Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 7542/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 37/S
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul Civ. D1 c.c. compus din:
PREȘEDINTE - C. F. - judecător
Grefier - I. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. și Judecătoria F., în ce privește soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S.C. S. S., prin reprezentant Kruk România S.R.L., împotriva debitoarei B. N. V., pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/18.08.2006
Prezenta cerere s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/1.10.2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și în consecință a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S.C. S. S., prin reprezentant Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei B. N. V., pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/18.08.2006, în favoarea Judecătoriei F..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 650 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conform art. 651 C.pr.civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;
A mai reținut că în același sens sunt și prevederile art. 781 C.pr.civ., care reglementează executarea silită prin poprire, în conformitate cu care poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția Curții de Apel unde își are domiciliul sau sediul terțului poprit, precum și dispozițiile art. 818 care reglementează încuviințarea urmăririi imobiliare, text de lege care statuează că cererea de urmărire se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat.
A reținut de asemenea că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că partea creditoare poate alege orice executor judecătoresc din circumscripția unei curți de apel, în vederea executării silite, însă executorul nu poate alege instanța de executare, în caz contrar dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 C.pr.civ., ar rămâne golite de conținut, precum și că, după depunerea cererii de urmărire la executorul judecătoresc ales de către creditor, executorul trebuie să sesizeze instanța de executare în funcție de criteriile oferite de art. 651, art. 781 și art. 818 C.pr.civ. întrucât pentru faza de executare silită, legiuitorul a prevăzut reguli speciale în materia competenței, de la care nu se poate deroga prin voința creditorului. Acesta nu poate alege competența după criterii subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare. În caz contrar, alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor, ar avea drept consecință înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.
Având în vedere că în cauza dedusă judecății domiciliul debitoarei se află în localitatea Rucăr, potrivit H.G. 337/1993 aceasta fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei F., iar conform adresei remise la dosar de către executorul judecătoresc, debitoarea nu deține bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei B., neexistând nici un terț din același areal care să datoreze ceva și care să poată fi poprit, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei F..
Prin sentința civilă nr. 70/CC/28.10.2013 a Judecătoriei F. a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B.; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Judecătoria F. și, pe cale de consecință, s-a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul B., în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria F. a reținut că, potrivit art.665 alin.1 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc solicită să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, instanță care potrivit art. 650 alin.1 Cod procedură civilă este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere că sediul executorului judecătoresc se află în circumscripția Judecătoriei B., în baza textelor menționate, văzând și prevederile art.129 alin.2 pct.3, art.130-132 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei F., invocată din oficiu, și a declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B..
Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus înaintarea dosarului la Tribunalului B. în vederea soluționării acestuia.
Analizând conflictul negativ de competență teritorială dedus judecății, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, executorul judecătoresc B. R. E., cu sediul în B., a solicitat încuviințarea executării silite în mod generic, fără a face vreo precizare expresă cu privire la vreuna dintre modalitățile de executare.
Potrivit art. 650 al. 1 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceste cazuri fiind cele analizate de Judecătoria B., dar care nu sunt incidente în cauză, raportat la solicitarea executorului judecătoresc .
A.. 2 al aceluiași text de lege prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 665 C.pr.civ. prevede procedura încuviințării executării silite, iar la alin. 4 se stabilește faptul că încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare, încuviințarea executării silite producând efecte pe întreg teritoriul țării, extinzându-se și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
Normele speciale reținute de ambele instanțe ca fiind reprezentate de dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 C.pr.civ. vizează competența executorului judecătoresc în raport de modalitățile de executare silită și urmează a deveni operante la momentul identificării eventualelor bunuri de urmărit și stabilirii modalităților concrete de executare silită, potrivit dispozițiilor legale .
Corespunde realității că, potrivit prevederilor art. 818 și 819 C.pr.civ., competența de încuviințare a urmăririi silite imobiliare este stabilită în raport cu locul situării imobilului, în condițiile existenței unei mențiuni exprese că se solicită această formă de executare silită, ceea ce nu este cazul în speță .
Din economia normelor de procedură analizate rezultă două instituții diferite date în competența judecătoriei care atrag și competențe teritoriale diferite, după caz, respectiv încuviințarea executării silite și încuviințarea urmăririi silite .
Abia după încuviințarea executării silite se efectuează actele de executare, inclusiv urmărirea bunurilor mobile și/sau imobile, instanța de încuviințare analizând și competența executorului judecătoresc în raport de distincțiile ce vizează diferitele modalități de executare, iar acesta poate cunoaște situația exactă a patrimoniul debitorului.
Posibilitatea formulării unei noi cereri cu privire la urmărirea imobiliară după încuviințarea executării silite, în temeiul art. 650 C.pr.civ., rezultă din prevederile art. 819 - Înregistrarea cererii de urmărire - potrivit căruia „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător ”.
În lipsa unei solicitări exprese de încuviințare a urmăririi silite, normele speciale care ar atrage competența teritorială a altei instanțe decât cea în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea nu se aplică speței, aplicabilă fiind norma generală de competență teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, prevăzută de art. 650 alin. 1 C.pr.civ., mai sus citat.
În fine, instanța reține că răspunsul executorului judecătoresc la solicitarea de către Judecătoriei B. în sensul de a indica dacă debitorul deține bunuri mobile sau imobile în circumscripția teritorială a Judecătoriei B. și dacă există terți popriți cu sediul în circumscripția teritorială a acestei instanțe nu schimbă natura cererii formulate și nu conduce la concluzia că, neexistând terți popriți cu sediul pe raza acestei instanțe cererea de executare silită privește numai executarea silită imobiliară sau pe cea prin poprire, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite, formulată generic, nu a fost modificată de titularul său.
Față de aceste considerente, în baza textelor de lege citate mai sus și a art. 135 alin. 1 și 4 C.pr.civ., Tribunalul urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S.C. S. S., prin reprezentant Kruk România S.R.L. împotriva debitoarei B. N. V., pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/18.08.2006, în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S.C. S. S., prin reprezentant Kruk România S.R.L., împotriva debitoarei B. N. V., pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contractul de credit nr._/18.08.2006, în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. FLOREAIoana M.
Red. C.F. – 8.11.2013
Tehnored. – I.M.- 8.11.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 689/2013. Tribunalul BRAŞOV | Uzucapiune. Decizia nr. 1558/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
