Contestaţie la executare. Decizia nr. 1321/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1321/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 11603/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1321/R
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta ., prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata . IFN SA, prin reprezentant legal, și intimații T. B., prin reprezentant legal, C. B. SA, prin reprezentant legal, U. T. B. SA, prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 9512/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 9512/06.06.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Admite excepția insuficientei timbrări invocata din oficiu .
Anulează ca insuficient timbrata contestația la executare formulata de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații . IFN SA ; T. Municipiului B.; C. B. SA și U. Ț. B. SA.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare formulata la data de 29.04.2013 si înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații . IFN SA ; T. Municipiului B. ; C. B. SA și U. Ț. B. SA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună anularea formelor de executare întocmite de B. T. C. O. in dosarul execuțional nr. 516/2012.
Cererea a fost timbrata de către contestatoare cu timbru judiciar in cuantum de 0,6 lei
F. de dispozițiile art. 2 alin 2 si art. 3 lit e din Legea nr. 146/1997, instanța a pus in vedere contestatoarei sa timbreze contestația la executare cu taxa de timbru in cuantum de 194 lei si 10 lei pentru petitul privind suspendarea executării silite .
Deși obligația de plata a taxei de timbru a fost adusa la cunoștința contestatoarei prin intermediul citației comunicate pentru primul termen de judecata din data de 06.06.2013, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
La termenul de judecata din data de 06.06.2013 instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a contestației la executare, rămânând in pronunțare asupra acesteia.
In soluționarea acestei excepții instanța a avut in vedere ca potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si respectiv art. 35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi ,,neîndeplinirea obligației de plata a taxei de timbru pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii”.
Prin urmare, având in vedere ca contestatoarea nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra contestația la executare cu taxa de timbru in cuantum de 194 lei si 10 lei pentru petitul privind suspendarea executării silite, cuantumul taxei de timbru precum si sancțiunea neexecutării obligației fiind aduse la cunoștința acesteia, văzând art.137 C.proc civ.rap la art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanța a admis excepția insuficientei timbrări a contestației la executare,cu consecința anularii acesteia ca insuficient timbrata.
Împotriva sentinței civile nr. 9512/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria B., contestatoarea ., prin reprezentant convențional avocat Babeanu I. A., a exercitat calea de atac a recursului, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, partea menționată a arătat că, în data de 06.06.2013, a depus cerere de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales și pentru lipsa resurselor financiare ce a făcut imposibilă achitarea taxei judiciare de timbru și a cauțiunii.
În susținerea cererii astfel formulate a fost invocată necesitatea prezenței avocatului ales într-o altă cauză penală, aflată pe rolul Judecătoriei Slobozia, situație ce a apărut în ultimul moment.
De asemenea, a fost invocată și imposibilitatea recurentei de a achita taxa judiciară de timbru și cauțiunea, întrucât aceasta nu a putut strânge suma de bani necesară îndeplinirii acestor obligații, având conturile blocate.
Instanța de fond a soluționat cauza fără a lua în considerare cererea de amânare astfel formulată.
Recurenta a fundamentat în drept cererea de exercitare a căii de atac pe dispozițiile cuprinse în art. 299 din Codul de procedură civilă.
În apărare, intimata . IFN SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de netimbrare a cererii de exercitare a căii de atac, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.
Prin încheierea ședinței publice din data de 16.10.2013, instanța, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în conținutul acesteia, a decăzut-o pe intimata menționată din dreptul de a formula întâmpinare.
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a constatat că excepția pe care intimata a fundamentat poziția procesuală pe care a înțeles să o adopte este o excepție de ordine publică, astfel că ei îi sunt aplicabile prevederile cuprinse în art. 136 din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care a analizat-o și a dispus în sensul respingerii sale, pentru motivele indicate în cuprinsul acestei încheieri.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs dedusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 271 din dosarul constituit pe rolul primei instanțe, citarea recurentei pentru termenul de judecată din data de 06.06.2013 s-a realizat la data de 15.05.2013, iar actul de procedură astfel emis a cuprins obligația stabilită în sarcina acestei părți de plată a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare pe care a promovat-o și sancțiunea instituită de lege în cazul în care nu va proceda la îndeplinirea acestei obligații.
Fără a face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată și fără a formula o cerere de acordare a facilităților de plată a acesteia, partea menționată a depus la dosarul cauzei, în ziua termenului de judecată, o cerere prin care a solicitat a fi acordat un nou termen de judecată, întrucât avocatul său ales nu se poate prezenta, având de susținut o altă cauză, și pentru a putea achita suma de bani pe care o datorează cu titlul de cauțiune.
Judecătoria B. a luat act de cererea de amânare pe care recurenta a formulat-o și a constata că, față de neîndeplinirea de către aceasta a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, se impune invocarea și soluționarea cu prioritate a excepției de insuficientă timbrare.
Soluția astfel adoptată de către prima instanță este la adăpost de orice critică, întrucât, potrivit art.1 din Legea nr.146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
De asemenea, art.20 alin.1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, la data înregistrării pe rolul instanței a contestației la executare, recurenta nu a fost făcută dovada achitării sumei de bani pe care o datorează cu titlu de taxă judiciară de timbru, motiv pentru care instanța, în conformitate cu dispozițiile legale precitate, prin rezoluția președintelui completului de judecată, din data de 07.05.2013, a stabilit în sarcina acestei părți obligația de plată a sumei de 194 lei, cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării cererii pe care a promovat-o ca insuficient timbrată.
Această dispoziție a instanței a fost adusă la cunoștința recurentei prin citația ce i-a fost trimisă pentru termenul de judecată din data de 06.06.2013, așa cum am arătat, însă partea menționată nu a înțeles să i se conformeze, nefăcând dovada achitării sumei de bani pe care o datorează cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru cererea de pe care a formulat-o.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, tribunalul observă că, în temeiul art.137 alin (1) din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, în mod corect prima instanță a admis excepția de ordine publică analizată iar,în temeiul art.20 alin (3) din Legea nr.146/1997, a anulat cererea dedusă ei spre soluționare, instanța neputându-se pronunța asupra cauzei atâta timp cât nu a fost învestită cu o cerere care să îndeplinească toate condițiile instituite de lege, inclusiv cele relative la timbraj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentată legal de administrator, reprezentată convențional de avocat B. I. A., în contradictoriu cu intimații . IFN SA, reprezentată legal de director, reprezentată convențional de avocat C. M., T. B., prin reprezentant legal, C. B. SA, prin reprezentant legal, U. T. B. SA, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul 9512/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. L.S./21.01.2014
Tehnored. I.C./22.01.2014; 2 ex.
Jud. fond: C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 23/2013.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
