Fond funciar. Decizia nr. 1543/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1543/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 1950/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR.1543/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. N.- JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - C. L.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant M. I. în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. Județean pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar B. – prin Prefect și C. L. pentru Aplicarea Fondului Funciar Predeal – prin Primar, împotriva sentinței civile nr.9672 pronunțată la data de 10.06.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9672 din 10.06.2013 a Judecătoriei B., a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect „fond funciar – plângere exercitată în baza art.53 din L. nr.18/1991” formulată de către petentul M. I. în contradictoriu cu intimații C. Județeană B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar și C. L. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Predeal, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în temeiul Legii nr. 247/2005, petentul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestiera care au aparținut antecesorului acestuia, M. I., cerere înregistrata de C. Locala de Aplicare a legilor Fondului Funciar Predeal sub nr. 7810/16.09.2005 (astfel cum rezulta din considerentele sentinței civile nr. 5178/26.04.2010, fila 43 din dosar).
Împotriva hotărârii Comisiei Locale s-a formulat contestație înregistrata sub nr. 365/14.01.2011 (f. 31). Propunerea de respingere a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 140/7.04.2011 (f. 29)
Hotărârea Comisiei Județene B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 140/7.04.2011 a fost comunicata petentului in data de 27.05.2011 (f. 5 dosar nr._/197/2011). Petentul a formulat plângere împotriva acestei hotărâri, in baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/197/2011 in data de 14.06.2011.
Prin încheierea din data de 27.01.2012 pronunțata in dosarul nr._/197/2011, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea plângerii formulate împotriva Hotărârii Comisiei Județene B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 140/7.04.2011. Încheierea de dezinvestire nu a fost atacata cu recurs in termenul prevăzut de lege.
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei B. in data de 24.01.2013, petentul a formulat din nou plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene B. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 140/7.04.2011
Instanța de fond a mai reținut în drept ca dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 prevăd următoarele: împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a carei raza teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În ce privește tardivitatea formulării cererii de chemare in judecata, prima instanță a reținut că este o exceptie de procedura, absoluta si peremptorie, care se soluționează înaintea fondului, conform art. 137 alin. 1 din C.proc.civ.
Analizand cu prioritate, potrivit textului de lege mai sus indicat, exceptia tardivitatii formularii cererii invocata de paratul, C. Judeteana Brasov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin reprezentant legal instanta de fond a constatat ca reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene Brasov nr. 140/2011, cu depășirea termenului legal peremptoriu expres prevăzut de lege.
Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 din Legea nr. 18/1991, este un termen imperativ, înăuntrul caruia persoana nemultumita trebuie sa-si exercite dreptul de a formula plangere impotriva Hotararii Comisiei Judetene, si absolut, având caracter de obligativitate atât pentru parti, cat si pentru instanța, iar in caza de nerespectare, sancțiunea este decăderea din dreptul de a mai uza de calea procesuală conferită de lege.
Din redactarea neechivoca a textului rezulta calificarea termenului ca termen de decădere, nu de recomandare. Conceptul de decădere exprima ideea de sancțiune determinata de neexercitarea dreptului procedural înăuntrul unui anumit interval de timp (in cazul de fata, 30 zile). Funcțiile decăderii decurg din chiar scopul termenelor de procedura, fiind menita sa garanteze celeritatea procedurii judiciare si apărarea intereselor legitime ale tertilor. Totodată, decăderea garantează ca hotărârile luate cu încălcarea dispozițiilor legale sa poată fi desființate . mai apropiat de momentul adoptării acestora.
Demersul reclamantului din anul 2013 este tardiv, cu atât mai mult cu cât termenul de 30 zile, in care se poate formula plângere împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar este termen de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere.
Fiind o procedura speciala, derogatorie, reclamantul avea obligația de a respecta întocmai succesiunea etapelor privind reconstituirea dreptului de proprietate si sa conteste actele emise in condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergatoare emiterii titlului au ca obiect, inițial, stabilirea întinderii dreptului de proprietate, prin reconstituire generică a dreptului de proprietate si, in subsidiar, a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire legata de reconstituire trebuie adusa la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar. Acceptarea nerespectării termenului de 30 zile, instituit de legiuitor de la data comunicării, ar presupune o eludare si o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil in reconstituirea proprietarii.
In cauză, s-a constatat de către prima instanță că termenul de 30 de zile, stabilit de lege, a fost cu mult depășit.
Astfel, raportat la momentul la care a luat cunoștința de conținutul acului administrativ contestat in cauza (cel mai târziu in data de 14.06.2011, data la care a fost înregistrata plângerea pe rolul Judecătoriei B. in dosar nr._/197/2011), si având in vedere data la care s-a depus o noua plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 140/2011 (in data de 24.01.2013, înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ ), este evident ca cererea a fost formulata cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut in mod imperativ de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul M. I. solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței competente.
În motivare, s-a învederat că în data de 15.12.2010 s-a autentificat procura specială nr.5431/15.12.2010 încheiată între recurent în calitate de mandant și C. G., B. C. și P. G. în calitate de mandatari iar aceștia au formulat plângere în termen legal împotriva hotărârii Comisiei Județene ce a format obiectul dosarului nr._/197/2011. Ulterior însă, mandatarii săi din motive nejustificate au renunțat la judecarea plângerii deși nu aveau acest drept, fără să-l înștiințeze pe recurent și fără ca acesta să-și dea acordul în acest sens.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform art.42 din L. nr.1/2000.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în raport de prevederile art.52 din L. nr.-18/1991 împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a carei raza teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare
Totodată, s-a reținut că în raport de data la care recurentul a luat cunoștința de conținutul acului administrativ contestat in cauza, respectiv cel mai târziu in data de 14.06.2011, data la care a fost înregistrata plângerea pe rolul Judecătoriei B. in dosar nr._/197/2011, si având in vedere data la care s-a depus o noua plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 140/2011, respectiv în data de 24.01.2013, cererea de chemare în judecată a fost formulata cu mult timp după termenul de 30 de zile prevăzut in mod imperativ de lege.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul recunoaște că a avut cunoștință de plângerea introdusă în termen care a făcut obiectul dosarului nr._/197/2011 al Judecătoriei B. iar prin încheierea pronunțată în cadrul acelui dosar în data de 27.01.2012, instanța a luat act de renunțarea la judecarea plângerii formulate de către recurent.
Aspectele învederate de către recurent referitor la faptul că nu ar fi acut cunoștință de renunțarea la judecată făcută de către mandatarii săi ori că aceasta s-ar fi făcut fără acordul său se prezintă ca motive de nelegalitate ale încheierii pronunțate în cadrul dosarului inițial ori această încheiere nu face obiectul prezentului recurs.
De altfel, indiferent de modalitatea în care s-a luat act de renunțarea la judecată în cadrul dosarului nr._/197/2011, recurentul a recunoscut că avea cunoștință de existența Hotărârii Comisiei Județene nr. 140/2011 încă de la acea dată și prin urmare, în mod întemeiat a fost admisă excepția tardivității de către instanța de fond.
În consecință, față de motivele de fapt și de drept expuse și de dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr. civ., instanța va respinge recursul ca neîntemeiat și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - contestator M. I. în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar B., prin prefect și C. L. pentru Aplicarea Fondului Funciar Predeal, prin primar împotriva sentinței civile nr.9672/10.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. N. A. G. R. C.
GREFIER
L. C.
Red.RC/15.01.2014
Tehnored.LC/16.01.2014
Jud.fond: A.N.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1502/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 163/2013.... → |
|---|
