisă în parte acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta G. A., în contradictoriu cu pârâtul Șoacăte V., ca fondată.
Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.369,40 lei reprezentând 50% din valoarea sumei pretinse cu titlu de onorariu de succes în dosar civil nr._/196/2010, și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.10.2012 la această instanță sub nr._, reclamanta G. A. a chemat în judecată civilă pe pârâtul Șoacăte V. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei totale de 8.739,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată achitate de reclamantă în dosar_/196/2010, soluționat prin sentința civilă nr. 376/17.01.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 280/2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată din prezentul litigiu.
În motivarea cererii se arată că în cursul anului 2010 pârâtul a demarat o . proceduri în vederea executării silite a reclamantei în baza titlului executor, reprezentat de contractul de ipotecă de rang I nr. 118/2002, autentificat sub nr. 3749/2002, care a garantat creditul acordat de BRD GSG către ., conform contractului de credit nr. 422/22.04.2002.
Arată că soluția contestației la executare, înregistrată la această instanță sub nr._/196/2010, a fost nefavorabilă pârâtului, care a declarat recurs împotriva acestei sentințe.
Arată că prin sentința civilă nr. 376/17.01.2011 s-a admis contestația și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 382/2010 al B. P. G., s-a constatat încetarea efectelor contractului de ipotecă de rang I nr. 118/2002, autentificat sub nr. 3749/2002, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2018,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 18,60 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și suma de 2000 lei, reprezentând onorariu apărător.
Recursul declarat de pârât a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 280/2011 pronunțată de Tribunalul B., pârâtul fiind obligat la plata sumei de 3100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Arată că din culpa exclusivă a pârâtului a fost obligată să facă aceste cheltuieli, pârâtul fiind de rea-credință.
Arată că potrivit art. 5 din contractul de asistență juridică nr._/2010, depus în copie, f. 32 din dosar, s-a stipulat că în cazul anulării executării silite pornite împotriva clientei A. G., aceasta se obligă să achite un onorariu de succes de 2000 de euro, care la data plății era echivalentul sumei pretinse de 8.739,80 lei.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 112 și 274 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 635 lei conform chitanței nr._/07.03.2013, depusă în original f. 35 din dosar.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care invocă excepția netimbrării cererii, și pe fond, respingerea cererii, motivat de faptul că acest onorariu de succes nu a fost adus la cunoștința pârâtului în timpul procesului, caracterul extrem de oneros și caracterul complementar al acestui tip de onorariu, că art. 274 Cod procedură civilă are la baza principiul răspunderii civile delictuale, în sensul pretinderii de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate dintr-o faptă ilicită, și că cel care a câștigat procesul poate exercita acest drept abuziv, instanța fiind singura ce poate aprecia raportul dintre onorariul achitat și munca efectiv prestată de avocat.
Arată că jurisprudența a evidențiat constant că onorariul de succes reprezintă o recompensă suplimentară acordată de client pentru munca efectiv prestată de avocat, și că acest onorariu de succes are caracter voluntar și voluptoriu.
Arată că jurisprudența CEDO s-a pronunțat în același sens, că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
În drept se invocă dispozițiile art. 115, art. 274, al. 3, Cod procedură civilă, art. 134, al. 6 din Statutul profesiei de avocat, art. 1 și 2 din Legea 146/1997, și art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 – privind Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, decizia nr. 1440/2012 a ICCJ, de speță, privind opinia asupra acordării onorariului de succes cu titlu de cheltuieli de judecată (pag. 4 din decizie), vezi și pag. 2 din decizia Tribunalului București, nr. 405/2010.
Excepția netimbrării cererii a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect prin încheierea din data de 08.05.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a argumentelor invocate de părți instanța va reține în fapt următoarele:
În cursul anului 2010 pârâtul a demarat o . proceduri în vederea executării silite a reclamantei în baza titlului executor reprezentat de contractul de ipotecă de rang I nr. 118/2002, autentificat sub nr. 3749/2002, care a garantat creditul acordat de BRD GSG către ., conform contractului de credit nr. 422/22.04.2002.
Prin sentința civilă nr. 376/17.01.2011 s-a admis contestația și s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în dos. de executare nr. 382/2010 al B. P. G.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat încetarea efectelor contractului de ipotecă de rang I nr. 118/2002, autentificat sub nr. 3749/2002, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru exercitarea dreptului de executare silită.
Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2018,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 18,60 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și suma de 2000 lei reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 280/2011 pronunțată de Tribunalul B. pârâtul fiind obligat la plata sumei de 3100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Prin contractul de asistență juridică nr._/2010, depus în copie, f. 32 din dosar, încheiat între reclamantă și Cabinet de avocatură E. R. din București, la art. 5 s-a stipulat că în cazul anulării executării silite pornite împotriva clientei A. G., aceasta se obligă să achite un onorariu de succes de 2000 de euro, care la data plății era echivalentul sumei pretinse de 8.739,80 lei.
În drept:
Apărătorul reclamantei a invocat ca temei al prezentei cereri, art. 274 Cod procedură civilă, ale cărui dispoziții prevăd că partea care cade în pretenții este obligată la plata către cealaltă parte a cheltuielilor de judecată.
Prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
Susținerile pârâtului că aceste cheltuieli de judecată referitoare la onorariul de succes privesc fondul cauzei și ele trebuiau în mod obligatoriu aduse la cunoștință pârâtului în primă instanță sau cel mai târziu în recurs, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să conteste, eventual, potrivit propriei opinii modul în care instanța de judecată a apreciat asupra onorariului de succes acordat, nu pot fi primite întrucât reclamanta a formulat cerere separată pentru ca instanța să se pronunțe asupra onorariului de succes, astfel că pârâtul a avut posibilitatea de a invoca orice apărare considera necesară.
Pe de altă parte onorariul de succes este o formă de onorariu care se acordă în funcție de rezultat, și nu putea fi pretins înainte de pronunțarea unei hotărâri irevocabile cu privire la raportul litigios dintre părți, aspect ce rezultă din contractul de asistență juridică nr._/08.10.2010, încheiat între reclamantă și apărătorul său, f. 32 din dosar.
Potrivit art. 134, al. 6 din Statutul profesiei de avocat (Hotărârea nr. 7/16.06.2012 Uniunea Națională a Barourilor din România), avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat prev. de al. 4 din același articol (Onorariul orar și fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obținut ) prin prestarea serviciilor profesionale să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat, că acest onorariu de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, și că onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
Avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii"; în consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat.
Astfel, onorariul de succes poate fi acordat cu titlu de cheltuieli de judecată, numai în măsura în care acesta reflectă serviciile prestate de avocat (când cheltuielile de judecată deja acordate nu includ onorariu apărător, sau acesta nu este proporțional cu valoarea serviciilor prestate).
Susținerile reclamantei privind reaua credință și culpa pârâtului, și suferința produsă acesteia de temerea de a-și pierde unica locuință, nu sunt motive pentru care să se admită o acțiune în pretenții având ca temei juridic dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă care privește cheltuielile de judecată și nu răspunderea civilă delictuală.
Cheltuielile de judecată acordate în temeiul art. 274 Cod procedură civilă trebuie să reflecte proporțional valoarea serviciilor acordate de către avocat raportat la complexitatea cauzei și la întinderea acesteia în timp.
În dosarul civil nr._/196/2010 care a avut ca obiect contestație la executare, fond și recurs, s-au acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 5100 lei (2000 lei fond și 3100 lei în recurs) cu titlu de onorariu apărător, ceea ce față de complexitatea cauzei și întinderea acesteia în timp (3 termene la fond și 3 termene în faza de recurs), nu au o valoare proporțională cu efortul și pregătirea solicitate de serviciile prestate în cauză de apărătorul reclamantei, raportat la cauze similare.
Susținerile apărătorului reclamantei din prezenta cauză privind prezența la toate termenele din cele două dosar (fond și recurs) a câte doi avocați de la București, care au avut și cheltuieli cu transportul, și al căror efort și nivel ridicat al competenței profesionale au determinat rezultatul obținut, sunt parțial adevărate și anume numai pentru cele trei termene din dosarul de recurs, la fond fiind prezent doar câte un reprezentant al aceluiași Cabinet de avocatură E. R. din București.
Astfel, raportat la volumul de muncă solicitat și efortul depus pentru documentare, dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, nivelul ridicat al competenței profesionale și diligența apărătorilor reclamantei, care au determinat rezultatul – anularea executării silite pornite împotriva clientei - în speță a reclamantei A. G., obținut prin soluționarea în termen scurt (3 termene la fond și 3 termene în faza de recurs), instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantei sunt parțial întemeiate.
Pentru cheltuielile de transport exista posibilitatea ca acestea să fie cerute separat și dovedite în consecință.
Pentru a se pronunța instanța a avut în vedere că sumele acordate cu titlu de onorariu apărător în dosarul nr._/196/2010 nu depășesc limitele unei necesități procesuale rezonabile, și nu reprezintă un exercițiu abuziv al drepturilor civile, dacă avem în vedere volumul de muncă solicitat și efortul depus pentru documentare, dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, notorietatea, titlurile vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, avantajele și rezultatele obținute pentru client ca urmare a muncii depuse de avocați și care au determinat soluționarea în numai trei termene la fond și alte trei termene în faza de recurs a dosarului.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. c. României, hotărârea din 28.09.2004, în ceea ce privește faptul că reclamanții nu au achitat încă onorariile datorate avocatului, Curtea a amintit că acordarea de despăgubiri pentru onorarii nu trebuie să se limiteze doar la sumele achitate (în speță la onorariile fixe sau forfetare) întrucât o asemenea interpretare ar constitui un element de descurajare pentru mulți avocați să reprezinte în fața instanței reclamanți cu mijloace financiare reduse.
Față de cele ce preced instanța de fond a apreciat că suma de 8.739,80 lei reprezentând onorariu de succes, pretinsă de reclamantă în prezenta cauză cu titlu de cheltuieli de judecată, nu poate fi acordată, decât în parte și că reclamanta are la dispoziție alte mijloace pentru a cere despăgubiri care să acopere întreg prejudiciul suferit prin plata acestui onorariu de succes.
Față de cele expuse instanța a admis în parte cererea și a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 4.369,40 lei reprezentând 50% din valoarea sumei pretinse de 8.739,80 lei achitată cu titlu de onorariu de succes către Cabinet de avocatură E. R. din București în dosar civil nr._/196/2010.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător diminuat proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, au declarat recurs împotriva acestei sentințe reclamanta G. A. și pârâtul Șoacăte V..
În expunerea motivelor de recurs reclamanta G. A. invocă în esență următoarele motive: Instanța de fond, pe lângă jumătate din onorariul de avocat acordat pentru susținerea prezentei cauze, a omis să se pronunțe și cu privire la plata taxei de timbru, deși reclamanta a solicitat acest lucru.
Se arată că sunt greșite considerentele ce au condus la admiterea doar în parte a acțiunii și că instanța a pornit în considerente de la două premise greșite, respectiv: - a considerat că reclamanta a motivat necesitatea stabilirii acestui onorariu prin reaua credință și culpa pârâtului care a declanșat procedura de executare împotriva reclamantei în mod abuziv, drept pentru care a considerat că acestea nu sunt motive pentru care să se admită o acțiune în pretenții având ca temei art. 274 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, instanța de fond a trimis la cheltuielile de deplasare, considerând că, pentru acestea, puteam face cerere separată, urmând a le dovedi în consecință.
În privința recursului declarat de pârâtul Șoacăte V., tribunalul reține că acesta invocă în esență netemeinicia sentinței în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de practica Î.C.C.J. cu privire la onorariul de succes. Se arată că această cheltuială nu îi este imputabilă părții căzute în pretenții, constituind de fapt o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestată de avocat, cu caracter voluntar, voluptoriu și de generozitate din partea clientului care l-a plătit. Prin urmare suma nu se impune a se recupera de la partea care a pierdut procesul.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În privința recursului declarat de pârâtul Șoacăte V., tribunalul reține că este fondat, iar recursul declarat de reclamanta G. A. este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta G. A. a chemat în judecată civilă pe pârâtul Șoacăte V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei totale de 8.739,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată achitate de reclamantă în dosar_/196/2010 soluționat prin sentința. civilă nr. 376/17.01.2011.
Tribunalul reține că suma de 8.739,80 lei reprezintă suma pretinsă cu titlu de onorariu de succes în dosarul nr._/196/2010.
O astfel de clauză în contractul de asistență juridică are o cauză mediată, recompensatorie și nu este echivalentul propriu-zis al prestației avocatului, fiind distinctă de valoarea pricinii și munca depusă de avocat. Reprezintă așadar o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, cu caracter voluntar, voluptoriu din partea clientului cu care avocatul a încheiat contractul de asistență juridică.
Este astfel cert că această cheltuială angajată de parte, nu poate fi imputabilă părții căzute în pretenții, fiind o recompensă suplimentară a muncii efectiv prestate de avocat, având caracter voluntar.
În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă este reglementat că partea căzută în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Instanța are însă posibilitatea de a recunoaște doar acele cheltuieli ce au corespuns unor necesități procesuale rezonabile. Or, onorariul de succes reprezintă o bonificație, o recompensă pe care partea a plătit-o avocatului său și nu poate fi imputată părții căzute în pretenții.
Având în vedere aceste considerente, ]n temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca fiind fondat recursul declarat de pârâtul Șoacăte V., și nefondat recursul declarat de reclamanta G. A..
În privința motivului de recurs invocat de reclamanta G. A., motiv ce vizează nepronunțarea instanței de fond cu privire la plata cheltuielilor de judecată-taxa de timbru, tribunalul reține că reclamanta avea posibilitatea de a formula cerere de completare a hotărârii potrivit art. 2812 Cod procedură civilă nereprezentând un motiv care să conducă la reformarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul-recurent Șoacăte V., domiciliat în B., . nr. 32, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3867/15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. A., domiciliată în B., cartier V. 3, .. 40, județul B.;
Modifică în tot sentința și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta G. A..
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 868 lei cheltuieli de judecată.
Respinge recursul declarat de reclamanta-recurentă G. A..
Obligă pe intimata G. A. să plătească recurentului Șoacăte V. suma de 556 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, A. A. B. | Judecător, A. M. Cășaru |
Grefier, L. E. P. |
Red. RV/Tehnored. PLE
2 ex./07.01.2014
Judecător fond – B. Licuța
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 693/2013. Tribunalul BRĂILA | Pretenţii. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
