Contestaţie la executare. Decizia nr. 1502/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1502/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 576/226/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1502/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - C. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta – reclamantă M. E. G. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice F. – prin reprezentant legal, împotriva sentințe civile nr.2683 pronunțată la data de 20.06.2013 de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Instanța pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta în instanță, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură al instanței a fost depus la dosarul cauzei taxă de timbru în valoare de 97 lei și timbru judiciar de 0,30 lei de către recurenta reclamantă M. E. G. conform solicitării instanței.
Instanța constată că, prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice F. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în memoriu de recurs și prin întâmpinare nu s-a solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr 2683/2013 a Judecatoriei Fagaras s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M. E. G. cat si cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare.
Pentru a pronunta astfel prima instanta a retinut ca prin somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._, emise la data de 20.12.2012 de intimata Administrația Finanțelor Publice F., în dosarul de executare nr. 8/_ /_, s-a început executarea silită a contestatoarei M. E.-G., pentru suma de 2808 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente. Aceste acte de executare au fost emise în baza Deciziei de impunere nr._ din 05.06.2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., prin care s-a stabilit obligația contestatoarei de a plăti suma de 1103 lei contribuție de asigurări de sănătate asupra unor venituri realizate în anul 2010, suma de 1483 lei dobânzi și suma de 222 lei penalizări.
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării, comunicarea deciziei de impunere s-a făcut inițial prin poștă, la domiciliul contestatoarei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 din Codul de procedură fiscală, scrisoare restituită însă la data de 29.06.2012 datorită neridicării ei de către destinatar și expirării timpului de păstrare . Ulterior, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, prin anunțul colectiv nr._/23.07.2012
Art.44 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere, prevede obligativitatea comunicării actului administrativ fiscal, în primul rând prin remiterea acestuia contribuabilului sau împuternicitului acestuia, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (art.44 alin.2). Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 ind.1) sau prin publicitate, în cazul în care comunicarea potrivit aliniatelor precedente nu a fost posibilă (alin.2 ind.2). Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a autorității administrației publice locale emitente ori, în lipsa acesteia, pe pagina de internet a consiliului județean, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, acesta considerându-se comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului (art.44 alin.3).
Art. 44 alin.4 prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în caz de comunicare a actelor de procedură prin poștă, aceasta se face cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic..
De asemenea, HG nr.1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, invocate de contestatoare, prevede la pct.44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
S-a reținut că, în speță, intimata și-a îndeplinit obligația de a comunica decizia de impunere prin poștă, iar restituirea acesteia este imputabilă contestatoarei, care nu a procedat la ridicarea scrisorii recomandate. Recurgerea la comunicarea prin publicitate a fost subsidiară, dată fiind restituirea scrisorii recomandate, astfel că au fost respectate dispozițiile legale în materie, iar susținerile contestatoarei conform cărora nu i s-a comunicat actul administrativ fiscal nu pot fi avute în vedere. Întrucât s-a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, nu este întemeiată cererea contestatoarei privind anularea actelor de executare emise în baza acesteia pentru motivul invocat, respectiv lipsa comunicării în prealabil a actului administrativ fiscal.
În privința celorlalte motive invocate, instanța de fond a reținut că prezenta contestație la executare este supusă prevederilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor ordonanței de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin.3).
În speță, motivele invocate de contestatoare care privesc lipsa unui contract încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., lipsa calității de asigurat și a celei de beneficiar de servicii medicale, nemotivarea deciziei de impunere, sunt motive de fond, care vizează stabilirea greșită în sarcina sa a obligației de plată a unei contribuții de asigurări de sănătate, obligație stabilită prin decizia de impunere pe baza căreia au fost emise somația și titlul executoriu, iar nu motive care să vizeze neregularități ale actelor de executare silită emise de organul fiscal, ori incidente legate de executarea silită. Decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal, respectiv un titlu de creanță fiscală care nu poate fi contestat pe calea contestației la executare, acesta putând fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, conform procedurii instituite prin art.205 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât decizia de impunere putea fi contestată pe calea contenciosului administrativ, contestatoarea având la dispoziție o altă procedură în care să conteste obligațiile fiscale, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
A fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, pentru care nu s-a achitat cauțiunea stabilită de instanță și care nu a mai fost susținută.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, criticand-o pentru nelegalitate, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate in sensul admiterii contestatiei la executare.
În motivare s-a aratat ca decizia de impunere nu i-a fost comunicata in modalitatile prev de art 44 alin 2 ind 1 CPFiscala, astfel ca CAS Brasov a nesocotit dreptul sau de a face contestatie pe cale administrativa cat si dreptul de a fi ascultata, conform art 9 CPFiscala,, sens in care actul administrativ fiscal nu ii este opozabil, fiind nul ,ceea ce atrage si nulitatea actelor de executare subsecvente.
Asa fiind, faptul ca expirat timpul de pastrare a scrisorii recomandate si faptul ca nu a ridicat aceasta scrisoare nu poate duce la existenta unui refuz din partea sa, care sa justifice comunicarea deciziei ,prin publicitate .
În drept s-au invocat disp art 299 si urm CPCIV.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neintemeiat.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constata urmatoarele-
Critica recurentei vizeaza interpretarea gresita de catre prima instanta a disp art 44 din Og 92/2003 R.referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal, constand in deciziile de impunere.
Asa cum a retinut si prima instanta, comunicarea deciziei de impunere a respectat disp art 44 alin 2) din OG 92/2003 in sesnul ca s-a procedat la comunicarea acestei decizii in ordinea impusa de legiuitor, si anume prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire-fila 29 dosar fond- printr-un serviciu de curierat privat, iar imprejurarea ca recurenta nu a inteles sa ridice aceasta scrisoare, care a fost restituita, urmare a expirarii timpului de pastrare, nu poate echivala cu o necomunicare in sensul celor de mai sus, mai ales ca recurenta nu a probat motivul care a impiedicat-o a se prezenta la posta, sens in care in mod corect s-a trecut la comunicarea deciziei de impunere, prin publicitate, ca modalitate subsidiara .
D. urmare, fiind respectate disp. in materia comunicarii actului administrativ fiscal, in ordinea si conditiile impuse de legiuitor, tribunalul constata ca actele de executare contestate sunt valide.
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art 312 alin 1 CPCIV., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta M. E. G. impotriva Sentintei civile nr 2683/2013 a Judecatoriei Fagaras, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 2.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. N. A. G. R. C.
GREFIER
L. C.
Fiind in Co semneaza P. grefier
I. M.
Red.AG/30.12.2013
Tehnored.NC/30.12.2013
Jud.fond: M.G.P.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 407/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 1543/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
