Pretenţii. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 157/226/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1103/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurentul pârât D. N. K. în contradictoriu cu intimatul reclamant B. G., împotriva Sentinței civile nr. 557/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.09.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 557 din 11.02.2013, pronunțată de Judecătoria F., a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile constând în contravaloarea arendei aferente anului 2008 rezultată din contractul de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 75/22.03.2006.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtul D. N. K., și în consecință:
L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1407 lei reprezentând contravaloare arendă pe anii 2009 și 2010 potrivit contractul de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 75/22.03.2006 și suma de 703,5 lei reprezentând contravaloare arendă aferentă anului 2011 potrivit contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011.
A constatat rezilierea de plin drept a contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 încheiat între reclamantul B. I. în calitate de arendator și pârâtul D. N. K. în calitate de arendaș pentru terenul în suprafață de 14,07 ha situat în extravilanul localității C., jud. B..
Au fost respinse restul pretențiilor.
L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 312 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria F. a reținut că, la termenul de judecată din data de 28.05.2012, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2008, excepție invocată de pârât prin întâmpinare, având în vedere data înregistrării acțiunii ca fiind 20.01.2012 și respectiv data scadenței arendei aferente anului 2008 ca fiind 01.10.2008, astfel că aceste pretenții puteau fi solicitate până cel mai târziu 01.10.2011.
Pe fond, instanța a reținut că între părți s-au încheiat două contracte de arendă.
Astfel, la data de 22.03.2006 a fost încheiat contractul de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 75/22.03.2006 prin care reclamantul în calitate de arendator a dat pârâtului în arendă în calitate de arendaș suprafața de teren agricol de 14,07 ha categoria arabil și fâneață înscris în T.P. nr._/22.06.2003 tarlaua 9 ./294/47, 100/1/2, 112 și 111, pe o durată de 5 ani cu începere de la data de 22.03.2006 și până la data de 22.03.2011. Arenda anuală s-a stabilit la sume de 50 lei/ha, urmând ca plata acesteia să se facă până la termenul de 1 octombrie al fiecărui an la domiciliul arendatorului.
Pentru pretențiile constând în contravaloarea arendei aferente anului 2008 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru aceste pretenții, în schimb pentru arenda aferentă anilor 2009 și 2010 pârâtul nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației contractuale prevăzute de către părți prin contractul de arendă menționat mai sus, și care potrivit disp.art.969 c.civ. reprezintă legea părților, respectiv nu a depus dovada plății, situație față de care instanța urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1407 lei reprezentând contravaloare arendă pe anii 2009 și 2010 potrivit contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 75/22.03.2006 (14,07 ha x 50 lei/ha x 2 ani).
A reținut prima instanță că susținerile pârâtului că plata este prezumată în condițiile în care reclamantul a încheiat un al doilea contract de arendă, iar pârâtul a achitat contravaloarea impozitului aferent terenului în aceeași zi în care și-a achitat propriu impozit pe chitanțe fiind specificat numele pârâtului, respectiv faptul că plata s-a făcut de către pârât în numele reclamantului, nu sunt elemente care să îl exonereze pe pârât de îndeplinirea obligațiilor contractuale constând în plata către reclamant a arendei anuale.
Prețul contractului a fost stabilit de către părți de comun acord la o sumă fixă/ha/an, nu în produse agricole sau lucrări agricole și nu în plata impozitului. Desocotirea plății impozitului sau a eventualelor lucrări agricole în situația în care nu s-a stins o altă datorie sau pârâtul nu a înțeles să îl gratifice pe reclamant, urmează a avea loc între părți într-un alt cadrul procesual și nu în prezenta cauză, pârâtul neînțelegând să formuleze cerere reconvențională prin care să aibă propriile pretenții față de reclamant.
La data de 08.07.2011, a fost încheiat contractul de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 prin care reclamantul în calitate de arendator a dat pârâtului în arendă în calitate de arendaș suprafața de teren agricol de 14,07 ha situată în extravilanul localității C. tarlaua 9 ./2, 94/47, 100/1/2, 112 și 111, pe o durată de 5 ani cu începere de la data de 08.07.2011 și până la data de 08.07.2016. Arenda anuală s-a stabilit la suma de 50 lei/ha, urmând ca plata arendei în natură să se facă imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu de 45 de zile, iar plata arendei în bani se face la sediul arendașului sau prin mandat poștal la adresa arendatorului.
Judecătoria a reținut că pârâtul nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligației contractuale prevăzute de către părți prin contractul de arendă menționat mai sus, respectiv arenda aferentă anului 2011 și care potrivit disp.art.969 c.civ reprezintă legea părților, respectiv nu a depus dovada plății, situație față de care instanța urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 703,5 lei reprezentând contravaloare arendă aferentă anului 2011 potrivit contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 (14,07 ha x 50 lei/ha x 1 an).
Instanța de fond a reținut că susținerile pârâtului că, întrucât contractul a fost încheiat la data de 08.07.2011, creanța nu a ajuns la scadență, nefiind încă exigibilă, reclamantul putând solicita plata arendei corespunzătoare la împlinirea unui an, respectiv 08.07.2012, nu pot fi avute în vedere de către instanță, termenele scadente prevăzute în contract fiind cele raportate la recolta culturii, dar nu mai târziu de 45 de zile (art.6 contract). Mai mult decât atât, termenul menționat de către pârât s-a împlinit pe parcursul procesului.
În ceea ce privește apărarea pârâtului că a achitat impozitul pe anul 2011 în dreptul reclamantului, Judecătoria a avut în vedere că situație este similară cu cea menționată mai sus față de contractul de arendă inițial încheiat între părți, nu îl exonereze pe pârât de îndeplinirea obligațiilor contractuale constând în plata către reclamant a arendei anuale stabilită de către părți de comun acord la o sumă fixă/ha/an, și nu în plata impozitului, urmând a se desocoti în această privință cu reclamantul în situația în care nu s-a stins o altă datorie sau pârâtul nu a înțeles să îl gratifice pe reclamant, într-un alt cadrul procesual ci nu în prezenta cauză, pârâtul neînțelegând să formuleze cerere reconvențională prin care să aibă propriile pretenții față de reclamant.
În ceea ce privește anularea contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 cu consecința repunerii în starea anterioară a contractului, pe motiv că a fost viciat consimțământul reclamantului la încheierea acestui contract, prin dol, respectiv eroare provocată de manopere frauduloase din partea celeilalte părți, ce a omis în mod fraudulos să îl informeze asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit nici una din cauzele invocate care să sancționeze actul cu nulitatea acestuia și cu repunerea în starea anterioară încheierii actului.
Potrivit disp.art.30 din L.17/2000 autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.
Textul de lege menționat mai sus are în vedere solicitarea persoanei vârstnice la consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. În aliniatul 2 al art.30, se prevede pe lângă cererea persoanei vârstnice și posibilitatea asistării persoanei vârstnice și din oficiu, însă textul menționează că este vorba de încheierea unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, în speță contractul de arendă nu se încadrează în acest tip de act juridic de înstrăinare.
În ceea ce privește invocarea dolului, instanța a reținut că dolul este o cauză de nulitate a convenției când una dintre părți a utilizat mijloace viclene (mașinațiuni, șiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare (art. 960 din Codul civil). Conform prevederilor alin. 2 din art. 960 din Codul civil, dolul nu se presupune, astfel încât partea interesată are obligația să dovedească în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârât pentru a îl determina să încheie un alt act decât cel convenit.
La 08.07.2011, între părți a intervenit un act intitulat contract de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 prin care reclamantul în calitate de arendator a dat pârâtului în arendă în calitate de arendaș suprafața de teren agricol de 14,07 ha, pe o durată de 5 ani cu o arenda anuală de 50 lei/ha.
S-a reținut că potrivit declarației martorului O. M. audiată în cauză și care este secretara Consiliului Local C. (fila 77) reiese că în vara anului 2011, într-o zi de vineri când avea program scurt până la ora 13 a fost rugată de către pârât prin intermediu colege să rămână peste program pentru a înregistra un contract de arendă. Pârâtul însoțit de reclamant au sosit la primărie după ora 13, era ziuă. Până s-a dus după registrul special pentru înregistrarea contractului de arendă, părțile au discutat între ele și au semnat contractul. A avut ușa deschisă la birou, nu a participat efectiv la discuții, însă a auzit că era ceva formal, acel contract fiindu-i pârâtului necesar la APIA. Nu a dat explicație nici unei dintre părți deoarece nu procedează cu nimeni așa, doar a înregistrat contractul. Un exemplar din contractul de arendă a rămas la primărie iar celelalte 2 la pârât și nu cunoaște dacă acesta a înmânat un exemplar reclamantului. A auzit când pârâtul a spus că este doar de o formalitate de înregistrare a contractului pentru a putea accesa fonduri sau a fi prins într-un program APIA, nu reține cu exactitate. Și reclamantul la rândul său a menționat că este doar o formalitate pentru a-l ajuta pe pârât. Părțile au mai avut și un alt contract înregistrat înainte de anul 2011. La primărie au formulare tip pentru contracte de arendă și fiindu-i arătate filele 7-8 confirmă că este contractul existent la primărie. Până părțile se aflau pe hol nu i s-a părut că acestea s-ar afla într-o dispută.
Din probele administrate, s-a reținut că nu au rezultat manoperele frauduloase ale pârâtului la încheierea contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei C. sub nr. 245/08.07.2011, nefiind îndeplinite condițiile art. 953, 954 și 960 din Codul civil. Reclamantul nu poate invoca propria greșeală, respectiv necitirea actului înainte de semnarea acestuia, nesolicitarea a unei exemplar de pe un contract al cărui titular este, a faptului că era seară și holul neiluminat, că are probleme cu vederea.
În ceea ce privește afirmația că a fost dus de către pârât la primărie într-o seară, această afirmație a fost combătută de către martora O. M. secretara Consiliului Local care a menționat că părțile s-au prezentat ziua după orele 13,00.
În ceea ce privește invocarea problemelor medicale susținute și cu proba testimonială a martorului N. S. Ș. (fila 47), în senul că reclamantul a avut un accident fiindu-i scos un ochi de către o vacă, instanța reține potrivit actului medical depus la dosar fila 52 constând în bilet de externare, că accidentul a avut loc după data semnării contractului de arendă din data de 08.07.2011, reclamantul fiind internat la secția oftalmologie la data de 27.09.2011 cu diagnostic agresiune animală, deci după mai bine de două luni de la semnarea actului.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit prin probe pertinente în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârât pentru a îl determina să încheie actul convenit, iar din probele administrate nu a demonstrat că i s-ar fi viciat consimțământul prin eroare sau i s-ar fi surprins prin dol, pentru a se putea solicita anularea contractului de arendă.
Referitor la caracterul serios al prețului, respectiv că prețul arendei de 50 lei/ha este un preț total neserios, instanța reține că potrivit art.1303 cod civil prețul trebuie să fie serios. Prețul este serios dacă acesta nu este disproporționat de mic în raport de bunul vândut, astfel ca acesta să nu constituie cauza vânzării, în speța noastră prețul arendei disproporționat de mic în raport de bunul dat în folosință.
Așa cum rezultă din probele administrate – declarațiile martorilor Zămăcău F. G. (fila 59) care a indicat o arendă cuprinsă între 40 lei – 50 lei/ha, iar martorul G. M. a indicat o arendă de 70 lei/ha, menționând că aceasta variază în funcție de înțelegerea părților, arenda cuprinsă în contractul atacat se încadrează între limitele practicate în zonă și indicate de martori. Față de aceste împrejurări instanța reține ca fiind dovedit caracterul serios al prețului.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, potrivit disp.art.9 din contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C., sub nr. 245/08.07.2011, acesta este reziliat de drept fără intervenția instanței în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți și cum în cauză s-a dovedit culpa pârâtului de a nu își îndeplini obligația contractuală constând în plata arendei anuale, instanța urmează a constata rezilierea de plin drept a contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 încheiat între reclamantul B. I. în calitate de arendator și pârâtul D. N. K. în calitate de arendaș pentru terenul în suprafață de 14,07 ha situat în extravilanul localității C., jud. B..
S-a reținut că, în speță, ne aflăm în cadrul unui pact comisoriu de gradul IV, ce este cel mai energic pact. Această clauză contractuală prevede că în caz de neexecutare culpabilă a unei obligații de către una dintre părți, contractul se desființează de drept fără necesitatea îndeplinirii oricărei alte formalități. Nu se mai cere punerea în întârziere iar instanța nu mai poate interveni în nici un mod. În concluzie, contractul se desființează de drept imediat ce obligația unei părți nu a fost îndeplinită.
În temeiul disp.art.274 c.p.c., a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 312 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat nefiind dovedit în cauză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul D. N. K., prin care a solicitat modificarea în parte în sensul înlăturării dispoziției privind rezilierea contractului de arendare.
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă de instanță, în condițiile în care prin hotărâre a dispus rezilierea contractului de arendă, deși reclamantul nu formulase un astfel de petit.
Pe de altă parte, a menționat recurentul instanța a apreciat greșit că în cauză, este incident un pact comisoriu de gradul IV, în realitate fiind vorba despre unul de gradul III, așa încât nu putea proceda la constatarea rezilierii de drept, în lipsa notificării și a punerii în întârziere.
Recurentul pârât a mai arătat că deși instanța de fond a procedat la rezilierea contractului, nu a menționat data încetării sale, impunându-se o astfel de precizare.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 ind.1 C.p.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 37,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În apărare, intimatul reclamant nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În apărare, intimatul reclamant a solicitat și instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Din analiza cererii introductive de instanță, se reține faptul că intimatul reclamant a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata arendei datorate pe anii 2008-2011, conform contractelor încheiate, precum și anularea contractului de arendă înregistrat sub nr. 245/08.07.2011 la Consiliul Local al comunei C., cu predarea terenului în starea în care a fost primit inițial și repunerea în situația anterioară contractului menționat, cu cheltuieli de judecată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul reclamant nu a modificat, respectiv completat cererea introductivă de instanță și nici nu a precizat vreun alt temei de drept al acesteia, de natură a conduce instanța la pronunțarea unei hotărâri prin care să constatare incidența rezilierii convenționale a contractului încheiat de părți.
Prin urmare, obiectul cauzei îl reprezenta pretenții și anularea contractului de arendă nr. 245/08.07.2011.
Cu toate acestea, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată în cauză, soluționează toate petitele formulate de reclamant și, în plus, constată rezilierea de plin drept a contractului de arendă precizat mai sus, reținând incidența pactului comisoriu de gradul IV.
Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a făcut obiectul cauzei deduse judecății, acordând ceea ce nu s-a cerut -extra petita.
În raport cu aceste considerente și faptul că soluția ce se va pronunța în cauză este aceeași, indiferent de temeinicia sau netemeinicia celorlalte două motive de recurs invocate, tribunalul nu va mai proceda la analiza lor, o astfel de analiză fiind superfluă.
În consecință, față de dispoz. art. 312 al. 1, 2 și 3 C.p.civ., va admite recursul declarat de recurentul pârât D. N. K. împotriva sentinței civile nr. 557/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătură din dispozitiv paragraful având următorul conținut:
Constată rezilierea de plin drept a contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 încheiat între reclamantul B. I. în calitate de arendator și pârâtul D. N. K. în calitate de arendaș pentru terenul în suprafață de 14,07 ha situat în extravilanul localității C., jud. B..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât D. N. K. împotriva sentinței civile nr. 557/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria F., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură din dispozitiv paragraful având următorul conținut:
Constată rezilierea de plin drept a contractului de arendă înregistrat la Consiliul Local al comunei C. sub nr. 245/08.07.2011 încheiat între reclamantul B. I. în calitate de arendator și pârâtul D. N. K. în calitate de arendaș pentru terenul în suprafață de 14,07 ha situat în extravilanul localității C., jud. B..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată in sedința publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. IL/Dact.AD/08.10.2013-Ex.2
Jud. fond C.G.M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 963/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 728/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
