Obligaţie de a face. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 29646/197/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.124/Ap DOSAR NR._
Ședința publică de la 02 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. O. P.
JUDECĂTOR - S. Ș. M.
GREFIER - N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului cauzei civile declarat de apelanții reclamanți D. I. și D. E. în contradictoriu cu intimata pârâtă M. V. V., împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012, pronunțată de judecătoria B., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru ca reprezentantul convențional al intimatei pârâte să depună punctul de vedere al intimatei pârâte, în temeiul art.68 alin.4 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.03.2013, iar apoi, în aceeași compunere și din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 26.03.2013 și apoi pentru 02.04.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr._/02.11.2012, Judecătoria B. a respinge actiunea formulata de reclamantii D. I. si D. E., în contradictoriu cu parata M. V. V., ca neintemeiata.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examionarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Comuna Dumbravița, ., jud. Brasov, înscris în CF_ sub nr. top 457/b/2/1, iar pârâta M. V. V. este proprietara imobilului învecinat, situat în Comuna Dumbravita, .. În vederea executării de catre reclamanti a lucărilor la limita proprietății acestora cu proprietatea paratei, respectiv lucrări de subzidiri, izolație termică si tencuieli. În acest sens, pentru obținerea autorizației necesare, reclamanții au întocmit Documentația tehnică nr. 42/2010, la data de 02.09.2010 fiind emis certificatul de urbanism nr. 288 (f. 16) pentru realizarea lucrărilor de reparare acoperiș locuința, cu schimbarea învelitorii în învelitoare din țigla metalica fără schimbarea formei acoperisului. Pentru eliberarea autorizatieie de construire pentru lucrarea „extindere, refacere acoperis si anexe gospodaresti”, Consiliul Judetean Brasov, prin adresa nr. 7660/22.08.2011, le-a adus la cunostinta reclamantilor ca este necesara completarea documentatiei cu acordul notarial al vecinului de l nr. administrativ 852 (f. 5).
Instanta apreciaza că în contextul unor raporturi de bună vecinătate, acordul pârâtei este necesar în vederea emiterii autorizației de construire pentru reclamantii D. I. si D. E., însă în temeiul acelorași raporturi trebuie examinat dacă refuzul pârâților de a-și da acordul pentru efectuarea lucrărilor respective nu este abuziv.
În drept, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.44 alin.7 din Constituția României „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.
Textul constituțional exprimă ideea că aceste raporturi de vecinătate, indiferent de izvorul lor, reprezintă o limitare a exercițiului dreptului de proprietate, cu finalitatea asigurării unei unei toleranțe pașnice comune. Exercitarea dreptului de proprietate „în limitele determinate de lege” implică respectarea regulilor de conviețuire socială și în cadrul raporturilor de vecinătate, iar în măsura în care se depășesc asemenea limite suntem în prezența abuzului de drept.
În aprecierea măsurii în care refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construire de către reclamantă îmbracă forma abuzului de drept instanța va avea în vedere care sunt lucrările pentru edificarea cărora se cere acordul pârâților potrivit certificatului de urbanism amintit, respectiv: pentru executarea lucrărilor la limita de proprietate, respectiv subzidiri, izolație termică si tencuieli. În motivarea refuzului sau de a-și da acordul în vederea obținerii de către reclamanți a autorizației de construire, pârâta, prin mandatar, a invocat faptul că prin realizarea lucrărilor, se aduce atingere dreptului de proprietate a paratei, fiind incalcata proprietetea acesteia.
Cu ocazia efectuării cercetării la fata locului, instanța a putut constata ca reclamanții au realizat deja lucrări în curtea imobilului de la numărul administrativ 853, fără a deține o autorizație de construire în acest sens, lucrări constând în modificarea unei sure vechi prin edificarea unui șopron acoperit, modificarea unei magazii vechi prin edificarea unei bai si a unei camere pentru centrala. Totodată, s-a constatat ca pe zidul imobilului reclamanților se afla deschidere pentru geam, in vederea asigurarii iluminarii naturale, fereastra care are vedere spre proprietatea paratei. S-a mai putut constata, astfel cum se observa si in planșele fotografice (f. 90 si urm.) că zidul constructiei reclamanților, pe o lungime de 11 metri incepând de la poarta de acces pe proprietatea paratei, este constituit ca o linie dreapta, ulterior prezentând o deviație in unghi de aproximativ 15grade, unghi cu deschidere spre proprietatea paratei. Acest aspect a putut fi constatat si în cuprinsul Referatului întocmit la data de 05.10.2011 de catre un inspector din cadrul Primariei Dumbravita (f. 64), în cuprinsul caruia s-a consemnat ca „zidul are o frântura vizibila la jumătatea lungimii lui, având unghiul vârfului format, situat spre imobilul de la numarul 852, iar proiecția streașinii noii constructii cade in curtea de la nr. 852”.
Totodată, instanța constata că acordul pârâtei pentru obținerea autorizatiei de construire este solicitat pentru alte lucrări decat cele cuprinse în certificatul de urbanism nr. 288/02.09.2010.
Instanta apreciaza că, atat timp cat exista dubiul legitim ca prin realizarea de catre reclamanti a lucrărilor pentru care se solicită obligarea paratei sa isi dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire, se aduce atingere dreptului de proprietate al paratei, prin încalcarea proprietatii acesteia, refuzul paratei nu poate fi apreciat ca fiind unul abuziv.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții D. I. și D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut apelanții că instanța de fond a privit speța fără să aibă în considerare prejudiciile ce i-ar încerca și chiar le-a îngrădit exercitarea prerogativelor conferite de dreptul lor de proprietate, fiind singurii cărora li se aduce atingeri în dreptul lor, prin refuzul nejustificat al pârâtei.
Se mai arată că, raporturile de vecinătate au fost constituite chiar de către părțile în cauză, necooperarea pârâtei fiind neînțeleasă, menită să le aducă numai prejudicii.
Apelanții a susținut că, neexistând o delimitare a proprietăților, nu se poate susține că ei încalcă proprietatea pârâtei, pronind chiar de la constatările de la cercetarea locală – că zidul are o frântură la jumătatea lungimii lui, spre imobilul pârâtei.
Au apreciat apelanții că, în cazul în care se aprecia sistematic, pornind de la ideea că pârâta nu a reclamat atunci nicio încălcare a proprietății, înseamnă că nici prin aceste lucrări ce le sunt necesare, nu s-ar aduce prejudicii pârâtei și prin urmare, își pot valorifica și ei dreptul de proprietate, fără ca, prin cei 5 cm eventuali ai zifului izolat să creeze probleme.
Au concluzionat apelanții că, în acest mod, indanța de fond ar fi dat eficiență finalității avute în vedere de prevederile legale în materie și ar fi asigurat toleranța pașnică comună, fără să limiteze exercițiul dreptului de proprietate al niciunei părți din cauză.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor invocate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Din analizarea probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit întemeiat starea de fapt, interpretând judicios jispozițiile legale incidente.
Prin motivele invocate în apel, reclamanții nu au adus niciun argument împotriva considerentelor reținute de instanța de fond în soluționarea cauzei deduse judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod Civil, dreptul de proprietate este acel drept real în virtutea căruia titularul dreptului, persoană fizică sau juridică, este îndreptățit să posede, să folosească și să dispună de un lucru în mod exclusiv și absolut, prin putere proprie și în interes propriu, însă în limitele determinate de lege.
De asemenea, art. 41 alin. 6 din Constituția României prevede că: „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii și obiceiului, revin proprietarului”. Textul constituțional dorește să exprime ideea că aceste raporturi reprezintă o limitare a exercițiului dreptului de proprietate, o exercitare cu bună credință a acestuia, fără să încalce drepturile celorlalți proprietari, cu finalitatea asigurării unei toleranțe pașnice comune.
Îngrădirile de interes privat sunt generate de raporturile de vecinătate și, în acest sens, Codul civil prevede respectarea servituțiilor natural sau legale.
În speță, refuzul intimatei pârâte de a-și da acordul pentru executarea lucrărilor la imobilul proprietatea apelanților, nu este unul abuziv.
Așa cum a reținut și instanța de fond, construcția proprietatea apelanților a fost ridicată fără autorizație de construire, iar din procesul verbal de cercetare locală și referatul înregistrat la Primăria Comunei Dumbrăvița sub nr. 3355/05.10.2011 se rețin indicii că apelanții nu au respectat servitutea de vedere, servitutea privind picătura streașinii și nici linia de hotar dintre cele două proprietăți, afectând dreptul de proprietate al intimate pârâte.
Față de această situație de fapt, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 296 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții D. I. și D. E. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. O. P. S. Ș. M.
GREFIER
PENTRU N. C. AFLATĂ ÎN CONCEDIU
DE ODIHNĂ SEMNEAZĂ ÎNLOCUITOR
GREFIER ȘEF
D. A.
Red. S.S.M./03.07.2013
Tehnored.CL/03.07.2013
Jud.fond: C.N.
5 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 8/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 5/2013. Tribunalul... → |
|---|
