Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 6344/62/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5/S
Ședința publică de la 7 ianuarie 2013
Completul civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Cu participarea procurorului C. U., din cadrul Parchetului de pe lângă
Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanții L. V., L. I., L. V., P. A. și I. O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin reprezentant legal, având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat I. N. C. pentru reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul, urmare a verificării efectuate asupra pieselor dosarului constată depusă la dosar, la data de 20 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, o notă de ședință formulată de pârât, în două exemplare, din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamanților, prin care se invocă excepția lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic dispuse împotriva autorului reclamantului, cu mențiunea că măsurile luate în baza Ordinului 5/cabinet/1948 sunt prevăzute de drept ca având caracter politic.
Avocatul ales al reclamanților solicită respingerea excepției.
Reprezentanta Ministerului Public solicită unirea excepției cu fondul cauzei
În urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. „d” din Legea nr. 221/2009 raportat la temeiul lipsirii de libertate a autorului reclamanților, astfel cum acesta rezultă din precizarea de acțiune și din înscrisurile de la filele 49 și 55 dosar, admite excepția lipsei se interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, întrucât măsurile luate în baza actului menționat sunt prevăzute de drept ca fiind cu caracter politic.
Neexistând alte chestiuni prealabile de discutat, instanța acordă părților, prin reprezentanții lor în instanță, cuvântul în probațiune.
Avocatul ales al reclamanților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune.
În urma deliberării, apreciază ca fiind legală, admisibilă, utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta poate duce la dezlegarea pricinii de față. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, va admite pentru reclamanți această probă.
Nemaifiind alte acte de depus, cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară încheiate dezbaterile și, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentanta convențională a reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, situație în care nu se mai pot acorda despăgubiri
TRIBUNALUL ,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanții L. V., L. V., I. OLIMIPIA și P. A. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor suferite de autorul lor, L. O., decedat la data de 13.01.1999, în perioada 1948-1953, să se dispună obligarea pârâtului la achitarea de despăgubiri, în cuantumul și cu titlul ce vor fi precizate ulterior, conform Legii nr. 221/2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în perioada menționată, autorul lor a fost privat de libertate în mai multe rânduri, din motive politice, suferind, atât acesta cât și familia, importante prejudicii materiale și morale, și de asemenea că vor preciza, până la prima zi de înfățișare, temeiurile exacte de fapt și de drept ale cererii, precum și cuantumul pretențiilor, întrucât nu au intrat în posesia relațiilor solicitate autorităților.
În drept au fost invocate generic dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Nu s-au depus înscrisuri în probațiune.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional prin D.G.F.P. B., a formulat întâmpinare, invocând excepția nulității cererii de chemare în judecată, cu motivarea că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 C.pr.civ., lipsind obiectul cererii, motivele de fapt și de drept, precum și dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Pârâtul a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, referitoare la prejudiciu, fapta culpabilă, vinovăție și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și că nu este dovedită condamnarea politică a autorului reclamanților.
La termenul de judecată din 8.10.2012, reclamanții, prin reprezentant convențional, au precizat cuantumul pretențiilor lor ca fiind de 5.000 euro pentru fiecare dintre aceștia, iar ulterior au depus la dosar precizare de acțiune, prin care au arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de câte 5.000 euro pentru fiecare an de detenție al autorului lor, cu titlul de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit prin condamnare, pentru fiecare dintre reclamanți, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 și art. 5 paragraful 5 fin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La termenul de judecată din 19.11.2012, complinind astfel lipsurile cererii introductive, reclamanții au depus la dosar o nouă precizare de acțiune, prin care au solicitat constatarea caracterului politic al măsurilor administrative dispuse împotriva tatălui lor, în baza Ordinului 5/cabinet/1948.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în perioada 15 mai 1948 – 15 februarie 1953, autorul lor a fost deținut în mod nelegal, fără o hotărâre judecătorească definitivă, în penitenciarele B., Aiud și G., iar ulterior a fost transferat la Colonia de muncă forțată de la Canalul D. – Marea N., timp în care a fost supus torturii și umilințelor, a suferit privațiuni de hrană, tratamente inumane și bătăi, nefiindu-i niciodată comunicat motivul pentru care a fost arestat.
Au mai arătat că detenția acestuia a avut consecințe deosebit de grave și asupra restului familiei – mamă și nouă copii, precum și că privarea de libertate s-a dispus în baza unui ordin din care nu rezultă fapta pentru care acesta a fost încarcerat.
Au arătat de asemenea că, în acest fel, s-au adus grave atingeri cinstei, onoarei, reputației, integrității sănătății fizice și psihice a autorului lor.
La termenul de judecată de astăzi instanța a pus în discuția părților și s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului reclamanților, excepție care a fost admisă cu motivarea reținută în preambulul prezentei sentințe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din copiile înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire informativă a autorului reclamanților, comunicate acestora de C.N.S.A.S. (filele 45-57 din dosar), L. O. a fost reținut la data de 15 mai 1948, în baza Ordinului nr. 5 Cabinet, pentru activitate legionară, fiind internat în penitenciarele din B., Aiud, G., precum și în Unitatea Capul Midia, fiind eliberat la data de 15 februarie 1953.
Măsurile administrative dispuse în baza Ordinului nr. 5/Cabinet/1948 sun prevăzute de drept ca având caracter politic, conform art. 3 lit. d din Legea nr. 221/2009.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, la stabilirea cuantumului despăgubirilor urmând a se ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și al O.U.G. nr. 214/1999.
Această dispoziție legală, care constituie temeiul acțiunilor având ca obiect obligarea Statului R. la plata despăgubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a unor condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, pentru considerentele care nu se vor relua în cuprinsul prezentei hotărâri, și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 15.11.2010.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Decizia Curții Constituționale produce efectele prevăzute de art. 147 alin. 4 din Constituție, fiind general obligatorie.
În raport cu cele ce preced, se constată că, în momentul pronunțării prezentei hotărâri, acțiunea de față nu-și mai găsește suport legal în Legea nr. 221/2009, prevederile constatate ca fiind neconstituționale încetând să mai producă efecte juridice, având în vedere că, în intervalul de 45 zile prevăzut de legea fundamentală, legiuitorul nu a înțeles să procedeze în modalitatea arătată mai sus.
În condițiile în care cererea introductivă a reclamanților s-a întemeiat pe acest act normativ, iar singurul text de lege care le conferea acestora dreptul la acțiune în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata daunelor morale nu mai produce nici un efect juridic, cererea rămâne fără temei legal, iar instanța nu poate analiza această cerere, deoarece nu mai există dispoziția legală în raport cu care să fie examinată admisibilitatea cererii și temeinicia pretențiilor.
În momentul intrării în vigoare a Legii nr.211/2009, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din această lege, persoanele îndreptățite potrivit dispozițiilor legii, respectiv, după decesul acestora, soția și descendenții până la gradul II inclusiv, au dobândit ex lege, în patrimoniul lor, un drept de creanță.
Nașterea dreptului de creanță și a obligației corelative s-a realizat instantaneu, în întregime sub perioada (din momentul) când dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 își produceau efectele juridice (facta praeterita).
Încetarea efectelor dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, generată de cele două decizii ale Curții Constituționale (în temeiul art.147 alin.1 și 4 din Constituția României), produce efecte retroactiv, având în vedere că desființează drepturi de creanță născute sub ,,legea veche”, adică Legea nr.211/2009, cu art. 5 alin. 1 lit. a teza I în vigoare.
Esențial este că în urma declarării neconstituționale a art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, sunt stinse toate drepturile de creanță născute ca efect al acestei dispoziții legale (exceptând totuși cele deja stinse până în acest moment prin plată sau în alt mod), fără nici o distincție, după cum este vorba de creanțe pentru care a fost, sau nu a fost exercitat dreptul la acțiune (indiferent dacă creanța a fost sau nu pretinsă printr-o acțiune în justiție).
În fine, instanța reține că, prin decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr. 14/2011, s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a României, art. 147 alin. 4 din Constituție, Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată cererea în pretenții și a respinge ca fiind lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva autorului reclamanților, consecutiv admiterii excepției lipsei de interes a acestei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului reclamanților.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect despăgubiri, formulată și precizată de reclamanții L. V., domiciliat în com. Prejmer, ., L. V., domiciliat în B., ., I. OLIMIPIA, domiciliată în B., .. 2A și P. A., domiciliată în com. Prejmer, .. 1287, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales pentru îndeplinirea actelor de procedură în B., .. 7, la D.G.F.P. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător C. F. I. M.
Red. C.F. 25.01.2013.
Tehnored. – I:M:-25.01.2013
9 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 1/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
