Rezoluţiune contract. Decizia nr. 494/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 3807/196/2011
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 494
Ședința publică de la 30.09.2013
Președinte – A. R.
Judecător – V. A.
Judecător – A.-MaryCășaru
Grefier – M. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul B. G., domiciliat în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 578/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. Doinița, domiciliată în B., ., ., județul B., citată și în B., .. 171, județul B. și prin publicitate - afișare la ușa instanței, B. A. D., domiciliat în B., .. 171, județul B., B. E., domiciliată în B., ..171, județul B. și N. F. G., domiciliat în B., ., județul B., având ca obiect rezoluțiune contract disjuns din dosarul nr._/196/2010.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 23.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la 30.09.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. la data de 17.03.2011 în dosar nr._/196/2010, din cadrul căruia a fost disjuns dosar nr._, intervenientul reclamant B. G. a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2913/28.07.2010 autentificat de BNP R. S. D. încheiat între Necoara Doinița și soții B. A. D. și B. E. ca fiind încheiat în frauda drepturilor sale de creditor al vânzătoarei Necoara Doinița, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul vânzătoarei.
In motivarea cererii, s-a arătat că are calitatea de creditor al pârâtei Necoara Doinița pentru suma de 3000 lei, sumă pe care o datorează în cuantum actualizat, la care se adaugă și dobânzile legale începând cu luna noiembrie 2008 la zi, reprezentând parte a împrumutului în sumă de 6000 lei acordat pârâtei, împrumut pe care la rândul său l-a obținut printr-un credit de nevoi personale de la BRD B. în decembrie 2005. S-a susținut că începând cu luna octombrie 2008 aceasta a încetat plățile, fiind obligat să achite creditul restant la bancă. S-a mai arătat că această creanță este recunoscută prin declarațiile date de debitoare și de către fiica acesteia I. A. Narciza în dos. pen. 3832/P/2009. S-a susținut că a formulat acțiune în pretenții în cadrul căreia a solicitat și punerea sub sechestru asigurator a bunurilor debitoarei însă în urma demersurilor a constatat că debitoarea și-a înstrăinat în mod fraudulos averea în dauna intereselor creditorilor.S-a susținut că părțile sunt rude și au fost de rea credință la momentul încheierii actului. Astfel prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2913/28.07.2010 Necoara Doinița vinde soților B. A. D. și B. E. imobilul situat în . lot 1, iar în aceeași zi familia B. donează fiicei lui Necoara Doinița, I. A. Narciza apartamentul nr.62 din blocul nr.11 prin actul de donație 2915, iar prin actul de donație nr. 2914 donează nurorii lui Necoara D., Necoara G. C. apartamentul nr. 18 din blocul A.5 din cartier Buzaului. La data de 6.12.2010 aceasta din urmă vinde apartamentul fam. D. din . de 32.000 euro.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2011 pârâții B. A. și B. E. solicită respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii în ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. S-a arătat că nici un indiciu, înscris, nu lasă să dovedească împrejurarea că bunul ar fi urmărit de creditorul B. G, extrasul de CF fiind liber de sarcini, iar între părțile actului nu există nici o legătură de rudenie, situație în care nu aveau cunoștință despre problemele financiare ale pârâtei Necoara. S-a mai învederat împrejurarea că prin încheierea actului respectiv nu i s-a adus creditorului B. un prejudiciu actual și personal, în patrimoniul pârâtei Necoara intrând un preț real și serios de 80.000 lei, care este cu mult superior față de creanța reclamantului intervenient de 3000 lei.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul I. A. E. pentru reclamant și P. S. pentru pârâții B. A. și B. E., precum și proba cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr.578/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea privind pe reclamantul B. G. și pe pârâții N. Doinița, B. A. D. și B. E., ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2480 lei.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanțaa reținut că în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2913/28.07.2010 Necoara Doinița și Necoara F.-G. vând pârâților B. A. D. și B. E. imobilul situat în . lot 1, format din teren în suprafață de 195 mp și construcția amplasată pe acesta notată cu C 1-locuința având suprafața construită de 116 mp, cu număr cadastral_-C1 pentru un preț de 85.000 lei. Prin contractul de donație nr.2915/28.07.2010 pârâții B. A. și B. E. donează fiicei lui Necoara Doinița, I. A. Narciza apartamentul nr. 62 din blocul nr. 11, cartier V. I, . de donație 2915, iar prin actul de donație nr. 2914 donează nurorii lui Necoara Doinița, Necoara G. C. apartamentul nr. 18 din blocul A.5 din cartier Buzăului. Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul B. a recunoscut că în momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare pentru imobilul din . Doinița a condiționat încheierea actelor de încheierea contractelor de donație cu fiica, respectiv nora acesteia, fiind achitat și un preț în valoare de 85.000 lei. Prin sentința civilă nr. 9177/08.12.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dos. nr._/196/2010 a fost admisă cererea reclamantului B. G. în contradictoriu cu pârâta Necoara Doinița și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3535 lei cu titlu de rate și dobânzi la contractul de credit nr._/22.12.2005 și suma de 716,14 lei cu titlu de dobândă remuneratorie pentru perioada 2009-2011. Instanța a reținut că pentru a se putea intenta acțiunea revocatorie este necesară întrunirea mai multor condiții, respectiv: -actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu în sensul că, prin acesta, debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate,-frauda debitorului, constând în aceea că acesta a avut cunoștință de rezultatul păgubitor față de creditor,-creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și în principiu anterioară actului atacat, -complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat cu titlu oneros. In ceea ce privește condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile s-a reținut că aceasta este îndeplinită în cauză prin prisma sentinței civile nr. 9177/08.12.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dos. nr._/196/2010 potrivit căreia pârâta Necoara Doinița a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3535 lei. S-a reținut însă că titlul executor a fost obținut ulterior încheierii actului, la acea dată neexistând vreo somație sau sechestru înscris în cartea funciară a imobilului, însăși reclamantul recunoscând la interogatoriu că i-a anunțat pe pârâții B. despre existența problemelor financiare cu pârâta Necoara ulterior perfectării actelor. Cu privire la necesitatea ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, s-a reținut de către instanță că nu s-a făcut dovada în condițiile art.1169 Cod civ. că prin actul atacat debitorul și-a cauzat sau mărit o stare de insolvabilitate. Astfel, nu s-a susținut sau dovedit că suma primită drept preț - 85.000 lei nu a fost efectiv achitată, iar raportat la celelalte două acte de donație încheiate în aceeași zi prin care pârâții au donat alte două apartamente către fiica respectiv nora pârâtei, prețul apare ca fiind sincer și serios. Nu în ultimul rând, față de cuantumul redus al creanței reclamantului (în valoare de 3535 lei, astfel cum a fost precizat în concluziile pe fondul cauzei), nu s-a putut susține că actul prin care pârâta Necoara și-a mărit activul patrimonial cu suma de 85.000 lei a prejudiciat pe creditorul B. G. și totodată că prin actul respectiv și-a creat sau mărit o stare de insolvabilitate. S-a observat de asemenea că nu s-a făcut dovada nici a complicității la fraudă a pârâților B. prin nici una dintre probele administrate în cauză. Astfel, admițând că între părți există o îndepărtată legătură de rudenie și că problemele financiare ale vânzătoarei erau cunoscute de către acestea, nu se poate susține că pârâții B. au cunoscut ca prin încheierea actului debitoarea Necoara Doinița și-a creat sau mărit o stare de insolvabilitate, cât timp aceștia au plătit un preț real-suma de_ lei, care a intrat în patrimoniul debitoarei, donând totodată și două imobile în schimbul încheierii actului respectiv. Pentru aceste considerente, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii în cauză a condițiilor prevăzute de art.975 Cod civ. pentru a se putea cere revocarea contractului de vânzare cumpărare nr. 2913/28.07.2010 autentificat de BNP R. S. D., s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. În temeiul art.274 Cod proc.civ., reținând că reclamantul a căzut în pretenții, s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2480 lei constând în onorariu avocat conform chitanței nr. 620/04.02.2011.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul B. G. a declarat recurs susținând că hotărârea este netemeinică. Recurentul a susținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene, arătând în ceea ce privește anterioritatea creanței creditorului, că aceasta se stabilește în mod liber, având în vedere exigibilitatea acesteia. În cazul de față, conform convenției părților, creanța lui B. G. față de N. Doinița era exigibilă din luna octombrie 2008, dată la care aceasta încetând plata ratelor la creditul contractat de B. G. în favoarea sa, creditul a devenit scadent, reclamantul fiind nevoit să-l achite în întregime. În ceea ce privește condiția ca actul defăimat să fi creat un prejudiciu s-a susținut că este subînțeleasă întrucât în acest mod debitoarea și-a înstrăinat ultimul bun împotriva căruia se îndrepta o executare silită. Faptul că prin acea vânzare i-a intrat în patrimoniu suma de_ lei nu are relevanță în ceea ce privește creditorii săi, deoarece suma de bani nu a fost depusă într-un cont bancar din care să poată fi indisponibilizată și nu există un alt mod prin care debitoarea să poată fi constrânsă să predea vreo sumă de bani din preț. Fiind singurul bun din care creditorii ar fi putut să se îndestuleze, prin înstrăinarea lui s-a creat un prejudiciu prin imposibilitatea recuperării creanțelor. S-a apreciat că nu are relevanță în aprecierea condițiilor de admisibilitate a acțiunii pauliene cuantumul redus al creanței creditorului față de valoarea tranzacției a cărei revocare se cere întrucât fie creanța mare sau mică nu poate fi pusă în executare deoarece în patrimoniul debitoarei nu se mai regăsesc bunuri ce pot fi valorificate. În privința complicității la fraudă s-a susținut de recurent că a făcut dovada că familia B. avea cunoștință că N. Doinița avea probleme financiare și că prin încheierea actului aceasta încearcă să-și creeze o stare de insolvabilitate. Reaua credință a familiei B. s-a manifestat prin susținerile din întâmpinare prin care au arătat că nu există legătură de rudenie cu N. Doinița, dar pe parcursul derulării cauzei s-a făcut dovada că sunt veri, invocându-se în acest sens și răspunsurile la interogatoriu ale lui B. A. și declarația dată de N. G. C. la organele de urmărire penală în dosar nr.45/P/2011. Recurentul a solicitat să se aprecieze și asupra modului în care s-a făcut vânzarea cumpărarea apartamentului debitoarei cu o sumă minimă evidențiată ca preț-85000lei, cu înțelegerea ca cele două imobile aparținând cumpărătorilor B. să fie donate fiicei și nurorii lui N. Doinița. În acest caz cele două liberalități nu erau justificate, tranzacția normală pentru astfel de situații fiind schimbul de apartamente iar nu donația. Recurentul a arătat că al doilea motiv de recurs privește faptul că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată pârâților B. în cuantum de 2480 lei, sumă mult prea mare față de valoarea litigiului și anume 3535 lei, solicitând în baza dispozițiilor art.274 alin.3 diminuarea acestor cheltuieli corespunzător valorii litigiului.
Prin întâmpinare intimații B. A. și B. E. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații au reiterat aspectele invocate în întâmpinarea formulată la instanța de fond și au apreciat că primul motiv de recurs este nefondat întrucât patrimoniul debitoarei nu a fost sărăcit întrucât în locul bunului imobil vândut a intrat parte din contravaloarea celor două loturi vândute pe care le deține în indiviziune cu fiul N. F.; nu sunt indicii ale unei complicități la fraudă a terților dobânditori, prin complicitate la fraudă înțelegându-se faptul că terțul achizitor a știut la data contractării vânzării cumpărării că scopul acestei tranzacții pentru N. D. este acela de a-și mări/provoca starea de insolvabilitate, cu atât mai mult cu cât imobilul nu a fost primit cu titlu gratuit ci în schimbul unei sume echitabile și direct proporționale cu valoarea acestuia; reclamantul a obținut un titlu care atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă cu mult după consumarea vânzării cumpărării imobilului. Intimații au arătat că este nefondat și motivul de recurs care vizează cuantumul cheltuielilor de judecată întrucât suma a fost raportată la natura complexă a cauzei care a debutat cu cererea creditoarei Asset Portofolio în care debitorii au formulat întâmpinare, concluzii scrise pe cererea de intervenție, întâmpinare la cererea disjunsă, audieri de martori, interogatoriu și prezența la 14 termen de judecată cu concluzii pe fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a acțiunii revocatorii, pauliene în prezenta cauză, față de probatoriul administrat, tribunalul constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că singura condiție îndeplinită este aceea a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile care a fost stabilită prin sentința civilă nr. 9177/08.12.2011 a Judecătoriei B..
Referitor însă la celelalte condiții, respectiv: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu în sensul că, prin acesta, debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate; frauda debitorului, constând în aceea că acesta a avut cunoștință de rezultatul păgubitor față de creditor; complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat cu titlu oneros, tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestora.
Astfel, referitor la condiția ca actul defăimat să fi creat un prejudiciu, se constată că nu pot fi reținute aspectele invocate de recurent întrucât acesta nu a dovedit că debitoarea N. Doinița nu ar mai avea alte bunuri sau că nu ar realiza nici un fel de venituri și că executarea silită asupra imobilului înstrăinat ar fi singura modalitate de recuperare a creanței. Cu atât mai mult cu cât cuantumul redus al creanței permitea executarea silită sub alte forme decât cea imobiliară.
Nu se poate reține nici existența unei fraude a debitoarei N. Doinița, respectiv că și-a creat o stare de insolvabilitate prin actul respectiv întrucât o parte din prețul vânzării a intrat în patrimoniul debitoarei, iar pentru diferența de preț au fost donate de către cumpărători două imobile către fiica, respectiv nora lui N. Doinița.
Cât privește complicitatea la fraudă a terțului dobânditor tribunalul constată de asemenea că nu s-a făcut dovada acesteia. Reclamantul recurent a invocat în acest sens legătura de rudenie dintre părțile actului de vânzare cumpărare și faptul că familia B. avea cunoștință de problemele financiare ale lui N. Doinița. Se observă însă că legătura de rudenie invocată nu există întrucât faptul că B. A. este văr cu nora intimatei pârâte nu duce și la existența unei legături de rudenie între familia B. și intimata N. Doinița sensul Codului civil. Pe de altă parte simpla legătură de rudenie nici nu poate constitui o dovadă a relei credințe atât timp cât nu se coroborează cu alte probe. În privința problemelor financiare, tribunalul reține că reiese chiar din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, că ulterior încheierii actului de vânzare cumpărare li s-a adus la cunoștința cumpărătorilor despre existența creanței. Din probele administrate nu rezultă că aceștia aveau cunoștință că intimata N. Doinița și-ar fi creat o stare de insolvabilitate, având în vedere și prețul plătit în schimbul imobilului, preț care are o valoare mult mai mare decât cuantumul creanței. Tribunalul apreciază ca fără relevanță susținerile recurentului cu privire la tranzacția efectuată întrucât este la latitudinea părților dintr-un contract de a stabili natura actelor pe care urmează să le încheie.
Față de cele expuse tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.975 Cod civ. pentru a se putea cere revocarea contractului de vânzare cumpărare nr. 2913/28.07.2010 autentificat de BNP R. S. D..
Referitor la motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată tribunalul apreciază că este fondat întrucât se constată că raportat la valoarea pricinii (3535 lei) cuantumului onorariului avocatului (2480 lei) este nepotrivit de mare. Faptul că în cauză s-a depus întâmpinare și s-au administrat probe nu justifică un onorariu atât de ridicat, fiind disproporționat de mare față de valoarea redusă a pricinii. Cât privește practica Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimați, tribunalul apreciază că nu are relevanță în prezenta cauză întrucât hotărârea din cauză neputând fi atacată cu apel, recursul vizează atât legalitatea cât și temeinicia hotărârii în conformitate cu dispozițiile art.304/1 C.p.civ. Prin urmare, tribunalul apreciază că în temeiul dispozițiilor art.274 al.3 C.p.civ. se impune diminuarea cheltuielilor de judecată la suma de 1500 lei.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul apreciază ca fondat recursul, astfel că în temeiul art.312 C.p.civ. îl va admite și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga reclamantul la plata către intimații B. E. și B. A. D. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul B. G., domiciliat în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 578/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații N. Doinița, domiciliată în B., ., ., județul B., citată și în B., .. 171, județul B. și prin publicitate - afișare la ușa instanței, B. A. D., domiciliat în B., .. 171, județul B., B. E., domiciliată în B., ..171, județul B. și N. F. G., domiciliat în B., ., județul B..
Modifică în parte sentința în sensul că:
Obligă reclamantul la plata către intimații B. E. și B. A. D. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.09.2013.
Președinte Judecători Grefier
A. RoșioruViorica AlionteAny-MaryCășaruMargo C.
Red.A. V
Dact.C. M.
2 ex./14.10.2013
Jud.fond.V. A.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 621/2013.... | Grăniţuire. Sentința nr. 693/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
