Uzucapiune. Decizia nr. 1558/2013. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1558/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 623/338/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1558/R/2013

Ședința publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R.

Judecător A. I.

Judecător M. I. I.

Grefier N. C.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții reclamanți M. V., P. E. și M. P. în contradictoriu cu intimatul pârât M. M. A., împotriva sentinței civile nr. 258/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 03.12.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2013când, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 258/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dos. nr._ s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în uzucapiune invocată de pârâtul M. M. A. în contradictoriu cu reclamantul M. P. decedat pe parcursul procesului acțiunea fiind continuată de moștenitorii M. V., M. P. și P. E. și pe cale de consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul M. P. decedat pe parcursul procesului acțiunea fiind continuată de moștenitorii M. V., M. P. și P. E. în contradictoriu cu pârâtul M. M. A..

Reclamanții au fost obligați să achite pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Zărnești în primul ciclu procesual, reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâtul M. M. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF 1187 Tohanu Nou nr. top. 710/a fânaț de 6228 mp situat în orașul Zărnești, . să dispună înscrierea în CF a dreptului astfel dobândit.

În subsidiar s-a solicitat ca în cazul respingerii petitului având ca obiect uzucapiune să se instituie un drept de superficie în favoarea sa asupra aceleiași suprafețe de teren și înscrierea în CF a dreptului astfel dobândit.

Prin sentința civilă nr. 2787/30.12.2011, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat privind petitul având ca obiect uzucapiune, invocată de pârâtul M. M. A. în contradictoriu cu reclamantul M. P. și pe cale de consecință, a respins primul petit al cererii de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune ca inadmisibil.

De asemenea, a respins petitul având ca obiect superficie ca neîntemeiat.

Împotriva sentinței mai sus indicate a declarat recurs reclamantul M. P. prin moștenitori M. V., M. P. și P. E., iar prin decizia civilă nr. 1301/R/25.10.2012, s-a admis recursul declarat de recurenți și s-a casat în parte sentința civilă nr. 2767/30.12.2011, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect uzucapiune și, s-a trimis cauza spre rejudecare, în limitele casării, la aceeași instanță.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 04.12.2012 sub nr._ .

În rejudecare, reclamanții M. V., M. P. și P. E. în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant M. P. au formulat cerere de întregire a acțiunii civile prin care au solicitat instanței ca în urma probelor ce le va administra:

- să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 39/10.05.2012 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați C. M. și C. C. O. în dosarul nr. 48/2002 pentru cauză imorală și ilicită;

- să dispună radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului M. A. în CF nr._ Zărnești provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/1 în suprafață de 5668 mp și CF nr._ Zărnești provenită din conversia de pe hârtie a CF 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/2 în suprafață de 560 mp;

- să constate că reclamantul M. P. în prezent decedat a construit pe terenul mai sus indicat un imobil construcție casă și șură fiind de bună-credință.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește completarea de acțiune, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității formulării acesteia, în raport cu exigențele procedurii de rejudecare. De asemenea, cu privire la aceeași cerere de completare a acțiunii s-a invocat tardivitatea acesteia în raport cu prevederile art. 132 alin. 1 Cod proc. civilă.

La termenul din data de 15.02.2013, instanța a respins ca inadmisibilă completarea de acțiune pentru considerentele reținute în încheiere.

În ceea ce privește acțiunea în uzucapiune, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 27 și 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.

În soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii în uzucapiune sub aspectul condițiilor prev. de art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 27 din Decretul lege nr.115/1938, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.

Astfel, pentru a deveni incidente dispozițiile mai sus indicate ce reglementează uzucapiunea tabulară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- dreptul real să fie înscris în cartea funciară pe numele uzucapantului la momentul invocării uzucapiunii;

- înscrierea dreptului să se fi făcut în baza unui titlu nevalabil;

- dreptul înscris să poată fi dobândit prin uzucapiune;

- posesia uzucapantului să fie de bună-credință;

- exercitarea posesiei să fi durat cel puțin 10 ani.

Or, în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul CF nr._ Zărnești provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/2 și CF nr._ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/1 depuse la dosar (fl.37-42 ds._ ), proprietar tabular al celor două imobile este pârâtul M. M. A., fiind înscris la data de 24.03.2008 în baza sentinței civile nr. 185/2007 a Judecătoriei Zărnești, cu titlu de moștenire.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor uzucapiunii tabulare, reclamantul prin moștenitori a invocat că, prin sentința civilă nr. 7489/02.10.1991 a Judecătoriei B. a devenit proprietar tabular al imobilelor în litigiu ca efect al admiterii acțiunii în uzucapiune.

În consecință, condiția înscrierii unui drept real în CF este îndeplinită chiar în mod definitiv din anul 1991 când i-a fost admisă cererea în uzucapiune.

Cu privire la aceste aspecte instanța a reținut că, într-adevăr prin sentința nr. 7489/02.10.1991 a Judecătoriei B. pronunțată în dosar nr. 7796/1991, s-a admis acțiunea în uzucapiune formulată de reclamantul M. P., s-a constat dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor în litigiu și s-a dispus înscrierea dreptului astfel dobândit în CF.

Însă, prin sentința civilă nr. 185/16.02.2007 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._, instanța a constat că pârâtul din prezenta cauză M. A. M. este titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu și a dispus rectificarea CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a71 și 710/a/2 în sensul radierii dreptul de proprietate al reclamantului din prezenta cauză M. P. și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui M. A. M..

În consecință, împrejurarea că anterior sentinței civile nr. 185/16.02.2007 reclamantul defunct M. P. a fost înscris în cartea funciară nu are relevanță având în vedere că dispozițiile art. 27 se circumscriu situației în care cel ce invocă uzucapiunea tabulară este înscris în cartea funciară la momentul invocării acesteia.

Față de aceste aspecte, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția premisă a invocării uzucapiunii tabulare reglementate de art. 27 din Decret, respectiv cea a înscrierii în cartea funciară a dreptului real pe numele uzucapantului la momentul invocării uzucapiunii, astfel că, acțiunea în uzucapiune tabulară este inadmisibilă.

În soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii în uzucapiune sub aspectul condițiilor prev. de art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 28 alin.1 din Decretul Lege nr. 115/1938, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Astfel, pentru a deveni incidente dispozițiile mai sus indicate ce reglementează uzucapiunea extratabulară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- titularul dreptului real întabulat în cartea funciară să fi decedat la începerea posesiei de către uzucapant;

- cel care invocă uzucapiunea să posede imobilul timp de 20 ani, socotiți de la moartea titularului dreptului real înscris în cartea funciară;

- posesia exercitată să fie o posesie utilă.

Față de aceste aspecte, întrucât proprietarul tabular înscris în cartea funciară nu este decedat, instanța a reținut că acțiunea în uzucapiune extratabulară este inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiție decesului proprietarului tabular.

S-a invocat de reclamant prin moștenitori că posesia de peste 20 ani cerută de art. 28 din Decret, urmează a fi analizată față de proprietarul tabular M. I. decedat în anul 1947 și nu față de pârâtul M. A. M., acesta din urmă fiind chemat în judecată pentru opozabilitate.

Însă, instanța a reținut că nu are relevanță împrejurarea că reclamantul a avut posesia imobilului timp de 20 ani de la moartea proprietarului tabular M. I. înscris în cartea funciară anterior pârâtului M. A. M., întrucât uzucapiunea extratabulară se analizează în raport de ultimul proprietar înscris în cartea funciară.

Că este astfel, rezultă nu doar din analiza dispozițiilor art. 28 din Decret ci și din dispozițiile art. 130 din Decret potrivit cărora, instanța nu va putea, în temeiul uzucapiunii, dispune înscrierea dreptului, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu, în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții M. V., M. P. și P. E. (moștenitori ai reclamantului inițial M. P., decedat pe parcursul procesului), considerând-o vădit netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, respingerea excepției inadmisibilității și casarea cu trimitere a cauzei în vederea soluționării pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că excepția inadmisibilității cererii de uzucapiune nu a fost soluționată ca urmare a interpretării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Reclamantul M. P. prin moștenitorii săi legali se consideră proprietari și beneficiază de un titlu de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 7489/1991 de uzucapiune, irevocabilă, în baza căreia s-a intabulat.

După 16 ani, un moștenitor, respectiv intimatul, acceptă moștenirea și obține certificat de calitate de moștenitor în cursul procesului de revendicare, schimbând prin aceasta, după prima zi de înfățișare, temeiul juridic al acțiunii inițiale, respectiv titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, încălcând principiul stabilității și securității juridice.

În aceste condiții, acțiunea nu se putea respinge ca inadmisibilă, pentru că era necesar să se analizeze condițiile de admisibilitate raportate la proprietarul tabular M. I., respectiv posesia utilă, continuă, netulburată și sub nume de proprietar, cu atât mai mult cu cât reclamanții au invocat împlinirea termenului pentru uzucapiune, până la pronunțarea sentinței civile nr. 185/2007 prin care M. M. A. a fost declarat proprietar. Or, condițiile de admisibilitate au fost analizate față de momentul intabulării intimatului M. Macel A. prin sentința recurată, fapt pentru care este greu de acceptat admiterea excepției inadmisibilității.

Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze și să administreze probe, în sensul stabilirii ca fiind legală posesia reclamanților exercitată în contradictoriu cu proprietarul tabular, M. I. decedat la 09.06.1947 și să exprime un punct de vedere față de sentința civilă nr. 7489/1991 a Judecătoriei B.. Instanța de fond, dimpotrivă, a respins orice probatoriu, inclusiv atașarea dosarului de fond și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, raportându-se la actualul proprietar tabular, M. M. A..

Recurenții apreciază că abordarea instanței de fond a instituției uzucapiunii, în sensul că „nu are relevanță împrejurarea că reclamantul a avut posesia imobilului timp de 20 de ani de la moarte proprietarului tabular înscris în cartea funciară anterior pârâtului M. A. M. întrucât uzucapiunea extratabulară se analizează în raport de ultimul proprietar înscris în cartea funciară” este total nelegală, pentru că posesia reclamanților care este cu mult mai mare de 20 de ani, a fost recunoscută prin sentința nr. 7489/1991 a Judecătoriei B. față de ultimul proprietar tabular legal înscris în CF M. I. iar aceasta are o mare relevanță și care constituie suportul reclamanților ca stare de fapt și de drept în acțiunea nou promovată de uzucapiune.

Pârâtul M. A. M. a fost chemat în judecată în calitate de descendent al proprietarului tabular, față de care procesul de uzucapiune să-i fie opozabil și nu în calitate de ultim proprietar tabular, înscris nelegal printr-o hotărâre judecătorească obținută în condiții mai mult decât deficitare.

Același complet de judecată s-a mai pronunțat o dată pe excepția inadmisibilității acestei acțiuni pe considerentul autorității de lucru judecat, excepție înlăturată de instanța de recurs. Prin urmare nu pot exista două temeiuri pentru aceeași excepție de inadmisibilitate.

Recurenții au invocat prevederile art. 6 din CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil, susținând dreptul de acces la o instanța (de a supune judecații o pretenție) este un drept recunoscut constituțional prin prevederile art. 21, art. 126 din Constituție și principiul securității raporturilor juridice, exemplificând cauza Brumărescu împotriva României, în care s-a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuție.

Or, în cazul de față, recurenții susțin că beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care li s-a recunoscut posesia, în condițiile impuse de lege, ceea ce face ca, inadmisibilitatea ca excepție, pe considerentele menționate în sentința atacată, să nu poată fi luată în considerare și aceasta cu atât mai mult cu cât în primul ciclu procesual excepția inadmisibilității a fost înlăturată prin primul recursul pe care l-au declarat. În consecință o nouă excepție de inadmisibilitate nu mai putea fi invocată și admisă de instanța de fond.

Noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.

Recurenții apreciază că cererea lor este admisibilă iar condițiile impuse de textul legii trebuie analizate, probate și constatate ca fiind neîndeplinite prin prisma excepției de inadmisibilitate ci ele trebuie analizate pe fond.

Referirea din considerente la art. 130 din Decretul Lege 115/1938 nu are nici o semnificație juridică în prezenta cauză întrucât aceste dispoziții se referă la procedura grațioasă, necontencioasă ceea ce nu este cazul în acest litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 14 a dosarului, intimatul pârât M. M. A. a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că, în recurs este invocată, ca având un rol decisiv în demersul demonstrativ, sentința civilă nr. 7489/1991 a Judecătoriei B., întrucât, se susține în esență, prin aceasta s-a statuat, împotriva lui M. I., decedat în anul 1947, care figura în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate, că reclamantul, reclamant și în acel litigiu, a dobândit prin uzucapiune, printr-o posesie de peste 30 de ani, începută în anul 1958, imobilul în litigiu. Astfel că, în prezenta cauză, prin acea hotărâre este opusă dovada posesiei exercitată de reclamant a imobilului în litigiu, față de pârât, ca succesor în drepturi al proprietarului din cartea funciară la acea dată, acel M. I.. Dacă situația juridică reală ar fi aceasta, așa cum o susține recursul, prezenta acțiune nu își mai are rostul.

Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 185/2007, s-a dispus, în esență, admiterea acțiunii în revendicare promovată de pârâtul din prezenta cauză, în principal, împotriva pârâtului M. P. (reclamantul din prezenta cauză), având ca obiect material același imobil, statuându-se asupra calității sale de titular al dreptului de proprietate, ca succesor al antecesorului proprietar tabular M. I., cu dispoziția de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară și cu radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtului M. P., înscriere care își avusese temeiul în sentința civilă 7489/1991 instanțele - de fond și din recurs - care au judecat acel litigiu au luat în considerare faptul că hotărârea 7489/1991 nu fusese pronunțată împotriva intimatului ci, conform acțiunii reclamantului, față de același M. I., deși acesta decedat încă din anul 1947, ca și când ar fi fost în viață, și citat la o adresă din Cluj, ca adresă de domiciliu, hotărâre care nu produce necesarul efect de opozabilitate. Așadar, statuările conținute în sentința civilă 7489/1991, de care se prevalează recurenții, sunt lipsite de valoare juridică, astfel că apar ca inadecvate referirile în substanță la această hotărâre.

Despre aceleași condiții de incidență ale art. 28 face referire instanța prin decizia civilă nr. 739/R din 16.10.2007 a Tribunalului B. pronunțată în cauza, evocată anterior, în care fusese pronunțată sentința civilă nr. 185/2007 de Judecătoria Zărnești. În acea cauză fusese invocată, pe cale de excepție, de pârât uzucapiunea, chestiune pe care a reluat-o în recursul său din acea cauză, instanța de recurs observând, în acel context, neîntrunirea condițiunilor de natură să facă cererea admisibilă.

Acțiunea este cu adevărat inadmisibilă deoarece a fost îndreptată împotriva pârâtului, proprietar tabular în viață, câtă vreme condiția de admisibilitate a unei acțiuni în uzucapiune întemeiată pe art. 28 din D.L. 115/1938 este ca proprietarul înscris în cartea funciară să fie decedat la data formulării acțiunii și, în plus, ca situația de carte funciară să rămână aceiași până la finalizarea procedurii judiciare, condiție de fond explicită atât în art. 28 cât și în art. 130 . Această condiție subzistă indiferent dacă procedura care promovează constatarea este grațioasă ori, în urma unor eventuale opoziții.

S-a observat de către intimatul pârât că motivele de recurs se circumscriu numai art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.

Recursul este legal timbrat.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:

Asupra imobilelor din litigiu înscrise în CF nr._ Zărnești provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/2 și în CF nr._ provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1187 Tohanul Nou nr. top. 710/a/1, proprietar tabular este intimatul pârât M. M. A., înscris la data de 24.03.2008 în baza sentinței civile nr. 185/2007 a Judecătoriei Zărnești, cu titlu de moștenire (f.37-42 dos. nr._ al Judecătoriei Zărnești).

Proprietarul tabular al imobilelor – M. I., decedat în anul 1947 – față de care reclamații au invocat îndeplinirea condițiilor uzucapiunii extratabulare prevăzută la art. 28 din DL nr. 115/1938, l-a avut ca unic moștenitor pe pârâtul M. M. A..

Dreptul de proprietatea asupra imobilelor pretinse a fi fost uzucapate de reclamanți se regăsește în patrimoniul succesoral al pârâtului menționat, fapt atestat prin sentința civilă nr. 187/2007 a Judecătoriei Zărnești pronunțată în dosarul civil nr._, irevocabilă, în temeiul căreia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, litigiu în care în calitate de parte pârâtă a fost reclamantul inițial din prezenta cerere – M. P. – și antecesor al reclamanților introduși în cauză în urma decesului acestuia (f. 8 dos. fond I).

Art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938 prevede că posesia trebuie sa fie exercitata în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului tabular.

Acest text de lege admite uzucapiunea în favoarea aceluia care a posedat timp de 20 de ani un imobil proprietatea tabulară a unui decedat, numai în cazul în care nu sunt moștenitori legal sau testamentari care să fi acceptat succesiunea în mod expres sau tacit și astfel să fi devenit ei proprietari, independent de intabularea dreptului lor, raportat la prevederile art. 26 din DL nr. 115/1938.

În consecință, instanța de recurs apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938, că prescripția achizitivă extratabulară producând efecte doar în ipoteza în care dreptul intabulat pe numele defunctului nu a fost transmis pe cale succesorala moștenitorilor proprietarului tabular.

În speță, inadmisibilitatea cererii pe temeiul art. 28 alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938 este cu atât mai evidentă, cătă vreme moștenitorul proprietarului tabular față de care se invocă uzucapiunea, și-a înscris dreptul în cartea funciară.

Raportat la aplicarea prevederilor art. 28 din DL nr. 115/1938, intenția legiuitorului a fost aceea de a recunoaște efecte juridice posesiei prelungite exercitate în condițiile legii dar și de a sancționa pasivitatea îndelungată (20 de ani) a moștenitorului proprietarului decedat de natura să permită posesorului să se comporte public ca titular al dreptului de proprietate.

Ca atare, dispozițiile art. 28 nu pot fi interpretate decât în sensul că uzucapiunea extratabulară nu poate avea loc dacă moștenitorii proprietarului tabular și-au intabulat dreptul de proprietate dobândit prin moștenire. În condițiile în care pârâtul are calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, înscris în cartea funciară, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, opozabilă reclamanților, prevederile art. 28 alin. 1 din D.L. nr. 115/1938 nu mai puteau fi invocate de către reclamanți iar dispozițiile art. 44 din Constituția României cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO apără dreptul de proprietate al pârâtului astfel dobândit.

Un alt argument în sensul reținut mai sus, îl constituie prevederile art. 130 alin. ultim din Decretul Legea nr. 115/1938, potrivit cărora, „instanța de carte funciară nu va putea, în temeiul uzucapiunii, dispune înscrierea dreptului, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu, în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul când s-ar fi făcut numai o notare, instanța va dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea.”

Pentru a răspunde motivului de recurs prin care recurenții pârâți arată că prevederile art. 130 din D.L. nr. 115/1938 nu au nicio semnificație juridică în cauză, Tribunalul reține că, în sensul acestor prevederi legale, în cazul în care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea unei terțe persoane, instanța de carte funciară nu mai are dreptul de a înscrie dreptul dobândit prin uzucapiune. Teza este justă, deoarece instanța de carte funciară nu este competentă să hotărască asupra valabilității unei înscrieri a dreptului de proprietate, în procedura sumară, necontencioasă reglementată de acest text de lege, acest drept aparținând exclusiv instanței de judecată și putându-se soluționa numai prin proces. În cazul în care în procesul prin care s-a dispus înscrierea dreptului pe bază de uzucapiune, instanța de judecată a examinat titlul terțelor persoane, pe baza căruia s-au înscris și a constatat nevalabilitatea titlului acestora și valabilitatea titlului bazat pe uzucapiune, instanța de carte funciară este obligată să se conformeze hotărârii definitive și să înscrie proprietatea bazată pe uzucapiune.

În concluzie, văzând aceste prevederi legale, se reține că prezentul litigiu este cel în care valabilitatea titlului intimatului pârât înscris în cartea funciară după împlinirea termenului de uzucapiune, invocat de recurenții reclamanți, trebuia verificat de către instanța de judecată, însă o asemenea cerere a fost formulată de reclamanți în rejudecarea cauzei, după casarea cu trimitere, instanța de fond constatând că această completare de acțiune s-a depus tardiv, iar în recurs nu s-au formulat critici cu privire la acest aspect (încheierea de ședință din data de 15.02.2013 – f. 34 dos. fond).

Chiar trecând peste aceste aspecte procedurale, instanța de recurs constată că, în speță calitatea de moștenitor a pârâtului și înscrierea dreptului său de proprietate cu titlu de moștenire în cartea funciară asupra terenurilor din litigiu, s-au realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că o altă instanță nu ar fi putut constata ulterior contrariul celor reținute cu putere de lucru judecat într-un prim proces purtat între aceleași părți.

În ceea ce privește titlul de care se prevalează recurenții reclamanți, respectiv sentința civilă nr. 7489/02.10.1991 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr. 7796/1991, de uzucapiune, irevocabilă, în baza căreia se intabulase reclamantul inițial, M. P. (f. 6 dos. fond), prin sentința civilă nr. 187/2007 a Judecătoriei Zărnești pronunțată în dosarul civil nr._, irevocabilă s-a reținut cu putere de lucru judecat, într-un proces purtat între părțile prezentului litigiu, faptul că acest titlu nu este valabil, dispunându-se radierea lui din cartea funciară, în temeiul art. 34 pct. 1 din D.L. nr. 115/1938 (f. 46 – 51 dos. fond). În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că titlul pârâtului M. P. (sent. civ. nr. 7489/1991) nu este valabil, fiind dobândit prin fraudă, deoarece, deși proprietar tabular al imobilului era M. I. decedat în anul 1947, pârâtul M. P. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu o persoană străină de moștenire, cu un nume identic cu cel al proprietarului tabular, iar nu cu moștenitorul M. A. M., despre existența căruia pârâtul M. P. avea cunoștință.

Prin decizia civilă nr. 739/R/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._, prin care soluția primei instanțe a fost menținută, s-a argumentat, cu putere de lucru judecat, faptul că sentința civilă nr. 7489/02.10.1991 pronunțată de Judecătoria B. nu este opozabilă lui M. A. Macel, pârâtul din prezenta cauză și că radierea dreptului de proprietate al reclamantului M. P. înscris în temeiul acestei hotărâri judecătorești este admisibilă, deoarece dreptul înscris nu s-a stabilit în contra celui ce figura ca proprietar la data înscrierii sau în contra moștenitorilor acestuia, încălcându-se astfel prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 din D.L. nr. 115/1938 (f. 8 – 15 dos. de fond).

În consecință, în acest context recurenții reclamanți nu se pot prevala de principiul securității raporturilor juridice și al puterii lucrului judecat în temeiul sentinței civile nr. 7489/02.10.1991 a Judecătoriei B. care, astfel cum s-a arătat anterior nu poate fi opusă intimatului pârât. Dimpotrivă, pârâtul este în drept să invoce aceleași principii, bazându-se pe o hotărâre judecătorească opozabilă și reclamanților, și anume sentința civilă nr. 187/2007 a Judecătoriei Zărnești.

Instanța de fond a invocat în rejudecarea cauzei inadmisibilitatea cererii de înscriere a dreptului de proprietate, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prescrise de lege pentru uzucapiunea extratabulară, pe când în primul ciclu procesual, instanța admisese excepția autorității lucrului judecat, astfel că finele de neprimire a cererii introductive de instanță în cele două judecăți la instanța de fond are cauze juridice diferite.

D. urmare nici susținerea recurenților privind încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO nu se confirmă, câtă vreme, analizând cererea reclamanților, acesta nu poate fi primită și analizată pe fond, nefiind îndeplinite condițiile relative la posesia imobilului timp de 20 de ani de la decesul proprietarului tabular M. I. decedat în 1947, posesie care trebuia constatată și valorificată anterior intabulării dreptului de proprietate al pârâtului M. A. M., moștenitorul lui M. I..

În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii tabulare prevăzută de art. 27 din DL nr. 115/1938, aspect reținut prin sentința civilă recurată, Tribunalul constată că recurenții reclamanți nu au formulat critici cu privire la acest temei al uzucapiunii.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de recurenții reclamanți M. V., M. P. și P. E. (moștenitori ai reclamantului inițial M. P., decedat pe parcursul procesului) împotriva sentinței civile nr. 258/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dos. nr._, va fi respins ca neîntemeiat.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenții reclamanți fiind în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească intimatului pârât M. A. M. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depusă la fila nr. 23 a dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți M. V., M. P. și P. E. (moștenitori ai reclamantului inițial M. P., decedat pe parcursul procesului) împotriva sentinței civile nr. 258/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dos. nr._, pe care o menține.

Obligă recurenții reclamanți să plătească intimatului pârât M. A. M. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. R. A. I. I. M. I.

Grefier,

N. C.

Redactat jud. CR/17.06.2014

Tehnored. CN/19.06.2014

Jud. fond O. E. D.

2 ex.

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2013. Tribunalul BRAŞOV		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... →

Uzucapiune. Decizia nr. 1558/2013. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 1558/2013. Tribunalul BRAŞOV