Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 10815/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 621
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. R.
Judecător: A. A. B.
Judecător: A. M. Cășaru
Grefier: L. E. P.
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței, nr. 1, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3834 din 15.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SA București prin Sucursala B., cu sediul în B., .. 4, județul B.;
Dezbaterile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 18.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă di prezenta hotărâre.
Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 25.11.2013 și ulterior la 28.11.2013 când a pronunțat următoarea hotărâre;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 3834 pronunțată la data de 15.05.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 10._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta . SA București prin Sucursala B. în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar.
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 5.454,66 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată începând cu data introducerii prezentei cereri - 10.08.2012 și până la data achitării integrale a debitului și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1441 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se dispun astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2012 reclamanta . SA București prin Sucursala B. a chemat in judecată pe pârâtul Municipiului B. prin Primar solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5454,66 lei reprezentând despăgubiri și a dobânzii legale calculate pentru întârziere, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii legal timbrate, reclamanta a arătat că la data de 23.08.2011 C. P. a condus auto cu nr. de înmatriculare_ proprietatea lui Z. P. pe . intersecția cu . să evite o canalizare cu roata din față dreapta, intrând cu roata spate dreapta în aceasta, zona nefiind semnalizată corespunzător. Proprietarul autoturismului a solicitat despăgubirea cuvenită în baza poliței de asigurare nr. CPF_/15.03.2011 iar în baza cererii asiguratului a fost plătită suma de 5454,66 lei. A mai arătat că fapta ilicită a pârâtului constă într-o inacțiune întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile de a lua măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 Cod civil, ale Legii nr. 136/1995, ale art. 5 din OUG nr. 195/2002, ale Legii nr. 213/1998 și ale OG nr. 43/1997.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul din 20.02.2013 reclamanta a precizat capătul de cerere privind dobânda legală în sensul că o solicită de la data formulării cererii - 10.08.2012 și până la data plății efective.
S-a depus la dosarul cauzei, în copie, dosarul de daună CF_ și a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expert tehnic ing. P. C..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.08.2011 C. P. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitei Z. P. și în timp ce se deplasa pe . cu . într-o canalizare fără capac. Autoturismul era asigurat Casco la reclamantă conform poliței de asigurare facultativă nr. CPF_/15.03.2011, astfel că paguba în cuantum de 5454,66 lei a fost suportată de către aceasta.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
În cauza de față, reclamanta, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, subrogându-se în drepturile asiguratului său Z. P. s-a regresat împotriva pârâtului M. B. prin Primar, în calitate de persoană responsabilă de producerea pagubei.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Astfel, fapta ilicită a pârâtului constă într-o inacțiune, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile de a lua măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, și pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, ținând evidența acestora. Inacțiunea constituie o faptă ilicită, ori de cât ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 128 alin. 1 lit. a, b din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001, iar în conformitate cu art. 21 din același act normativ: „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu (…), sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii(…), în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 128 alin. 1 lit. a, b din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001, iar în conformitate cu art. 21 din același act normativ: „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu (…), sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii(…), în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile mai sus-menționate.
Prejudiciul este dat de avariile provocate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și din raportul de expertiză efectuat în cauză iar legătura de cauzalitate rezultă din modul de săvârșire al faptei, în raportul de expertiză fiind menționat că respectiva gură de canalizare este amplasată pe fluxul normat de circulație și diametrul său este suficient de mare astfel încât roata de autoturism să intre total în gura de canalizare cu consecințe grave chiar și la viteze mici de deplasare.
Cu privire la vinovăția pârâtei aceasta rezultă chiar din inacțiunea acesteia, care a rămas pasivă față de starea respectivului drum și nu a semnalizat-o corespunzător.
Instanța de fond a mai reținut si faptul că, pentru o deplină reparare a prejudiciului, reclamanta are dreptul și la plata dobânzii legale aferente sumei plătite, calculate de la data introducerii prezentei cereri - 10.08.2012 până la achitarea integrala a debitului.
Pentru aceste considerente, reținând că în cauză au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, față de dispozițiile art. 998, art. 999 cod civil și art. 22 din Legea 136/1995, instanța de fond a apreciat întemeiată prezenta cerere, și a admis-o ca atare obligând paratul M. B. prin Primar la plata către reclamantă a sumei de 5454,66 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată începând cu data introducerii prezentei cereri - 10.08.2012 și până la data achitării integrale a debitului.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 1441 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamantă, reprezentând onorariu expert, taxa de timbru si timbru judiciar, achitate în cauză.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, au declarat recurs împotriva acestei sentințe pârâtul M. B. prin Primar.
În expunerea motivelor de recurs pârâtul M. B. prin Primar invocă în esență următoarele motive:
Reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, nu a dovedit că răspunzătoare de incidentul rutier este pârâtul și invocă în recurs prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995. De asemenea, nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civilă delictuale și anume existența faptei, a culpei și a raportului de cauzalitate dintre culpă și prejudiciu. Anterior promovării unei acțiuni în regres, asiguratorul avea obligația să stabilească cu exactitate condițiile cauzatoare de prejudiciu și culpa persoanelor implicate în evenimentul rutier, iar raportul de expertiză are la bază o situație ipotetică și este întocmit la o distanță semnificativă în timp față de producerea evenimentului rutier. Nu s-a stabilit starea bunului la momentul producerii evenimentului rutier, gradul de uzură a acestuia și al pieselor autoturismului. Nu s-a avut în vedere respectarea obligației privind circulația preventivă pe drumurile publice în scopul evitării oricărui obstacol întâlnit pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Solicită respingerea acțiunii.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În privința motivului de recurs ce vizează modul în care instanța de fond a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, tribunalul reține că în cuprinsul considerentelor sentinței atacate se reține că din toate probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 128 alin. 1 lit. a, b din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 63 alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001.
În conformitate cu art. 21 din același act normativ: „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu (…), sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii(…), în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar.
Fapta ilicită a pârâtului constă într-o inacțiune, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile de a lua măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, și pentru instalarea, aplicarea și întreținerea mijloacelor de semnalizare rutieră și a echipamentelor destinate siguranței circulației, ținând evidența acestora.
În privința motivului ce vizează îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civilă delictuale, se reține că avariile provocate autoturismului cu nr. de înmatriculare_ rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și din raportul de expertiză efectuat în cauză iar legătura de cauzalitate rezultă din modul de săvârșire al faptei, în raportul de expertiză fiind menționat că respectiva gură de canalizare este amplasată pe fluxul normat de circulație și diametrul său este suficient de mare astfel încât roata de autoturism să intre total în gura de canalizare cu consecințe grave chiar și la viteze mici de deplasare.
Cu privire la vinovăția pârâtei aceasta rezultă chiar din inacțiunea acesteia, care a rămas pasivă față de starea respectivului drum și nu a semnalizat-o corespunzător.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 teza I Cod procedură civilă. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. B. prin Primar, cu sediul în B., Piața Independenței, nr. 1, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3834 din 15.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SA București prin Sucursala B., cu sediul în B., .. 4, județul B.;
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2013.
Președinte, V. R. | Judecător, A. A. B. | Judecător, A. M. Cășaru |
Grefier, L. E. P. |
Red.RV/Tehnored.PLE
2 ex./07.01.2014
Judecător fond – C. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul BRĂILA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
